ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4264/2006

Deliberând

în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș la 23 decembrie 2003,

reclamanta A.K. prin mandatar S.Ș. a contestat dispoziția nr. 757 din 28 august

2003 emisă de Primăria orașului Luduș prin care i s-a respins notificarea

adresată în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru restituirea în natură a imobilului

situat în Luduș.

Reclamanta

a solicitat obligarea pârâtei să-i plătească despăgubiri civile de minimum

1.500.000.0000 lei în contul imobilului naționalizat.

Tribunalul

Mureș prin sentința civilă nr. 848 din 31 octombrie 2003 a respins contestația

formulată în contradictoriu cu Primăria Luduș prin reprezentant legal, primarul

și Prefectura județului Mureș prin reprezentantul legal.

În

motivarea acestei soluții instanța a reținut că deși reclamanta a fost invitată

de Primărie să depună o serie de acte în dovedirea dreptului pretins, aceasta

nu s-a conformat din 17 decembrie 2001-până la 1 iulie 2003, și, ca urmare, la

28 august 2003 în mod corect s-a respins notificarea pentru lipsa actelor.

Instanța

a mai constatat că nu poate soluționa petitul privind plata despăgubirilor pe

de o parte pentru că există o procedură prevăzută de Legea nr. 10/2001 care nu

a fost încă finalizată iar pe de altă parte pentru că Legea nr. 10/2001 nu

prevede competența instanțelor în stabilirea și acordarea de despăgubiri

bănești.

În

concluzie instanța de fond a respins ca inadmisibilă contestația.

Curtea

de Apel Târgu Mureș prin decizia nr. 597/A din 1 iulie 2004 a respins ca

nefondat apelul reclamantei. S-a reținut în motivarea acestei hotărâri că

notificarea reclamantei a fost respinsă pentru că aceasta nu a depus acte

doveditoare pentru calitatea de moștenitor și pentru dreptul de proprietate.

S-a mai reținut că reclamanta a notificat și Prefectura dar că nu s-a emis încă

o dispoziție și că există o procedură specială prevăzută de Legea nr. 10/2001

în art. 36-40, notificările pentru despăgubiri urmând a fi centralizate de

Ministerul Finanțelor Publice și că nu s-a constituit încă Comisia interministerială

de stabilire a acestor despăgubiri. S-a considerat corectă soluția instanței de

care a constatat că nu este competentă să judece asemenea pretenții.

Împotriva

acestei decizii reclamanta a declarat în termen recurs în temeiul art. 304 pct.

9 deoarece nu a fost corect aplicată Legea nr. 10/2001, în prevederile acesteia

prevăzute de art. 37-40 și pentru că s-au încălcat dispozițiile art. 129 alin.

(5) și (6) C. proc. civ.

În

esență s-a criticat soluția instanței care a judecat cauza fără să administreze

probe (expertiză pentru identificarea și evaluarea imobilului) și greșita

interpretare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 când s-a considerat prematură

acțiunea deși art. 40 din această lege nu exclude competența instanțelor de

judecată în judecarea cauzelor sub aspectul cuantumului despăgubirilor.

Recursul

este fondat și se va admite pentru considerentele ce urmează.

Potrivit

art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, așa cum a fost modificată, persoana

nemulțumită de dispoziția de respingere a notificării are deschisă calea

acțiunii în justiție la secția civilă a tribunalului în a cărei circumscripție

se află sediul unității deținătoare sau al entității investite cu soluționarea

notificării.

Ca

urmare acțiunea reclamantei sub forma contestației împotriva dispoziției nr.

757 din 28 august 2003 a Primarului orașului Luduș, este admisibilă.

Admisibilă

este și acțiunea îndreptată împotriva Prefecturii județului Mureș sesizată cu

notificarea nr. 346 din 13 februarie 2002 și care, potrivit art. 25 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001, era obligată să se pronunțe asupra acesteia în termen de

60 de zile de la înregistrarea notificării sau de la data depunerii actelor

doveditoare.

Interpretarea

instanțelor în sensul că acțiunea este prematură este greșită de vreme ce motivul

acțiunii îl reprezintă chiar omisiunea acestei pârâte de a rezolva notificarea

pe o perioadă ce a depășit cu mult termenul prevăzut de lege. Pe lângă

încălcarea dispoziției legale exprese, se constată că omisiunea nejustificată a

entității sesizate de a se pronunța asupra notificării, echivalează cu un refuz

de soluționare, care este, potrivit legii cenzurabil de instanțele de judecată

investite de legiuitor cu controlul judiciar al soluționării cererilor de

restituire formulate în temeiul Legii nr. 10/200.

Deși

aprecierea instanței de fond susținută și de instanța de apel în legătură cu

acțiunea este în sensul că aceasta este inadmisibilă, cât privește dispoziția

nr. 757 din 28 august 2003 emisă de Primarul orașului Luduș, se face și o

sumară apreciere pe fondul acesteia, considerându-se că în mod corect s-a

respins notificarea față de nedepunerea actelor doveditoare la care petiționara

a fost invitată printr-o scrisoare din 17 decembrie 2001.

Această

abordare este neprocedurală deoarece rezolvarea acțiunii a fost făcută pe cale

de excepție a cărei natură dirimantă exclude o analiză în fond a cauzei. La

concluzia pe fond instanța ajunge fără să administreze probe, situație care de

asemenea ignoră regulile procedurale.

Constatând

că acțiunea este admisibilă sub cele două notificări formulate de reclamantă

către pârâți, se va admite recursul constatându-se că sunt întrunite condițiile

prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În

temeiul art. 312 C. proc. civ. se va modifica decizia Curții de apel în sensul

că se va admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr.

848/2003 a Tribunalului Mureș care va fi desființată.

Cauza

se va trimite spre judecarea în fond la același Tribunal.

Cu

această ocazie instanța de trimitere va examina modul de soluționare a

notificării de către Primarul orașului Luduș în raport de dispozițiile art. 23

din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora se extinde posibilitatea de depunere a

actelor justificative până la data soluționării notificării.

Prevederile

referitoare la soluționarea notificărilor prevăzute de Legea nr. 10/2001 vor

trebui analizate din perspectiva caracterului preponderent reparator al legii

care se degajă din întreaga economie a textului și în raport de toate

elementele impuse de caracteristicile unei acțiuni în revendicare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta

A.K. împotriva deciziei nr. 597/A din 1 iulie 2004 a Curții de Apel Tg. Mureș,

secția civilă.

Modifică

decizia atacată în sensul că admite apelul reclamantei, desființează sentința

civilă nr. 848 din 31 octombrie 2003 a Tribunalului Mureș și trimite cauza spre

rejudecare acestei din urmă instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2006.