ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7332/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 976 din 4

mai 2006 a Tribunalului Constanța a fost admisă acțiunea formulată de C.G.,

C.T. și C.L., dispunându-se obligarea primarului orașului Constanța de a emite

decizie sau, după caz, dispoziție motivată prin care să se răspundă notificării

înregistrată sub nr. 89 din 16 iulie 2001 la Biroul Executorului Judecătoresc

V.Ș., referitoare la imobilul situat în Constanța.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

avut în vedere că deși autorul reclamanților, C.N., decedat la 15 august 2003,

a depus notificarea înregistrată sub nr. 9588 din 16 iulie 2001, cu privire la

restituirea în natură a imobilului situat la adresa menționată, primarul nu a

dat curs solicitării și nu a răspuns la notificare. S-a considerat că au fost

nesocotite prevederile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care obligă

unitatea deținătoare să se pronunțe prin decizie sau dispoziție după caz,

asupra cererii de restituire, în termen de 60 de zile.

Apelul declarat de pârât împotriva

acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 25 din 22

ianuarie 2007 a Curții de Apel Constanța.

S-a considerat că pornind de la

rațiunea adoptării Legii nr. 10/2001, cu toate modificările ulterioare privind

situația imobilelor preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989

și după adoptarea Legii nr. 247/2005 termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23

din lege devine imperativ și nu de recomandare, astfel că se impune

soluționarea notificărilor cu celeritate.

Împotriva acestei decizii, primarul

municipiului Constanța a declarat recursul de față în condițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ., susținând că hotărârea este nelegală pentru că s-a antamat

fondul cauzei înainte de pronunțarea dispoziției în baza legii, s-a nesocotit

caracterul de recomandare al termenului de 60 de zile, și s-a hotărât asupra

unei cereri lipsite de interes.

Recursul nu este întemeiat, urmând a

fi respins în raport de cele ce urmează:

Este exact că în Legea nr. 50/2001

nu s-a prevăzut în mod expres posibilitatea atacării în instanță a lipsei de

răspuns prin decizie sau dispoziție motivată, ceea ce nu înseamnă că o asemenea

atitudine a unității deținătoare nu este supusă controlului judecătoresc.

Această posibilitate există în

raport de prevederile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care instituie o

obligație în sarcina unității sesizate de a se pronunța asupra notificării, în

termen de 60 de zile de la data notificării sau, după caz, de la data depunerii

actelor doveditoare.

Din redactarea textului, ce se

referă expres la „obligație” rezultă caracterul imperativ al termenului

menționat, ceea ce înlătură susținerile din recurs prin care este calificat cu

titlu de recomandare acest termen.

De observat că instanțele s-au

pronunțat în cauză în sensul obligării pârâtului de a se pronunța asupra

notificării, situație în care nu se poate susține cu temei că s-a antamat

fondul cauzei sau că instanțele au nesocotit atributele unității deținătoare.

Cât privește interesul părții în a

formula acțiunea de față, acesta subzistă și în prezent pentru că persoana

îndreptățită nu a primit nici o rezolvare asupra solicitării sale.

Așa fiind, recursul de față este

nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de primarul municipiului Constanța împotriva deciziei 25 c din 22

ianuarie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie,

litigii de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie

2007.