ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

de 28 martie 2006, de către petiționara SC B.R. SRL Târgoviște s-a solicitat

desființarea rezoluției nr. 421/P/2004 din 17 noiembrie 2005 a Secției Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art.

10 alin. (1)lit. a) C. proc. pen., față de numiții U.A., P.P.F. și N.V. sub

aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor, favorizarea infractorului, fals intelectual și asociere în vedere

săvârșirii de infracțiuni prevăzute în art. 246, 264, 289 și 323 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., și trimiterea cauzei procurorului

în vederea începerii urmăririi penale și soluționarea laturii civile a

procesului în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (1) și (8)

lit. b) C. proc. pen.

Verificând rezoluția atacată pe baza

lucrărilor și materialului aflat la dosarul 421/P/2004 al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a înscrisurilor nou prezentate, se

va dispune menținerea acesteia și respingerea, ca nefondată, a plângerii

potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.,

pentru considerentele arătate în continuare.

italian, în calitate de asociat unic și administrator la SC B.R.C.B.E.I. SRL Târgoviște a solicitat tragerea la răspundere penală a numiților:

- G.I., director la SC H.C. SRL București

- P.S. rezident

- N.N. – ex-director SC M. SA Târgoviște

- P.C. – director S.R.I. Prahova

- D.D. – grefier Parchetul Militar

- A.U., N.V. și P.P.F., judecători

în cadrul Curții de Apel Ploiești

- A.C. – ex-comandant I.P.J.

Dâmbovița

- Z.M. – lucrător I.P.J. Dâmbovița

- E.G., notar public sub aspectul

infracțiunilor prevăzute de art. 257 C. pen., raportat la art. 7 alin. (3) din

Legea nr. 78/2000; art. 208, 209, 213, 214, 215, 217, 221, 246, 264, 289, 290

și 291 C. pen., ce s-a pretins a fi fost comise în participație cu începere din

anul 1996 prin falsificare de acte și alte mijloace frauduloase, cu consecința

înstrăinării abuzive a patrimoniului societății petiționarei care a fost

prejudiciată cu suma totală de 1.083.000 dolari S.U.A.

Cauza a fost reînregistrată inițial

sub nr. 450/P/2002, la Secția Urmărire penală și criminalistică din cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin rezoluția din 7 octombrie 2002 a fost declinată competența în favoarea P.N.A., sub aspectul cercetării infracțiunii de

corupție, de trafic de influență prevăzută în art. 257 C. pen., raportat la art. 7 alin. (3) din Legea 78/2000 fiind înregistrată sub nr. 336/P/2003.

Prin ordonanța din 23 iunie 2004 a Secției de combatere a corupției din cadrul

P.N.A. s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunii sus-menționate de

numiții A.U., N.V., judecători, A.C. ex-comandant al I.P.J. Dâmbovița și M.A., prim

procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița. S-a dispus

disjungerea și declinarea cauzei în legătură cu existența sub aspectul

celorlalte fapte penale la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, fiind înregistrată la

acest din urmă organ judiciar sub nr. 421/P/2004.

din 17 noiembrie 2005 s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246,

264, 289 și 323 alin. (1) C. pen., față de judecătorii din cadrul Curții de

Apel Ploiești, U.A., P.P.F. și N.V.

Aplicarea dispozițiilor art. 10 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen., privind inexistența faptelor imputate a fost

motivată de procuror în raport de constatarea că activitatea magistraților

judecători care au soluționat unele litigii comerciale în care era parte și SC

B. SRL Târgoviște verificate în căile de atac prevăzute de lege (cu referire

expresă la dosarele 7201/1999; 2514/2000 și 6992/1998 ale Curții de Apel

Ploiești în care s-au dat hotărâri ce au lezat interesele patrimoniale ale

societății amintite). De altfel, pentru aceleași fapte, vicii de procedură,

erori materiale, încălcarea unor dispoziții de ordine publică, motivarea cu

interzicere a unor hotărâri și alte aspecte de ordin procesual civil pe care

petiționarul P.M. le-a calificat ca fiind infracțiuni, a fost adoptată în

precedent, cu caracter definitiv, rezoluția nr. 420/P/2000 din 28 septembrie 2000 a Secției urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

pretinșii făptuitori A.U., F.P.P. și V.N., judecători și respectiv B.G., avocat

la Baroul București, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246, 257,

264, 289 și 323 C. pen.

În cursul actelor premergătoare

actuale nu au fost evidențiate date noi și indicii concrete care să modifice

situația de fapt și rezolvările juridice anterioare confirmate definitiv în

căile de atac prevăzute de lege.

din 31 martie 2006 dată de procurorul șef al Secției urmărire penală și

criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă I.C.C.J. a fost respinsă, ca

nefondată, plângerea petiționarei formulată potrivit art. 278 C. proc. pen.

reprezintă hotărâri judecătorești, rezoluții și acte de dispoziție adoptate în

procedurile penale civile anterioare care au fost examinate și evaluate de

procuror.

În contextul amintit nu se poate

reține în sarcina intimaților magistrați încălcarea atribuțiilor de serviciu

ori a legii, comiterea de acte de favorizare a unui infractor, falsificarea

unor înscrisuri oficiale ori asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni în

dauna societăților petiționare.

Această constatare în fapt atestată

de actele premergătoare efectuate în cauză a fost confirmată implicit și de

reprezentantul petiționarei în cadrul dezbaterilor când a solicitat să se ia

act de retragerea căii de atac pe latură penală (plângerea fiind limitată doar

la acordarea de despăgubiri civile).

În consecință, soluția de neîncepere

a urmăririi penale în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., „fapta nu

există”) luată de procuror față de intimații magistrații în cauză este legală

și temeinică, iar rezoluția atacată va fi menținută prin respingerea ca

nefondată a plângerii potrivit art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc.

pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va fi obligată petiționara la plata sumei de 100 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara

SC B.R. SRL Târgoviște împotriva rezoluției nr. 421/P/2004 din 17 noiembrie 2005 a Pachetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică.

Menține rezoluția atacată.

Obligă petiționara la plata cheltuielilor judiciare către

stat, în sumă de 100 lei.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 septembrie 2006.