ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1992/2006

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr. 3/ F din 19 ianuarie 2006, Curtea de Apel Galați, secția penală, a admis excepția formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și a constatat inadmisibilă cererea de recunoaștere a sentinței penale nr. 1368 din 17 septembrie 2003 a Curții de Apel din Veneția (Italia) depusă de petentul A.L. A mai constat că sus-numitul a fost condamnat, la 3 ani și 6 luni închisoare, prin sentința penală nr. 1368 din 17 septembrie 2003 a Curții de Apel din Veneția (Italia) din care a executat efectiv 3 ani (16 iulie 2001 – 10 iulie 2004) fiind liberat anticipat prin Ordinul nr. 87 din 26 mai 2004 emis de Magistratul pentru Supraveghere din Verona, Italia.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele: Prin cererea din 4 aprilie 2005, petentul A.L. a solicitat recunoașterea unei hotărâri străine de condamnare, respectiv sentința penală nr. 1368 din 17 septembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel din Veneția și contopirea acesteia cu altă pedeapsă pronunțată de instanțele românești, sentința penală nr. 295 din 11 martie 2003 a Judecătoriei Galați prin care petentul a fost condamnat, la 3 ani și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen. Înainte de începerea executării acestei pedepse petentul comisese alte infracțiuni similare pe teritoriul Italiei pentru care a fost condamnat, la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, prin sentința penală nr. 1368 din 17 septembrie 2003 a Curții de Apel din Veneția.

Din pedeapsa de 3 ani și 6 luni petentul a executat 3 ani de la 16 iulie 2001 la 19 iulie 2004 dată când a fost liberat anticipat ca urmare a Ordinului nr. 87/2004 emis de Magistratul pentru Supraveghere din Verona, Italia. În dovedirea celor susținute petentul a atașat la cerere Ordinul de executare pentru detențiune nr. 445 din 6 decembrie 2003 a Biroului de executări penale din cadrul P.G.R.V. precum și Ordinului nr. 87/2004 a Magistratului pentru Supraveghere din Verona.

Întrucât petentul nu s-a aflat în posesia hotărârii de condamnare din Italia pronunțată la 17 septembrie 2003 a solicitat ca prin intermediul autorităților competente ca și alte acte, să se solicite pe cale oficială și în final să fie recunoscută hotărârea străină și contopită apoi cu pedeapsa aplicată petentului de instanțele românești și pe cale de consecință, deducerea perioadei executate în Italia de la data de 16 iulie 2001 la 19 iulie 2004. În urma demersurilor efectuate de instanță prin Ministerul de Justiție s-a obținut de la autoritățile judiciare italiene sentința penală nr. 3168 din 17 septembrie 2003 și alte înscrisuri . La termenul din 7 decembrie 2005 petentul a renunțat la capătul de cerere privind contopirea celor două pedepse, menținându-și doar recunoașterea hotărâri de condamnare (3 ani și 6 luni) pronunțate de către autoritățile judiciare italiene.

Din probele și actele existente la dosar rezultă într-adevăr că petentul A.L. a fost condamnat prin sentința penală nr. 1368 din 17 septembrie 2003 a Curții de Apel din Veneția la 3 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea comisă pe teritoriul Italiei.

Pedeapsa a fost executată în perioada 16 iulie 2001 până la 19 iulie 2004 fiind liberat anticipat cu 6 luni mai devreme prin Ordinul nr. 87/2004 emis de Magistratul pentru Supraveghere din Verona-Italia (potrivit ordinului citat pedeapsa integrală urma să expire la 5 ianuarie 2005) . În timp ce se afla în executarea pedepsei în Italia, pentru alte fapte comise în România [(infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen.)] Tribunalul Galați prin sentința penală nr. 2267/2004, l-a condamnat la 3 ani și 8 luni închisoare, pentru care după rămânerea definitivă, instanțele române au solicitat extrădarea petentului pentru executarea acestei pedepse (mandat nr. 2951 din 11 martie 2003 emis de Tribunalul Galați).

Prin adresa nr. 69241 din 01 februarie 2005 a M.A.I. – B.N.I. a comunicat Ministerului Justiției că petentul a fost extrădat din Italia către autoritățile judiciare române la data de 31 ianuarie 2005. Având în vedere ordinul de executare a pedepsei de 3 ani și 6 luni în Italia ca și Ordinul de liberare anticipată, la data extrădării petentul executase în întregime pedeapsa de 3 ani și 6 luni care expira la data de 15 ianuarie 2005 (dată până la care este inclusă și liberarea anticipată de 6 luni). Instanța de fond a constatat că cererea de recunoaștere și executare a hotărârilor de condamnare străine este inadmisibilă atât pe fond cât și din punct de vedere procedural.

Pentru a opera această recunoaștere este necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiții prevăzute de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală: - cerere de recunoaștere și executare formulată de autoritățile competente ale statului de condamnare - la data formulării cererii petentul trebuie să se afle în executarea pedepsei aplicate de instanțele străine (Art. 115 paragraf 2, Capitolul I, Titlul V din Legea nr. 302/2004). Or, din datele dosarului rezultă că autoritățile italiene nu au formulat o cerere de recunoaștere și executare, iar petentul executare, iar petentul executase integral pedeapsa aplicată de instanța italiană, respectiv Curtea de Apel din Veneția.

Art. 129 din legea menționată, prevede că după recunoașterea hotărârii, la data primirii cererii de transferare condamnatul trebuie să mai aibă de executat cel puțin 6 luni din durata pedepsei, ceea ce nu e cazul, întrucât petentul a executat integral pedeapsa. La data când acesta a fost extrădat de autoritățile italiene, 31 ianuarie 2005, executase în întregime pedeapsa de 3 ani și 6 luni. Din aceste motive, excepția de inadmisibilitate invocată de parchet a fost admisă, iar cererea petentului de recunoaștere a hotărârii de condamnare a Curții de Apel Veneția a fost respinsă ca inadmisibilă. Împotriva sentinței penale nr. 3/ F din 19 ianuarie 2006 a Curții de Apel Galați a declarat recurs condamnatul A.L.

El solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, pe fond, recunoașterea sentinței penale nr. 1368 din 17 septembrie 2003 a Curții de Apel din Veneția. Recursul declarat este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare. Motivele reiterate în recurs de condamnat sunt nefondate. Pentru ca cererea de recunoaștere a unei hotărâri de condamnare pronunțată de o instanță străină să fie recunoscută, art. 115 paragraf 2 din Legea nr. 302/2004 prevede cele două condiții cumulative: cerere de recunoaștere din partea autorităților competente ale statului de condamnare și ca petentul să fie în executarea pedepsei aplicate de instanțele acelui stat. Or, datele dosarului relevă că nici una din aceste condiții nu este îndeplinită.

Autoritățile italiene nu au adresat cerere de recunoaștere a hotărârii de condamnare, iar petentul executase integral pedeapsa de 3 ani și 6 luni aplicată de instanța italiană. În aceste condiții, în mod legal și temeinic, Curtea de Apel Galați a admis excepția ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel galați și a respins ca inadmisibilă cererea formulată de petent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul A.L. împotriva sentinței penale nr. 3/ F din 19 ianuarie 2006 a Curții de Apel Galați. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 martie 2006.