ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5219/2006

Asupra recursului penal de față; Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 14 august 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. 42203/3/2005, s-a dispus, printre altele, menținerea stării de arest a inculpatului O.F. Instanța, investită cu soluționarea apelului, a analizat la acest termen și temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri preventive, apreciind că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului având în vedere considerațiuni de fapt și de drept. În termen legal, împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul care a susținut că măsura este abuzivă, deoarece nu a comis fapta de tâlhărie pentru care este judecat.

Examinând soluția atacată în raport de această critică, cât și din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată motive care să atragă casarea soluției atacate. Respectând dispozițiile art. 160 b C. proc. pen., și ale art. 300 2 C. proc. pen., instanța a verificat în termen, legalitatea și temeinicia arestării preventive constatând că aceasta s-a luat cu respectarea dispozițiilor art. 148 lit. h) C. proc. pen. Este evident că aceste temeiuri se mențin în continuare având în vedere sentința penală nr. 787 din 28 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul București. Într-adevăr, hotărârea amintită, analizând probele administrate atât în faza de urmărire penală cât și a judecății în prima instanță, a reținut că la 8 octombrie 2005, partea vătămată L.I.

a fost acostată de inculpat care l-a lovit în zona feței și i-a sustras din buzunar un portofel în care avea 750.000 lei și actele de identitate . În acest context, inculpatul a fost condamnat, la 5 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. Așa fiind, susținerea recurentului inculpat este nefondată, măsura arestării fiind legală și temeinică și în mod justificat menținută, atâta timp cât, subzistă în totalitate temeiurile de fapt și de drept inițiale. Pentru aceste considerente, în conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.F.C. împotriva încheierii din 14 august 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 42203/3/2005 (2450/2006). Obligă recurentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 septembrie 2006.