ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2500/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 18 aprilie 2006,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, în dosarul nr. 2893/2005, a fost admisă excepția de

nelegalitate a hotărârii din data de 11 iulie 2005 - poziția 52, adoptată de

Comisia de validare a atribuirii electronice a traseelor din Programul de

transport rutier de persoane prin servicii regulate de trafic național,

ridicată de intervenienta SC N.T. SRL, în cauza privind pe reclamanta SC N.G. SRL,

în contradictoriu cu pârâții A.R.R., Ministerul Transporturilor, Construcțiilor

și Turismului și I.G.C.T.I. și intervenienta SC N.T. SRL.

În motivarea încheierii se reține că

prin hotărârea din data de 11 iulie 2005, Comisia de validare a atribuirii

electronice a traseelor, poziția 52, a fost descalificat operatorul de

transport SC N.T. SRL, pentru traseul 175 București - Slobozia, întrucât „nu

îndeplinește condiția de rezervă”, cursa atribuindu-se următorului solicitant, SC

N.G. SRL.

Instanța de fond a motivat că actul

menționat este nelegal, deoarece prin sentința nr. 857/F din 30 noiembrie 2005 a Tribunalului Ialomița, secția civilă, rămasă definitivă și irevocabilă, prin respingerea

recursului declarat de A.R.R., s-a admis acțiunea formulată de SC N.T. SRL

Slobozia împotriva A.R.R., anulându-se decizia nr. 2 din 8 iulie 2005 emisă de A.R.R.

- Agenția Ialomița (prin care se anulase licența de execuție seria LT nr. 33957,

valabilă pentru perioada 1 iulie 2005 - 30 iunie 2008, atribuită intervenientei

SC N.T. SRL, prin licitația din 3 iunie 2006). În respectiva cauză s-a stabilit

cu putere de lucru judecat, în contradictoriu și cu SC N.G. SRL, că decizia nr.

2 din 8 iulie 2005 este nelegală, fiind emisă cu încălcarea art. 34 alin. (1)

din Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr. 1842/2001,

în sensul că în mod greșit s-a stabilit că autovehiculul de rezervă trebuie să

obțină un număr de puncte cel puțin egal cu al autovehicolului cu cel mai mic

punctaj din lista prezentată, iar nu prin raportare la autovehiculul cu cel mai

mic punctaj câștigător.

Instanța de fond a apreciat că, dat

fiind motivul de nelegalitate reținut cu autoritate de lucru judecat în

sentința menționată, pentru identitate de rațiune se impune și anularea hotărârii

din data de 11 iulie 2005 - poziția 52, care invocă același motiv, ca și

decizia nr. 2 din 8 iulie 2005, respectiv „neîndeplinirea condiției de

rezervă”.

Împotriva acestei încheieri au

formulat recurs, reclamanta SC N.G. SRL și pârâții Ministerul Transporturilor, Construcțiilor

și Turismului și A.R.R., invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta arată că în mod greșit s-a

reținut existența în cauză a unei „autorități de lucru judecat”, față de

pronunțarea sentinței civile nr. 857/F din 30 noiembrie 2005, de către

Tribunalul Ialomița, nefiind întrunite elementele autorității de lucru judecat,

prevăzut de art. 1201 C. civ.

Astfel, prin decizia nr. 2 din 8 iulie

2005 s-a dispus anularea atribuirii licenței de execuție către SC N.T. SRL, în

timp ce prin hotărârea din 11 iulie 2005, SC N.T. SRL a fost descalificată de

la atribuirea licențelor de execuție pentru traseu din programul de transport

rutier de persoane; cele două acte au și emitenți diferiți, în primul caz fiind

vorba de A.R.R., iar în cel de-al doilea, de Ministerul Transporturilor,

Construcțiilor și Turismului.

De asemenea, în mod greșit instanța

de fond a reținut că actul criticat pe calea excepției de nelegalitate a

încălcat dispozițiile art. 47 alin. (2) din Ordinul Ministerului

Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr. 1842/2001 și ale art. 13 alin.

(2) din metodologie, făcându-se o confuzie între măsura anulării licenței de

execuție și măsura descalificării de la atribuirea electronică.

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond, Curtea constată că recursurile formulate de SC N.G. SRL

București și Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, sunt

întemeiate, recursul declarat de A.R.R. fiind tardiv.

Astfel, din interpretarea literală a

textului art. 4 din Legea 554/2004, referitor la excepția de nelegalitate,

rezultă că această excepție este admisibilă, în situația în care există o

neconcordanță între actul administrativ ce face obiectul acestei excepții și

legea (în sens larg) ce stă la baza emiterii sale.

În speță, în mod greșit instanța de

fond și-a motivat soluția, pe existența unei „autorități de lucru judecat”,

creată de o hotărâre judecătorească prin care s-a anulat decizia nr. 2 din 8

iulie 2005, emisă de A.R.R. - Agenția Ialomița (decizie prin care se anulase

licența de execuție a SC N.T. SRL).

Hotărârea din 11 iulie 2005 are un

alt obiect în raport cu decizia menționată, respectiv descalificarea SC N.T. SRL

de la atribuirea electronică, și un alt emitent, respectiv Comisia de validare

a atribuirii electronice a traseelor, compusă din reprezentanți ai A.R.R., Ministerului

Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și I.G.C.T.I.

Fiind vorba de măsuri diferite, și

condițiile reglementate de lege pentru cele două categorii de măsuri sunt

diferite; astfel, art. 47 alin. (2) din Ordinul Ministerului Transporturilor,

Construcțiilor și Turismului nr. 1842/2001, reținut a fi fost încălcat în cazul

hotărârii din 11 iulie 2005, nu se aplică în speță, deoarece se referă la

anularea licenței, pe când SC N.T. a fost „descalificat” și potrivit art. 12

din metodologie se procedează la atribuirea cursei, următorului participant în

ordinea punctajului, în speță societății N.G. SRL.

Pentru considerentele menționate, Curtea

consideră că în mod greșit, instanța de fond a reținut nelegalitatea hotărârii

din 11 iulie 2005 și faptul că între decizia nr. 2 din 8 iulie 2005 și această

hotărâre ar exista un raport de accesorietate ce ar impune anularea și a celei

din urmă, iar condiția autovehiculului de rezervă a fost corect aplicată de

Comisia de validare, în temeiul art. 12 din Metodologia de atribuire a

licențelor de execuție pentru traseu [care prevede că „în cazul în care

operatorul de transport sau asociația de operatori de transport care a obținut

o licență de execuție pentru traseu sau cursă, nu poate îndeplini condițiile

impuse prin caietul de sarcini al licenței de execuție respective, Comisia

validează atribuirea traseului/cursei respective, în ordinea punctajului,

următorului solicitant care îndeplinește condițiile menționate la art. 10 alin.

(2) din prezenta metodologie”].

Față de cele menționate, cu referire

la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursurile urmează a fi admise,

dispunându-se modificarea încheierii, în sensul respingerii excepției de

nelegalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de SC N.G.

SRL București și Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului,

împotriva încheierii din 18 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea atacată și în

fond, respinge excepția de nelegalitate invocată.

Respinge, ca tardiv, recursul

declarat de A.R.R.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 iunie 2006.