ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9264/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin dispoziția nr. 383 din 1

aprilie 2002, Primarul orașului Luduș a respins cererea de restituire în natură

a imobilului (teren în suprafață de 2865 mp) situat în Luduș formulată în baza

dispozițiilor Legii nr. 10/2001 de O.F.I. cu motivarea că terenul este ocupat

de blocuri de locuințe, alei de acces și zonă verde, făcându-se notificatorului

o ofertă de restituire prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești, în

sumă de 114.600.000 lei.

La 3 mai 2002, O.F.I., a contestat

această dispoziție, solicitând instanței, în contradictoriu cu Primăria

orașului Luduș, prin Primar, restituirea în natură a părții din terenul în

cauză care este liberă de construcții și despăgubiri bănești, pentru restul

suprafeței ocupate, la valoarea reală de circulație a imobilului.

Investit cu soluționarea litigiului,

Tribunalul Mureș, prin sentința civilă nr. 454 din 23 aprilie 2004, a admis în

parte contestația și a anulat parțial dispoziția, în sensul eliminării art. 2

și acordării despăgubirilor către contestator, pentru imobilul teren înscris în

C.F. 909, situat în Luduș, în suprafață de 2865 mp, despăgubiri ce urmează a fi

calculate în raport de valoarea de circulație a terenului, astfel cum a fost

stabilită prin expertiza efectuată în cauză.

A menținut celelalte dispoziții ale

actului atacat.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut în esență că intimata i-a făcut contestatorului o ofertă de

măsuri reparatorii prin echivalent bănesc care este sub valoarea de circulație

a imobilului în litigiu, cel în cauză fiind îndreptățit la despăgubiri

calculate potrivit Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 și nu

în funcție de prevederile Legii nr. 112/1995.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

civilă, prin decizia nr. 213/A din 6 mai 2005, a admis apelul contestatorului

și schimbând în parte sentința a dispus ca acestuia să-i fie acordate

despăgubiri pentru terenul în suprafață de 1865 mp, ce urmează a fi calculate

în raport de valoarea terenului astfel cum a fost stabilită prin expertiza

efectuată în cauză, respectiv suma de 1.387.461.056 lei.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

Pentru a decide astfel, instanța de

control judiciar a reținut în esență că scopul reparator al legii poate fi

atins numai prin raportarea despăgubirilor la valoarea de circulație a

imobilului preluat abuziv, Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001

stabilind, în art. 36, modalitatea de acordare a acestor despăgubiri.

Cum dispoziția atacată, se mai

reține, cuprinde o valoare inferioară a imobilului, partea interesată poate

contesta această valoare în fața instanței care, în baza unei expertize de

specialitate, poate stabili cuantumul real al acestor despăgubiri.

În cauză a declarat recurs, intimata

pârâtă, Primăria orașului Luduș care, indicând temeiul prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., susține în esență că stabilirea valorii despăgubirilor

bănești nu revine instanței judecătorești, fiind de competența unei comisii

special constituită la nivelul prefecturii.

Recursul se privește ca nefondat,

urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.

Modalitatea de restituire prin

echivalent este o măsură cu caracter secundar, subsidiar, față de regula

principală a restituirii în natură reglementată prin dispozițiile Legii nr.

10/2001, legiuitorul instituind o paletă amplă de măsuri reparatorii în

echivalent menită să asigure, pe cât posibil, repararea prejudiciului suferit

de persoana îndreptățită.

Astfel, potrivit art. 24 alin. (1)

din lege, în redactarea în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate, dacă

restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, deținătorul

imobilului este obligat ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție

motivată, să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin

echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.

Și în ipotezele prevăzute de art. 36

din același act normativ, în vechea redactare, măsurile reparatorii sub forma

despăgubirilor bănești, trebuiau să facă obiectul unei oferte concrete din

partea unității deținătoare.

Potrivit alin. (4) al textului, în

cazul când nu s-a efectuat o expertiză pentru stabilirea valorii imobilului,

decizia sau dispoziția va cuprinde în mod obligatoriu valoarea estimativă a

acestuia.

Cum unitatea deținătoare, prin

decizia atacată, s-a conformat doar parțial acestor obligații legale, în mod

corect instanța a stabilit valoarea reală de circulație a imobilului în raport

cu care, ulterior, se vor acorda despăgubirile.

De altfel, dispozițiile art. 38-40

din lege, în varianta anterioară republicării, nu înlăturau obligațiile la care

s-a făcut referire mai sus, stabilite în sarcina unității deținătoare, din

succesiunea textelor legii, rezultând cu claritate că alcătuirea comisiei

interministeriale pentru evaluarea despăgubirilor bănești, aparținea unei

proceduri ulterioare centralizării notificărilor și ofertelor de acordare a

acestor despăgubiri.

În considerarea celor ce preced,

recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta

Primăria Orașului Luduș, prin primar împotriva deciziei civile nr. 213/A din 6

mai 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 14 noiembrie 2006.