ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5726/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 312

din 11 iulie 2006, Tribunalul Maramureș a respins cererea condamnatului S.I.A.,

prin care a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 41 din 2 februarie 2005 a

aceluiași tribunal.

Instanța a reținut că prin

cerere, condamnatul a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 41 din 2

februarie 2005 a Tribunalului Maramureș prin care a fost condamnat, la 15 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie,

definitivă prin respingere, ca nefondată, a apelului prin decizia penală nr. 69

din 17 martie 2005 a Curții de Apel Cluj și ca tardiv a recursului prin decizia

penală nr. 4292 din 12 iulie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

invocând ca motive greșita încadrare juridică, fapta realizând conținutul complicității

la furt calificat, cercetarea sa abuzivă de către organul de urmărire penală și

afirmațiile mincinoase făcute de martorul P.AyYA.

Respingând cererea, instanța

a constatat că motivele invocate de condamnat fie că nu se regăsesc printre

cazurile expres și limitativ arătate de lege, cum sunt cele referitoare la greșita

încadrare juridică și modul de efectuare a urmăririi penale, fie nu sunt

dovedite, respectiv cazul prevăzut de art. 394 lit. b) C. proc. pen.,

infracțiunea de mărturie mincinoasă putând fi dovedită, potrivit art. 395 din

același cod, numai prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului,

dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei.

Apelul condamnatului

împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia penală nr. 204 din 22

august 2006 a Curții de Apel Cluj.

Decizia penală sus-menționată

a fost atacată cu recurs de către condamnat, nemotivat în scris însă susținut

oral, personal și prin apărătorul din oficiu în sensul casării hotărârilor și

în rejudecare, admiterea cererii de revizuire.

Verificând hotărârea

criticată pe baza lucrărilor și materialului de la dosar, Curtea constată că nu

este incident niciunul dintre cazurile de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu și de urmare, recursul

nu este fondat.

Calea extraordinară de atac

a revizuirii poate fi exercitată numai atunci când se invocă vreunul dintre

cazurile expres prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Ori, greșita încadrare

juridică și pretinsa cercetare abuzivă făcută de organul de urmărire penală nu

sunt prevăzute printre cazurile în care poate fi cerută revizuirea hotărârii.

Motivul constând în mărturia

mincinoasă depusă de P.A., deși formal este prevăzut printre cazurile de

revizuire, respectiv art. 394 lit. b) C. proc. pen., acesta nu este dovedit

prin mijloacele cerute de art. 395 din același cod, respectiv hotărâre judecătorească

sau ordonanța procurorului, prin care să se fi dispus asupra existenței acestei

infracțiuni.

Față de cele ce preced,

recursul condamnatului S.I.A. urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul S.I.A., împotriva deciziei penale nr. 204 din

22 august 2006 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul condamnat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 140 lei, din care

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 40 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 4 octombrie 2006.