ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2377/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2377/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra
cauzei civile de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția
civilă, la 27 iunie 2003, reclamantul Z.C. a chemat în judecată Primăria
municipiului Galați pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să
dispună obligarea pârâtei să emită decizie asupra notificării transmise de
reclamant în temeiul Legii nr. 10/2001.
În motivarea cererii s-a arătat că prin notificarea
transmisă pârâtei reclamantul a solicitat măsuri reparatorii pentru terenul în
suprafață de 678,72 mp situat în Galați, pe care sunt construite blocuri de
locuințe.
Prin sentința civilă nr. 184 din 10 martie 2004 Tribunalul
Galați, secția civilă, a admis acțiunea și a obligat-o pe pârâtă să emită
dispoziție motivată asupra cererii de restituire în natură a imobilului situat
în Galați, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că deși au
trecut trei ani de la data înregistrării notificării, pârâta a refuzat nejustificat
să o soluționeze.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de Consiliul
Local al municipiului Galați a fost respins ca nefondat prin decizia civilă 672
A din 7 iunie 2005 a Curții de Apel Galați, secția civilă.
În considerentele deciziei sale, instanța de apel a arătat
că termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001
este un termen de recomandare, iar nu de decădere, dar aceasta nu justifică
atitudinea pasivă a pârâtei o perioadă atât de mare de timp.
Nici împrejurarea că reclamantul nu ar fi depus la dosar
actele doveditoare ale dreptului său de proprietate nu este de natură să o
exonereze pe pârâtă de obligația de a se supune dispozițiilor art. 23 alin. (1)
din Legea nr. 10/2001. Eventual, pârâta putea să respingă cererea pe
considerentul că nu s-a făcut dovada proprietății.
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de către
Primarul municipiului Galați pentru următoarele considerente:
Analizând notificarea depusă de către reclamant,
compartimentul de specialitate din cadrul primăriei a constatat că nu se face
dovada dreptului de proprietate așa cum prevede art. 23 alin. (1) din Legea nr.
10/2001.
În aceste condiții, pentru a se putea soluționa notificarea,
reclamantul trebuia să depună toate actele doveditoare așa cum prevăd
dispozițiile legii speciale.
Prin actele depuse la dosar s-a făcut dovada corespondenței
purtate între recurent și reclamant pentru ca acesta să depună documentele
necesare completării dosarului.
Culpa pentru neemiterea deciziei nu aparține primăriei iar
depășirea termenului de 60 de zile pentru soluționarea notificării nu trebuie
să ducă la concluzia că se refuză soluționarea cererii.
Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea recursului,
intimatul făcând dovada dreptului său de proprietate asupra imobilului pentru
care a solicitat măsuri reparatorii potrivit Legii nr. 10/2001.
Analizând decizia instanței de apel, prin prisma criticilor
formulate prin motivele de recurs și în raport de probele administrate înaintea
instanțelor de fond, Curtea a apreciat că recursul nu este întemeiat, pentru
următoarele considerente:
Prin notificarea transmisă Primăriei municipiului Galați la
3 iulie 2001 Z.C. a solicitat acordarea de măsuri reparatorii conform Legii nr.
10/2001 pentru terenul în suprafață de 678,72 mp situat în Galați, pe care sunt
construite blocuri de locuințe.
Conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în forma în
vigoare la data declanșării litigiului, în termen de 60 de zile de la înregistrarea
notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit
art. 22 unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau,
după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Instanța de apel a calificat în mod corect natura termenului
de soluționare a notificării precum și faptul că nedepunerea de către petent a
unor înscrisuri solicitate de către primărie, nu justifică pasivitatea acesteia
o perioadă atât de mare de timp.
Dacă unitatea notificată aprecia că petentul nu a depus
toate înscrisurile ce i-au fost solicitate, avea posibilitatea să emită o
decizie prin care să respingă notificarea, supusă controlului judiciar.
Neprocedând în acest mod, hotărârea care a confirmat soluția
de obligare a primăriei la emiterea unei dispoziții motivate asupra notificării
a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a legii, astfel încât critica
formulată nu întrunește cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C.
proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința păstrării
hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul
municipiului Galați împotriva deciziei civile nr. 672 A din 7 iunie 2005
pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2006.