ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3034/2007

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului

constată următoarele,

Prin sentința civilă nr. 876 din 18

aprilie 2006 a Tribunalului Constanța s-a respins ca nefondată acțiunea

formulată de reclamanta G.G. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului

Constanța având ca obiect contestația împotriva dispoziției nr. 3864/2005 emisă

de pârât.

În considerentele sentinței s-a

reținut că prin dispoziția contestată, în mod corect s-a respins ca tardivă

cererea formulată de reclamantă prin care a solicitat restituirea în natură a

imobilului situat în Constanța, întrucât această cerere a fost depusă la data

de 6 septembrie 2005, cu mult după data de 14 februarie 2002 când a expirat

termenul prevăzut de art. 22 din Legea 10/2001.

Împotriva sentinței a declarat apel

reclamanta G.G. susținând că Legea nr. 247/2005 a realizat o repunere în termen

pentru formularea notificărilor și în aceste condiții sentința este nelegală.

Curtea de Apel Constanța, prin

decizia civilă nr. 335 C din 22 noiembrie 2006 a respins apelul ca nefondat

reținând că Legea nr. 247/2005 nu a prelungit termenul de depunere a

notificării, conținutul art. 21 alin. (1) devenind art. 22 alin. (1) fără nici

o modificare.

Art. 22 din Legea 10/2001 modificată

prevede că notificarea se va formula în termen de 6 luni de la data intrării în

vigoare a legii, termen prelungit succesiv prin O.U.G. nr. 109/2001 și O.U.G.

nr. 145/2001, ultima zi până la care persoanele îndreptățite puteau să

formuleze notificare în termen fiind 14 februarie 2002.

Termenul de 6 luni este un termen de

prescripție, iar prelungirea acestuia trebuie prevăzută în mod expres și nu

implicit, situație reținută corect de instanța de fond.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs reclamanta G.G., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

reiterând motivele de apel.

Recursul este nefondat pentru

motivele ce succed.

Analizând

probatoriile administrate în cauză s-a constatat că notificarea formulată de

reclamantă a fost depusă la data de 6 septembrie 2005, cu mult peste termenul

legal ce a expirat la 14 februarie 2002. De precizat este că acest termen de

depunere a notificării este un termen de decădere, care nu a mai fost prelungit

în urma apariției Legii nr. 247/2005.

Potrivit art. 22 alin. (5) din Legea

10/2005, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, nerespectarea

termenului pentru formularea notificării atrage pierderea dreptului de a mai

solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

Textul legal menționat a fost

declarat a fi în concordanță cu prevederile constituționale prin decizia nr. 21

din 27 ianuarie 2004 a Curții Constituționale.

În raport de data depunerii

notificării, 6 septembrie 2005 și de dispozițiile art. 22 alin. (5) din Legea

10/2001 reclamanta recurentă este decăzută din dreptul de a solicita în

justiție restituirea în natură a imobilului și, ca atare, criticile inserate în

motivarea recursului nu pot fi reținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta G.G. împotriva deciziei nr. 335 C din 22 noiembrie 2006

pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 13 aprilie 2007.