ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8189/2005

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin notificare formulată în temeiul art. 21 din

Legea nr. 10/2001, C.C. Covăsânț a solicitat Primăriei comunei Covăsânț,

județul Arad, restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. Covăsânț cu

nr.top 840-841/a/2, 840-841/2.

Primarul comunei Covăsânț a emis dispoziția nr. 211

din 20 aprilie 2002, comunicată notificatoarei la data de 8 mai 2002, prin care

a respins cererea de restituire în natură a imobilului.

La 24 mai 2002, C.C. Covasânț a trimis Primăriei

Covăsânț contestație prin care a solicitat revocarea dispoziției emise de

primar.

Cu adresa nr. 493 din 11 iunie 2002, Primăria comunei

Covăsânț a comunicat C.C. Covăsânț că nu înțelege să revoce dispoziția.

La 1 iulie 2002, C.C. Covăsânț s-a adresat secției de

contencios administrativ a Tribunalului Arad, depunând mai multe înscrisuri

între care dispoziția și adresa mai sus arătate, invocând ca temeiuri de drept

Legea nr. 29/1990 și art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, solicitând

obligarea Primăriei comunei Covăsânț să o despăgubească pentru pagubele cauzate

prin demolarea aceluiași imobil în anul 1982.

La 29 septembrie 2002 C.C. Covăsânț și-a precizat

acțiunea, arătând că are ca temei de drept art. 1 din Legea nr. 29/1990 și ca

obiect refuzul nejustificat al primăriei de a-i recunoaște drept de proprietate

asupra imobilului.

Acțiunea astfel precizată a fost respinsă de instanța

de contencios administrativ prin sentința civilă nr. 2755 din 27 noiembrie

2002, în considerentele căreia se arată că dispoziția nr. 211 din 20 aprilie

2002 nu poate fi atacată în condițiile contenciosului administrativ, deoarece

prin art. 24 alin. (7) și (8) din Legea nr. 10/2001 s-a instituit o procedură

specială, care nu a fost urmată.

Recursul declarat de C.C. Covăsânț împotriva

sentinței de mai sus a fost constatat nul prin decizia civilă nr. 197 din 13

aprilie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ.

Anterior soluționării recursului de mai sus, prin

contestația din 15 iulie 2003 C.C. Covăsânț, în contradictoriu cu Primăria

comunei Covăsânț și Prefectura județului Arad, a solicitat Tribunalului Arad să

constate că dispoziția nr. 211 din 20 aprilie 2002 emisă de Primarul comunei

Covăsânț și adresa nr.493 din 11 iunie 2002 a Primăriei comunei Covăsânț sunt

nelegale și netemeinice, iar ca urmare să dispună restituirea imobilului în

natură.

Tribunalul Arad, secția civilă, a pronunțat sentința

civilă nr. 826 din 3 decembrie 2003, prin care a respins contestația ca fiind

tardivă.

Apelul declarat de contestatoare a fost respins prin

decizia civilă nr. 896 din 5 mai 2004 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara,

secția civilă.

Amândouă instanțele au reținut că dispoziția

contestată a fost comunicată contestatoarei la data de 8 mai 2002, dată de la

care a început să curgă termenul de 30 zile prevăzut de art. 24 din Legea nr.

10/2001, astfel că, introdusă fiind la 15 iulie 2003, contestația este tardivă.

În plus, răspunzând motivelor de apel ale

contestatoarei, instanța de apel a statuat că, adevărat fiind că aceeași

dispoziție a făcut și obiectul contestației din 1 iulie 2002 depusă de

contestatoare la Tribunalul Arad, ca instanță de contencios administrativ,

termenul de 30 zile era deja împlinit la data sesizării instanței necompetente.

C.C. Covăsânț a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel susținând în fapt pe de o parte că este dată de o instanță

necompetentă material întrucât competența soluționării contestației aparține

instanței de contencios administrativ și nu instanței civile, iar pe de altă

parte că a contestat în termen dispoziția primarului prin cererea din 24 mai

2002 adresată primăriei și prin acțiunea din 1 iulie 2002 introdusă la instanța

de contencios administrativ.

Criticile astfel formulate în fapt sunt încadrabile

în cazurile de recurs prevăzute de art. 304 pct. 3 și, respectiv, pct. 9 C.

proc. civ.

Recursul nu este fondat.

Sub aspectul competenței materiale nu se impune

examinarea recursului, întrucât a fost rezolvat cu autoritate de lucru judecat

prin hotărârea instanței de contencios administrativ descrisă în considerentele

prezentei decizii.

Instanțele au rezolvat corect contestația ca fiind

tardivă, întrucât contestația adresată primăriei nu are valoarea de cale de

atac specială dată prin art. 24 alin. (7) și (8) din Legea nr. 10/2001, care

prevede dreptul persoanei îndreptățite de a ataca în justiție decizia prevăzută

la art. 24 alin. (1) din aceeași lege, în termen de 30 zile de la data

comunicării acesteia, competența soluționării revenind secției civile a

tribunalului, iar acțiunea în justiție din 1 iulie 2002 a fost ea însăși

introdusă după împlinirea termenului de 30 zile la 8 iunie 2002, recurenta

necontestând că dispoziția emisă de primar i-a fost comunicată la 8 mai 2002.

În raport cu cele astfel constatate, recursul va fi

respins ca nefondat potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul

declarat de C.C. Covăsânț, împotriva deciziei civile nr. 896 din 5 mai 2004

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2005.