ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4008/2007

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Reclamanta T.I.R., în contradictoriu

cu pârâții Primăria Municipiului București, prin Primarul General și municipiul

București prin Primarul General a contestat Dispoziția nr. 3434 din 12

octombrie 2004 a Primăriei municipiului București prin Primarul General prin

care i-a fost respinsă „notificarea” privind restituirea cotei de ½ din

imobilul situat în București, imobil preluat de stat prin aplicarea Decretului

nr. 223/1974. A solicitat obligarea pârâților să-i restituie cota de ½

din imobil (construcție și teren). Se arată că cealaltă cotă de ½ a fost

restituită soțului său T.R.M.

În cauză a formulat cereri de

intervenție A.C. chiriaș în imobilul în litigiu. Cererea de intervenție în

interes propriu a fost respinsă de instanța de fond prin încheierea din 13

decembrie 2004, iar cea în interesul pârâtelor prin încheierea din 24 ianuarie

2005.

Pe fond, Tribunalul București,

secția a V-a, prin sentința civilă nr. 486 din 23 mai 2005 a admis contestația

formulată de reclamantă; a anulat dispoziția nr. 3434 din 12 octombrie 2004; a

dispus restituirea în natură către contestatoare a cotei de ½ (indiviză)

din imobilul situat în București, format din construcții (S+P+E+M) pe teren în

suprafață de 104 mp, condiționat de restituirea de către contestatoare a sumei

de 33.292 lei neactualizată.

Instanța a reținut că

reclamanta-contestatoare a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra

imobilului în litigiu conform Legii nr. 10/2001.

Restituirea în natură este

obligatorie ori de câte ori imobilul există în materialitatea lui și nu există

nici un alt caz, expres prevăzut de lege, care ar face imposibilă o astfel de

măsură reparatorie. Legea nu interzice ci doar condiționează restituirea în

natură de rambursarea despăgubirilor primite la momentul preluării.

Decretul nr. 223/1974 nu a putut

genera numai prin simplul fapt că s-au prevăzut și s-au plătit despăgubiri, o

preluare cu titlu valabil, astfel cum este definit de art. 6 alin. (1) din

Legea nr. 213/1998. Decretul prin care a fost preluat imobilul, nu era în concordanță

cu dispozițiile Constituției din anul 1965 și nici cu cele ale Declarației

Universale a Drepturilor Omului.

Se mai reține că preluarea

imobilului prin actul normativ citat s-a făcut cu ignorarea specificului

proprietății în devălmășie a soților, transformată în coproprietate pe cote

părți în mod artificial.

Curtea de apel București, secția

civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin

decizia civilă nr. 15 din 17 ianuarie 2006 a respins ca nefondate apelurile

formulate de Primăria Municipiului București, prin Primarul General și de

intervenientul A.C.

Instanța de apel a apreciat ca fiind

temeinică situația de fapt reținută de instanța de fond pe baza probei

administrate, precum și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente în

cauză, atât în ce privește cererile de intervenție cât și fondul litigiului.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs:

reprezentată de către Primarul General, pentru motivul prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Se susține, în esență, că instanțele

au pronunțat hotărâri cu încălcarea Legii 10/2001 și a Normelor de aplicare a

acesteia aprobate prin H.G. nr. 489/2003. Nu sunt considerate imobile preluate

abuziv cele vizate de Decretul nr. 223/1974 pentru care au fost plătite

despăgubiri. Reclamanta, pentru cota de ½ din imobil a primit

despăgubiri, astfel că preluarea nu poate fi considerată abuzivă.

Recursul se privește ca nefondat.

Instanțele au aplicat corect legea

respectiv Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 213/1968.

Restituirea în natură constituie

regula iar pentru imobilele preluate în temeiul Decretului nr. 223/1974 se

instituie numai condiția restituirii despăgubirilor, condiția respectată de

instanța de fond și confirmată de instanța de apel.

În ce privește Normele metodologice

pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, acestea fiind de rang inferior nu pot

modifica legea. De altfel aceste „Norme” au fost modificate pe parcursul

soluționării litigiului, în sensul confirmării hotărârii instanțelor.

Față de cele ce precede, recursul

pârâtei va fi respins ca nefondat deoarece hotărârea pronunțată nu este lipsită

de temei legal și nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Acest recurs se constată a fi nul în

temeiul art. 306 alin. (1) C. proc. civ.

Conform acestui text de lege,

recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.

Potrivit art. 316 C. proc. civ.

dispozițiilor procedurale privind judecata în apel se aplică și în instanța de

recurs.

Dispozițiilor art. 287 alin. (4)

prevăd că termenul pentru depunerea motivelor de apel se socotește de la

comunicarea hotărârii, chiar dacă acesta s-a făcut mai înainte de comunicare,

iar cele al art. 288 alin. (2) stabilește că acestea se depun la instanța a

cărei hotărâre se atacă.

În cauza de față recurentul de ordin

2 a primit comunicarea hotărârii Curții de Apel București la 17 februarie 2006,

a declarat recurs la 18 ianuarie 2006, numai că recursul a fost motivat la 26

septembrie 2006 și a fost trimis direct la Înalta Curte de Casație și Justiție.

În aceste condiții, recursul se va

constata nul, neconstatându-se vreun motiv de ordine publică, conform art. 306

alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul declarat

de pârâta Primăria Municipiului București, prin Primarul General împotriva

deciziei nr. 15 A din 17 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția a

VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Constată nul recursul declarat de

intervenientul A.C. împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 17 mai 2007.