ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1215/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la data de 22 mai 2005 și precizată ulterior, Consiliul Local al comunei Teremia Mare au solicitat ca, în contradictoriu cu Comisia specială de retrocedare a unor bunuri și imobile care au aparținut cultelor religioase din România și cu Episcopia Romano Catolică din Timișoara, să se dispună anularea deciziei nr. 219 din 5 aprilie 2004, emisă de prima pârâtă, ca nelegală. Prin actul administrativ mai sus menționat s-a dispus retrocedarea către pârâta secundă, a nudei proprietăți, a imobilului compus din construcție și terenul aferent, situat în comuna Teremia Mare, județul Timiș, înscris în C.F.

la nr. 1494, nr. top 219-221. Reclamanții și-au motivat acțiunea, arătând că imobilul în litigiu face parte din domeniul public de interes comunal, fiind înscris în lista bunurilor publicată în M. Of. nr. 699 bis/24.09.2002. Ca atare, fiind vorba de un bun inalienabil, imprescriptibil și insesizabil, acesta nu putea face obiect al retrocedării. S-a precizat că imobilul respectiv a fost preluat de la Fondul Școlar D.S.M. din Teremia Mare, iar Episcopia Romano-Catolică Timișoara nu a făcut dovada calității de succesoare a acelei instituții. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 123/PI din 7 aprilie 2005, a admis acțiunea, așa cum a fost formulată.

În esență, instanța a reținut că pârâta Episcopia Romano-Catolică Timișoara nu a făcut dovada dreptului pretins, actele depuse în dosar atestând faptul că anterior Decretului nr. 176/1948, bunul imobil a aparținut Fondului Școlar D.S.M., fiind dobândit prin donație. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, pârâtele. În cadrul unei critici care se regăsește în ambele recursuri, s-a susținut că în mod eronat, prima instanță a respins excepția invocată privind lipsa capacității procesuale pasive a Primăriei comunei Teremia Mare și a Consiliului Local comunal. Că, nefiind persoane fizice sau juridice, atât primarul, cât și consiliul local nu au capacitate procesuală activă în contenciosul administrativ.

În opinia recurentelor, situația este similară și în ce privește primăria, având în vedere că potrivit art. 91 din Legea nr. 215/2001, a administrației publice locale, aceasta constituie o structură funcțională cu activitate permanentă (în a cărei componență intră primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale, împreună cu aparatul propriu de specialitate al consiliului local) care aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale. Motivul de casare este întemeiat. Potrivit dispozițiilor art. 121 din Constituția României, revizuită și art. 21 alin. (1) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, autoritățile administrației publice, prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe, sunt consiliile locale, comunale și orășenești, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități executive.

În sensul acestor reglementări legale, atât consiliul local, cât și primarul nu sunt persoane juridice, ci organe ale acesteia, adică ale comunei, orașului, municipiului, după caz. Rezultă, așadar, că are capacitate procesuală, numai colectivitatea teritorială locală, învestită cu personalitate juridică proprie și care este reprezentată în justiție prin unul dintre organele sale (primarul sau consiliul local), iar nu acestea din urmă, care sunt lipsite de personalitate juridică. În calitatea lor de autorități ale administrației publice prin care se înfăptuiește autonomia locală, primarul și consiliul local dispun de o capacitate juridică proprie pe care, însă, o pot exercita doar în numele și interesul persoanei juridice pe care o reprezintă.

Ori, în litigiul de față, nu s-a făcut dovada unei asemenea reprezentări și nici a existenței unei hotărâri din partea Consiliului local comunal, care să abiliteze Primăria comunei Teremia Mare, să ceară în justiție anularea deciziei de retrocedare a nudei proprietăți a unui bun imobil către Parohia Romano-Catolică din Sânnicolaul Mare. Se apreciază, deci, că instanța de fond a soluționat în mod greșit excepția invocată de pârâta secundă, prin întâmpinare și că în realitate, acțiunea în anulare a actului administrativ a fost formulată de persoane lipsite de capacitate procesuală activă. Ținând seama de aceste considerente, care fac de prisos analiza celorlalte susțineri ale recurenților din motivele de casare scrise, urmează a se admite recursurile.

Pe cale de consecință, va fi modificată sentința, în sensul respingerii acțiunii introduse de reclamanții Primăria comunei Teremia Mare, prin Primarul său și Consiliul Local al comunei Teremia Mare. Văzând și dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România de pe lângă Guvernul României și Episcopia Romano Catolică Timișoara împotriva sentinței civile nr. 123/PI din 7 aprilie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică sentința atacată și respinge acțiunea formulată de reclamanții Primăria Teremia Mare și Consiliul Local Teremia Mare. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2006.