ÎCCJ, Secția penală, decizia din 08.09.2006 — plângere împotriva rezoluției nr. 421/P/2004

Prin plângerea formulată, la data de 28 martie 2006, de către petiționara SC B.R. SRL Târgoviște s-a solicitat desființarea rezoluției nr. 421/P/2004 din 17 noiembrie 2005 a Secției Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 alin. (1)lit. a) C. proc. pen., față de numiții U.A., P.P.F. și N.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorului, fals intelectual și asociere în vedere săvârșirii de infracțiuni prevăzute în art. 246, 264, 289 și 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale și soluționarea laturii civile a procesului în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (1) și (8) lit. b) C. proc. pen. Verificând rezoluția atacată pe baza lucrărilor și materialului aflat la dosarul 421/P/2004 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a înscrisurilor nou prezentate, se va dispune menținerea acesteia și respingerea, ca nefondată, a plângerii potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare.

La data de 18 iulie 2002 P.M. investitor italian, în calitate de asociat unic și administrator la SC B.R.C.B.E.I. SRL Târgoviște a solicitat tragerea la răspundere penală a numiților: - G.I., director la SC H.C. SRL București - P.S. rezident - N.N. – ex-director SC M. SA Târgoviște - P.C. – director S.R.I. Prahova - D.D. – grefier Parchetul Militar - A.U., N.V. și P.P.F., judecători în cadrul Curții de Apel Ploiești - A.C. – ex-comandant I.P.J. Dâmbovița - Z.M. – lucrător I.P.J. Dâmbovița - E.G., notar public sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 257 C. pen., raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000; art. 208, 209, 213, 214, 215, 217, 221, 246, 264, 289, 290 și 291 C. pen., ce s-a pretins a fi fost comise în participație cu începere din anul 1996 prin falsificare de acte și alte mijloace frauduloase, cu consecința înstrăinării abuzive a patrimoniului societății petiționarei care a fost prejudiciată cu suma totală de 1.083.000 dolari S.U.A. Cauza a fost reînregistrată inițial sub nr. 450/P/2002, la Secția Urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin rezoluția din 7 octombrie 2002 a fost declinată competența în favoarea P.N.A., sub aspectul cercetării infracțiunii de corupție, de trafic de influență prevăzută în art. 257 C. pen., raportat la art. 7 alin. (3) din Legea 78/2000 fiind înregistrată sub nr. 336/P/2003. Prin ordonanța din 23 iunie 2004 a Secției de combatere a corupției din cadrul P.N.A. s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., sub aspectul săvârșirii infracțiunii sus-menționate de numiții A.U., N.V., judecători, A.C. ex-comandant al I.P.J. Dâmbovița și M.A., prim procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița. S-a dispus disjungerea și declinarea cauzei în legătură cu existența sub aspectul celorlalte fapte penale la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, fiind înregistrată la acest din urmă organ judiciar sub nr. 421/P/2004.

Prin rezoluția atacată nr. 421/P/2004 din 17 noiembrie 2005 s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246, 264, 289 și 323 alin. (1) C. pen., față de judecătorii din cadrul Curții de Apel Ploiești, U.A., P.P.F. și N.V. Aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., privind inexistența faptelor imputate a fost motivată de procuror în raport de constatarea că activitatea magistraților judecători care au soluționat unele litigii comerciale în care era parte și SC B. SRL Târgoviște verificate în căile de atac prevăzute de lege (cu referire expresă la dosarele 7201/1999; 2514/2000 și 6992/1998 ale Curții de Apel Ploiești în care s-au dat hotărâri ce au lezat interesele patrimoniale ale societății amintite). De altfel, pentru aceleași fapte, vicii de procedură, erori materiale, încălcarea unor dispoziții de ordine publică, motivarea cu interzicere a unor hotărâri și alte aspecte de ordin procesual civil pe care petiționarul P.M. le-a calificat ca fiind infracțiuni, a fost adoptată în precedent, cu caracter definitiv, rezoluția nr. 420/P/2000 din 28 septembrie 2000 a Secției urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pretinșii făptuitori A.U., F.P.P. și V.N., judecători și respectiv B.G., avocat la Baroul București, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246, 257, 264, 289 și 323 C. pen. În cursul actelor premergătoare actuale nu au fost evidențiate date noi și indicii concrete care să modifice situația de fapt și rezolvările juridice anterioare confirmate definitiv în căile de atac prevăzute de lege.

Prin rezoluția nr. 3841/1637/II/2/2006 din 31 martie 2006 dată de procurorul șef al Secției urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă I.C.C.J. a fost respinsă, ca nefondată, plângerea petiționarei formulată potrivit art. 278 C. proc. pen.

Înscrisurile atașate plângerii reprezintă hotărâri judecătorești, rezoluții și acte de dispoziție adoptate în procedurile penale civile anterioare care au fost examinate și evaluate de procuror. În contextul amintit nu se poate reține în sarcina intimaților magistrați încălcarea atribuțiilor de serviciu ori a legii, comiterea de acte de favorizare a unui infractor, falsificarea unor înscrisuri oficiale ori asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni în dauna societăților petiționare. Această constatare în fapt atestată de actele premergătoare efectuate în cauză a fost confirmată implicit și de reprezentantul petiționarei în cadrul dezbaterilor când a solicitat să se ia act de retragerea căii de atac pe latură penală (plângerea fiind limitată doar la acordarea de despăgubiri civile). În consecință, soluția de neîncepere a urmăririi penale în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., „fapta nu există”) luată de procuror față de intimații magistrații în cauză este legală și temeinică, iar rezoluția atacată va fi menținută prin respingerea ca nefondată a plângerii potrivit art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligată petiționara la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.