ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2700/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 22 februarie 2005 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția I penală, sub nr. 1281/2005, cererea condamnatului C.Șt.I. cu privire la executarea pedepsei de 15 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prin sentința penală nr. 565/2002 a Tribunalului București, secția I penală. Față de precizările condamnatului, instanța a calificat cererea acestuia ca fiind cererea de revizuire, astfel că prin sentința penală nr. 446/ F din 5 aprilie 2005 s-a dispus trimiterea cererii la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, în vederea efectuării actelor de cercetare prevăzute de art. 399 C. proc.

pen. Prin referatul procurorului din 19 iulie 2005 s-a înaintat instanței cererea de revizuire, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția I penală, sub nr. 4612/2005. Prin sentința penală nr. 1545 din 15 noiembrie 2005 prima instanță a respins, ca nefondată, cererea de revizuire, reținând că susținerile condamnatului, în sensul că a fost anchetat pe baza unor declarații mincinoase, nu sunt confirmate de hotărâri judecătorești sau ordonanțe ale procurorului care să le ateste. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuientul, reiterând susținerile inițiale în sensul că a fost condamnat pe baza unor declarații mincinoase. Prin decizia penală nr. 7 din 6 ianuarie 2006, pronunțată în dosarul nr. 38454/2/2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins apelul, ca nefondat, apreciind că nu sunt întrunite condițiile art. 394 lit. b) și c) C. pen., și art. 395 alin. (1) C. proc.

pen. Revizuientul condamnat C.Șt.I. a declarat recurs, în termen legal, solicitând casarea hotărârilor și admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată. Recursul este neîntemeiat. Curtea, analizând hotărârile pronunțate în cauză, atât prin prisma criticilor formulate cât și în conformitate cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că acestea sunt legale și temeinice. Revizuientul și-a întemeiat cererea de revizuire pe cazurile prevăzute de art. 394 lit. b) și c) C. proc. pen., afirmând că a fost anchetat, judecat și condamnat în mod abuziv, pe baza unor declarații mincinoase ale martorilor și părții vătămate. Potrivit art. 395 alin. (1) C. proc. pen., situațiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute în art. 394 lit. b), c) și d) C. proc.

pen., și dovedesc prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei. În mod corect ambele instanțe au reținut că la dosar afirmațiile revizuientului nu sunt susținute de dovezile cerute de lege, astfel încât, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la 100 lei cheltuieli judiciare statului din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat C.Șt.I. împotriva deciziei penale nr. 7 din 6 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 aprilie 2006.