ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5219/2006

Asupra recursului penal de față;

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin încheierea din 14 august 2006,

pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. 42203/3/2005, s-a dispus,

printre altele, menținerea stării de arest a inculpatului O.F.

Instanța, investită cu soluționarea

apelului, a analizat la acest termen și temeiurile avute în vedere la luarea acestei

măsuri preventive, apreciind că acestea se mențin și în prezent și impun în

continuare privarea de libertate a inculpatului având în vedere considerațiuni

de fapt și de drept.

În termen legal, împotriva acestei

soluții a declarat recurs inculpatul care a susținut că măsura este abuzivă,

deoarece nu a comis fapta de tâlhărie pentru care este judecat.

Examinând soluția atacată în raport

de această critică, cât și din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., nu se constată motive care să atragă casarea soluției atacate.

Respectând dispozițiile art. 160

b

C. proc. pen., și ale art. 300

2

C. proc. pen., instanța a verificat în

termen, legalitatea și temeinicia arestării preventive constatând că aceasta s-a

luat cu respectarea dispozițiilor art. 148 lit. h) C. proc. pen.

Este evident că aceste temeiuri se

mențin în continuare având în vedere sentința penală nr. 787 din 28 iunie 2006

pronunțată de Tribunalul București. Într-adevăr, hotărârea amintită, analizând

probele administrate atât în faza de urmărire penală cât și a judecății în

prima instanță, a reținut că la 8 octombrie 2005, partea vătămată L.I. a fost

acostată de inculpat care l-a lovit în zona feței și i-a sustras din buzunar un

portofel în care avea 750.000 lei și actele de identitate .

În acest context, inculpatul a fost

condamnat, la 5 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen.

Așa fiind, susținerea recurentului

inculpat este nefondată, măsura arestării fiind legală și temeinică și în mod

justificat menținută, atâta timp cât, subzistă în totalitate temeiurile de fapt

și de drept inițiale.

Pentru aceste considerente, în

conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul

declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat, cu obligarea sa la plata

cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul O.F.C. împotriva încheierii din 14 august 2006 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

în dosarul nr. 42203/3/2005 (2450/2006).

Obligă recurentul la plata sumei de

100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 septembrie 2006.