ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5988/2006

Constată că prin sentința civilă nr. 1064 din 22

decembrie 2004, Tribunalul Galați, secția civilă, a admis cererea formulată de

reclamanții B.V. și B.A. împotriva Primăriei Municipiului Galați, reprezentată

de Primar, fiind obligat acesta să emită decizie motivată cu privire la

notificarea nr. 1722/2001 și la plata a 5 milioane lei/ zi cu titlu de

daune-interese, de la rămânerea definitivă a hotărârii, până la emiterea

deciziei.

Pentru pronunțarea acestei sentințe, tribunalul a

reținut că prin adresa nr. 40509 din 10 septembrie 2003, reclamanții au

comunicat intimatei notificarea lor privind restituirea în natură a suprafeței

de 200 mp teren situat în Galați, notificare înregistrată sub nr. 1722 din 3

decembrie 2001.

Față de dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001

care prevăd existența unui termen de 60 zile pentru comunicarea răspunsului la

notificare și față de nerespectarea acestuia, tribunalul a apreciat întemeiată

cererea, obligând totodată pe intimată și la plata de daune interese pe fiecare

zi de întârziere în emiterea deciziei.

Împotriva sentinței a declarat apel intimata,

criticând-o pentru nelegalitate și arătând că obligarea sa la emiterea deciziei

este greșită întrucât reclamanții au formulat, în temeiul art. 46 din Legea nr.

10/2001, o acțiune în anularea unui contract de vânzare-cumpărare încheiat

între numitul S.N. și apelantă asupra imobilului în litigiu.

Apelul a fost admis prin decizia civilă nr. 452/A din

29 martie 2005 a Curții de Apel Galați, secția civilă, și în consecință,

schimbată în tot sentința, în sensul respingerii cererii, ca neîntemeiată.

S-a reținut în considerentele deciziei că, față de

împrejurarea că asupra imobilului a cărui restituire s-a cerut există un

litigiu, în mod corect a fost amânată emiterea dispoziției de soluționare a

notificării, până la rezolvarea irevocabilă a acțiunii în nulitatea

înstrăinării.

Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamanți,

care au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea

motivelor arătând următoarele:

Prin soluția adoptată sunt nesocotite dispozițiile

art. 23 din Legea nr. 10/2001, care impun un termen de rezolvare a notificării,

termen nerespectat de către intimată.

Felul în care s-a procedat cu privire la notificare

denotă birocrația și încălcarea deliberată a textelor de lege.

Faptul că există un litigiu în legătură cu

valabilitatea unui contract de vânzare-cumpărare nu era de natură să împiedice

soluționarea notificării, întrucât aceasta a privit o suprafață de teren de 200

mp, pe când obiectul înstrăinării îl reprezintă doar o magazie situată pe

respectivul teren.

Intimata nu a formulat întâmpinare în condițiile art.

308 alin. (2) C. proc. civ.

Recursul este fondat.

Fiind învestită cu soluționarea unei notificări,

intimata avea obligația, impusă de dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001

să dea răspuns acesteia, prin dispoziție motivată a primarului, așa cum prevede

art. 21 alin. (4), înăuntrul unui termen de 60 zile.

În speță, s-a făcut în mod greșit aplicarea

dispozițiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, considerându-se că

există un litigiu de natură să suspende procedura prealabilă și să amâne

rezolvarea notificării, până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile în

respectivul proces.

Astfel, instanța trebuia să observe obiectul

litigiului și în funcție de acesta să conchidă dacă, prin natura lui,  punea în

imposibilitate unitatea deținătoare să dea curs notificării și atrăgea

necesitatea suspendării procedurii prealabile.

Or, acțiunea în nulitatea contractului de

vânzare-cumpărare invocată în condițiile art. 47 alin. (2) [actualmente art. 46

alin. (2)] din Legea nr. 10/2001 privește o suprafață de teren de 60,91 mp, pe

care se află o magazie de lemn.

Raportat la obiectul notificării, restituirea unui

teren în suprafață de 200 mp,  litigiul menționat nu putea împiedica emiterea

dispoziției.

Legea nr. 10/2001 reglementează prin art. 10 situația

imobilelor preluate în mod abuziv pe care au fost edificate diferite

construcții, autorizate ori neautorizate și modalitatea în care se face

restituirea în natură sau prin măsuri în echivalent, în funcție de situația

concretă a imobilului la momentul notificării.

Așadar, unitatea deținătoare avea la îndemână

instrumentele legale necesare pentru soluționarea notificării, chiar și în

condițiile litigiului invocat, soluția în sens contrar a instanței de apel ignorând

textele legale incidente și atrăgând aplicabilitatea motivului de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În consecință, potrivit considerentelor arătate,

recursul urmează să fie admis și  modificată decizia tribunalului, în sensul

respingerii apelului ca nefondat, cu menținerea soluției primei instanțe, ca

legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de B.V. și

B.A. împotriva deciziei nr. 456/A din 29 martie 2005 a Curții de Apel Galați,

secția civilă.

Modifică decizia atacată, în sensul

că respinge apelul declarat de pârât împotriva sentinței nr. 1064 din 22

decembrie 2004 a Tribunalului Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi  19 iunie 2006.