ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8189/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin notificare formulată în temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001, C.C. Covăsânț a solicitat Primăriei comunei Covăsânț, județul Arad, restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. Covăsânț cu nr.top 840-841/a/2, 840-841/2. Primarul comunei Covăsânț a emis dispoziția nr. 211 din 20 aprilie 2002, comunicată notificatoarei la data de 8 mai 2002, prin care a respins cererea de restituire în natură a imobilului. La 24 mai 2002, C.C. Covasânț a trimis Primăriei Covăsânț contestație prin care a solicitat revocarea dispoziției emise de primar. Cu adresa nr. 493 din 11 iunie 2002, Primăria comunei Covăsânț a comunicat C.C.

Covăsânț că nu înțelege să revoce dispoziția. La 1 iulie 2002, C.C. Covăsânț s-a adresat secției de contencios administrativ a Tribunalului Arad, depunând mai multe înscrisuri între care dispoziția și adresa mai sus arătate, invocând ca temeiuri de drept Legea nr. 29/1990 și art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, solicitând obligarea Primăriei comunei Covăsânț să o despăgubească pentru pagubele cauzate prin demolarea aceluiași imobil în anul 1982. La 29 septembrie 2002 C.C. Covăsânț și-a precizat acțiunea, arătând că are ca temei de drept art. 1 din Legea nr. 29/1990 și ca obiect refuzul nejustificat al primăriei de a-i recunoaște drept de proprietate asupra imobilului.

Acțiunea astfel precizată a fost respinsă de instanța de contencios administrativ prin sentința civilă nr. 2755 din 27 noiembrie 2002, în considerentele căreia se arată că dispoziția nr. 211 din 20 aprilie 2002 nu poate fi atacată în condițiile contenciosului administrativ, deoarece prin art. 24 alin. (7) și (8) din Legea nr. 10/2001 s-a instituit o procedură specială, care nu a fost urmată. Recursul declarat de C.C. Covăsânț împotriva sentinței de mai sus a fost constatat nul prin decizia civilă nr. 197 din 13 aprilie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Anterior soluționării recursului de mai sus, prin contestația din 15 iulie 2003 C.C.

Covăsânț, în contradictoriu cu Primăria comunei Covăsânț și Prefectura județului Arad, a solicitat Tribunalului Arad să constate că dispoziția nr. 211 din 20 aprilie 2002 emisă de Primarul comunei Covăsânț și adresa nr.493 din 11 iunie 2002 a Primăriei comunei Covăsânț sunt nelegale și netemeinice, iar ca urmare să dispună restituirea imobilului în natură. Tribunalul Arad, secția civilă, a pronunțat sentința civilă nr. 826 din 3 decembrie 2003, prin care a respins contestația ca fiind tardivă. Apelul declarat de contestatoare a fost respins prin decizia civilă nr. 896 din 5 mai 2004 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă. Amândouă instanțele au reținut că dispoziția contestată a fost comunicată contestatoarei la data de 8 mai 2002, dată de la care a început să curgă termenul de 30 zile prevăzut de art. 24 din Legea nr. 10/2001, astfel că, introdusă fiind la 15 iulie 2003, contestația este tardivă.

În plus, răspunzând motivelor de apel ale contestatoarei, instanța de apel a statuat că, adevărat fiind că aceeași dispoziție a făcut și obiectul contestației din 1 iulie 2002 depusă de contestatoare la Tribunalul Arad, ca instanță de contencios administrativ, termenul de 30 zile era deja împlinit la data sesizării instanței necompetente. C.C. Covăsânț a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel susținând în fapt pe de o parte că este dată de o instanță necompetentă material întrucât competența soluționării contestației aparține instanței de contencios administrativ și nu instanței civile, iar pe de altă parte că a contestat în termen dispoziția primarului prin cererea din 24 mai 2002 adresată primăriei și prin acțiunea din 1 iulie 2002 introdusă la instanța de contencios administrativ.

Criticile astfel formulate în fapt sunt încadrabile în cazurile de recurs prevăzute de art. 304 pct. 3 și, respectiv, pct. 9 C. proc. civ. Recursul nu este fondat. Sub aspectul competenței materiale nu se impune examinarea recursului, întrucât a fost rezolvat cu autoritate de lucru judecat prin hotărârea instanței de contencios administrativ descrisă în considerentele prezentei decizii.

Instanțele au rezolvat corect contestația ca fiind tardivă, întrucât contestația adresată primăriei nu are valoarea de cale de atac specială dată prin art. 24 alin. (7) și (8) din Legea nr. 10/2001, care prevede dreptul persoanei îndreptățite de a ataca în justiție decizia prevăzută la art. 24 alin. (1) din aceeași lege, în termen de 30 zile de la data comunicării acesteia, competența soluționării revenind secției civile a tribunalului, iar acțiunea în justiție din 1 iulie 2002 a fost ea însăși introdusă după împlinirea termenului de 30 zile la 8 iunie 2002, recurenta necontestând că dispoziția emisă de primar i-a fost comunicată la 8 mai 2002. În raport cu cele astfel constatate, recursul va fi respins ca nefondat potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat, recursul declarat de C.C. Covăsânț, împotriva deciziei civile nr. 896 din 5 mai 2004 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2005.