ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3032/2007

Asupra recursului de față;

Prin sentința

civilă nr. 530 din 3 martie 2006 Tribunalul Constanța a

respins excepția

inadmisibilității acțiunii formulate de reclamantul B.Ș.

împotriva pârâților Municipiul Constanța prin primar și Consiliul

Local

Constanța, a admis acțiunea și a obligat primul pârât să emită

decizie/dispoziție motivată cu privire la

notificarea formulată în temeiul

Legii nr. 10/2001 referitoare la

apartamentul nr. 17 din Constanța.

Pentru

a hotărî în acest sens instanța a reținut în principal că:

- deși art. 21 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001 prevede că notificarea formulată de persoana

îndreptățită se comunică prin executor

judecătoresc,

legiuitorul nu a stabilit nici o sancțiune pentru nerespectarea

acestei

condiții de formă;

-

reclamantul a declanșat procedura administrativă

prin scrisoare

recomandată iar

pârâta Primăria municipiului Constanța nu s-a pronunțat

asupra solicitării în termenul de 60 de zile

stabilit prin art. 23 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001.

Apelul declarat de

pârâtul Primarul municipiului Constanța împotriva acestei sentințe a fost

respins ca nefondat, cu o motivare

similară,

prin decizia civilă nr. 240 din 31 octombrie 2006 pronunțată de

Curtea

de Apel Constanța.

Prin

prezentul recurs, pârâtul Primarul municipiului Constanța a

invocat dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că hotărârile pronunțate au la bază o

aplicare greșită a prevederilor art. 21 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001, întrucât

solicitarea de a-i fi restituit imobilul s-a făcut

de reclamant printr-o scrisoare

recomandată, iar nu printr-o notificare prin intermediul executorului

judecătoresc. În aceste condiții, acțiunea este

inadmisibilă, întrucât nu se

poate considera că a început procedura

administrativă prealabilă.

În

faza recursului nu s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri noi.

Examinând

probatoriile administrate în contextul criticii formulate, Î

nalta Curte reține că recursul nu este

întemeiat.

În

mod corect ambele instanțe au apreciat că nerespectarea condiției

de formă menționate nu conduce la nulitatea

ori lipsirea de efecte a notificării, întrucât legea nu prevede astfel de

consecințe. Condiția de

formă menționată

are în vedere doar necesitatea respectării termenului în

care

solicitarea trebuie formulată, or nu s-a susținut că s-ar fi produs o astfel de

încălcare la lege.

Pe

de altă parte, cum termenul legal de soluționare a notificării a fost

cu mult și în mod

nejustificat depășit, soluția instanțelor de a obliga pârâtul

să rezolve notificarea apare ca pe deplin

întemeiată.

În consecință,

recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza

a

II-

a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca

nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul

Municipiului Constanța împotriva deciziei nr. 240 C din 31 octombrie

2006

a Curții de Apel Constanța, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2007.