ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9458/2005

Asupra recursurilor civile de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea adresată la 2

septembrie 1999 Tribunalului Constanța, reclamanții N.A.M., N.G.V. și N.O. au

chemat în judecată pârâții Municipiul constanța prin Primar, Consiliul Local

Municipal Constanța, Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice

prin D.G.F.P. Constanța și RA E.D.P.P., solicitând să se dispună obligarea

acestora de a le lăsa în deplină proprietate și posesie trei apartamente

situate în Constanța.

Motivându-și acțiunea, reclamanții

au arătat că autorul lor, G.P., a donat fiilor și fiicelor sale G.C., G.H., B.F.

și N.D. nuda proprietate asupra imobilului din Constanța, dobândit în anul

1913, păstrându-și uzufructul, iar ulterior, tot prin donație, și imobilele din

str. T. nr. 21 și nr. 25.

Ulterior, între donatari a intervenit

un act de partaj voluntar, autentificat și transcris, potrivit căruia N.D. a

primit în deplină proprietate imobilele.

Cu toate acestea, ele au fost

naționalizate în baza Decretului nr. 92/1950 pe numele unui neproprietar, G.H.,

care, fiind intelectual profesionist (avocat și apoi funcționar superior) era

exceptat de la această măsură conform art. II din același act normativ.

Tribunalul Constanța, prin sentința

civilă nr. 258 din 3 aprilie 2000, a admis acțiunea astfel cum a fost

formulată, stabilind prin dispozitiv, conform expertizei efectuate,

caracteristicile tehnice ale apartamentelor respective.

Instanța a reținut în esență că

preluarea imobilelor a fost abuzivă, actul naționalizării neconstituind un

titlu valabil al statului, în condițiile în care în listele-anexă ale

Decretului nr. 92/1950, la rubrica „proprietar” figurează mențiunea nereală „G.

frații”.

Apelurile declarate împotriva

acestei sentințe de pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice,

reprezentat de D.G.F.P. Constanța și RA E.D.P.P. Constanța, prin care s-a

susținut că naționalizarea s-a produs în condiții legale și constituie un titlu

valabil, au fost respinse, cu o motivare similară celei a instanței de fond,

prin decizia civilă nr. 35 din 16 aprilie 2003 a Curții de Apel Constanța.

Aceiași pârâți au declarat recursuri

împotriva deciziei menționate, criticând-o sub mai multe aspecte.

Astfel, în recursul formulat de

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D.G.F.P. Constanța,

se susține că acest pârât nu are calitate procesuală pasivă în cauză, care

aparține doar Consiliul Local Municipal Constanța și Municipiul Constanța prin

Primar.

Prin recursul său, pârâta RA E.D.P.P.

Constanța a criticat hotărârile în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., susținând că titlul statului este valabil întrucât au fost aplicate

corect prevederile art. I din Decretul nr. 92/1950 în condițiile în care

autorul reclamanților avea în proprietate un număr mare de apartamente.

Intimații reclamanți au formulat

întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca neîntemeiate.

Pe parcursul soluționării s-a făcut

dovada că hotărârea de retrocedare a apartamentelor a fost executată, acestea

fiind predate reclamanților pe bază de protocol.

Examinând actele și lucrările

dosarului în contextul criticilor formulate, Înalta Curte reține că recursurile

sunt nefondate.

Sub un prim aspect se constată că în

raport de data formulării acțiunii, 2 septembrie 1999, deci anterior intrării

în vigoare a Legii nr. 215/2001, Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice avea calitate procesuală pasivă potrivit art. 25 din Decretul nr. 31/1954,

alături de ceilalți pârâți, astfel încât și sub acest aspect hotărârile sunt

legale și temeinice.

În ceea ce privește recursul

declarat de RA E.D.P.P. Constanța, dincolo de caracterul insolit al

susținerilor, în anul 2005, referitoare la „exploatatorii de locuințe”, se

constată că aceste afirmații nu sunt nici măcar conforme realității.

Dimpotrivă, autorul reclamanților, având patru copii, le-a donat acestor, în

imobilul său cu mai multe corpuri, un număr de trei apartamente, ceea ce în

nici un caz nu poate fi considerat exorbitant ori excesiv.

Pe de altă parte, naționalizarea

bunurilor pe numele altei persoane și neîndeplinirea nici măcar a condițiilor

stabilite prin Decretul nr. 92/1950, atestă că este pe deplin corectă concluzia

instanțelor privind nevalabilitatea titlului statului.

Așa fiind, cum hotărârile pronunțate

sunt în întregime legale și temeinice fiind semnificativ și faptul că nu au

fost atacate de pârâții titulari ai domeniului privat al statului ci,

dimpotrivă, executate, recursurile vor fi respinse ca nefondate conform

prevederile art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate recursurile

declarate de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Constanța

și RA E.D.P.P. Constanța împotriva deciziei nr. 35/C din 16 aprilie 2003 a

Curții de Apel Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 18 noiembrie 2005.