ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 968/2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 968/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Reclamanta S.N.A.M. SA, a

chemat în judecată pe pârâta SC R.D. SA, solicitând obligarea acesteia la plata

sumei de 1.151.990.210 lei rest de plată, la facturile emise în desfășurarea

contractului 15933/1996.

Tribunalul București, prin

sentința comercială 1591 din 8 aprilie 2005, a admis acțiunea reclamantei,

obligând pe pârâtă la 1.151.990.210 lei contravaloare produse și la 69.955.773

lei cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut,

în esență, că în derularea contractului reclamant a făcut livrări de produse pe

care le-a facturat, iar pârâta a executat parțial obligația de plată.

Curtea de Apel București,

prin decizia comercială 188 din 10 aprilie 2006, a respins, ca nefondat, apelul

pârâtei considerând că nu s-a încălcat dreptul la apărare prin refuzul de a

acorda un nou termen, procedura prealabilă a concilierii a fost îndeplinită

prin convocarea pârâtei în termenele prevăzute de lege pentru conciliere iar pe

fondul cauzei, prețul apei minerale fiind stabilit printr-un act normativ nu se

poate susține că el a fost modificat unilateral.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, pârâta a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

Recurenta susține că

instanța de apel nelegal a considerat respectat dreptul la apărare cât timp

respingând cererea, instanța de fond nu a amânat pronunțarea pentru depunerea

concluziilor scrise; nelegal a apreciat îndeplinite condițiile procedurii

prealabile a concilierii deși nu au fost depuse la dosar înscrisurile

doveditoare ale pretențiilor.

Instanța de apel a aplicat

greșit legea când a reținut caracterul legal al Avizului 490/2002 emis de

Oficiul Concurenței prin care s-a modificat prețul de livrare a apei minerale,

deși în contract părțile au convenit asupra unui alt preț fără vreo stipulație

expresă privind modificarea contractului prin acte normative.

Recursul este nefondat și va

fi respins, pentru considerentele ce se vor expune:

Prevederile art. 156 C.

proc. civ., stabilesc obligația instanței de a acorda un singur termen pentru

lipsă de apărare, temeinic motivat.

În condițiile în care refuză

amânarea judecății pentru acest motiv instanța va amâna, la cererea părții,

pronunțarea.

Instanțele de fond au

interpretat judicios dispozițiile art. 156 alin. (2) C. proc. civ.

Prin cererea înregistrată la

30 martie 2005, pârâta a solicitat un termen pentru lipsă de apărare în vederea

angajării unui apărător, fără nici o altă motivare a temeiniciei cererii și

fără a solicita, în condițiile respingerii cererii, amânarea pronunțării în

vederea depunerii concluziilor scrise.

Astfel, condiția acordării

termenului pentru lipsă de apărare, motivarea temeinică a cererii, nu a fost

îndeplinită, iar pentru amânarea pronunțării, partea era obligată să solicite

instanței aceasta în vederea depunerii concluziilor scrise, condiție

neîndeplinită.

Scopul procedurii prealabile

a concilierii directe, a fost determinat de posibilitatea părților de a încerca

soluționarea pe cale necontencioasă a litigiului.

Refuzul părții convocate de

a participa la conciliere nu este de natură a-i permite acesteia să invoce

neregularitatea sesizării instanței.

Prin adresa 54198 din 28

octombrie 2004, reclamanta invită pe pârâtă la soluționarea amiabilă a

litigiului, anexând convocării actele pe care se sprijină pretențiile sale,

îndeplinind astfel cerințele legii pentru promovarea unei acțiuni judiciare.

În privința caracterului

legal al Avizului 490/2002 al Oficiului Concurenței, este de remarcat decizia

5325 din 17 noiembrie 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție

prin care a fost cenzurată atât legalitatea cât și temeinicia actului normativ

menționat.

Stabilind prețul minim al

apei minerale, Oficiul Concurenței s-a supus dispozițiilor O.U.G. nr. 17/2001

privind regimul prețurilor și tarifelor reglementate, natura avizului emis

fiind determinată de actul normativ în aplicarea căruia a stabilit prețul în

cadrul unor activități cu caracter de monopol natural.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va

respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei 188 din 10 aprilie

2006 pronunțată de Curtea de Apel București.

În considerarea

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., față de culpa procesuală a recurentei,

aceasta va fi obligată la 3000 lei cheltuieli de judecată către

intimata-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta SC R.D. SA Rieni împotriva deciziei comerciale nr. 188

din 10 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Obligă pe recurentă la plata

sumei de 3000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei S.N.A.M. SA

București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 martie 2007.