ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4018/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La 10 martie 2006 reclamantul C.M. a chemat în

judecată pârâta Primăria municipiului Călărași, prin primar contestând

legalitatea dispoziției nr. 764 din 15 februarie 2006 emisă de pârâtă,

solicitând modificarea acesteia, în sensul includerii în locul moștenitorului

C.C.(decedat), a moștenitorilor cuprinși în certificatul de moștenitor nr. 57

din 28 martie 2003 și obligarea la plata despăgubirilor bănești în valoare de

1.400.000.000 lei, urmare ofertei făcută de Primăria Călărași, prin dispoziția

nr. 788 din 31 iulie 2001.

În motivarea contestației, întemeiată în drept pe

prevederile Legii nr. 10/2001, reclamantul a arătat că prin dispoziția

contestată s-a propus notificatorilor T.N., C.C., C.V. și C.M. acordarea de

despăgubiri, în condițiile legi speciale privind regimul de stabilire și plată

a despăgubirilor pentru imobilul situat în Călărași, iar prin art. 3 al

aceleiași dispoziții s-a stabilit că odată cu intrarea în vigoare a dispoziției

nr. 764 din 15 februarie 2006 se revocă dispoziția nr. 788 din 3 iulie 2001.

Prin sentința civilă nr. 842 din 23 mai 2006,

Tribunalul Călărași a admis contestația, apreciind că notificarea ce a avut ca

obiect acordarea despăgubirilor bănești pentru imobilul mai sus individualizat,

a fost formulată de T.N., C.C., C.V., B.A. și C.M., aceștia fiind moștenitorii

defunctei A.E. (conform certificatului de moștenitor nr. 18/26 ianuarie 1998

emis de Biroul Notarului Public P.D.) și că dispoziția nr. 788 din 3 iulie 2001

a fost emisă numai cu privire la C.M., ceilalți moștenitori, fiind omiși.

Instanța de fond a arătat că nu poate fi precizat

cuantumul despăgubirilor în raport de noile modificări aduse Legii nr. 10/2001

prin Legea nr. 247/2005.

S-a menționat că notificatorul C.C. era decedat la

data emiterii dispoziției contestate, fiind trecuți moștenitorii acestuia,

alături de ceilalți notificatori.

Împotriva sentinței Tribunalului Călărași a declarat

apel pârâta Primăria municipiului Călărași, prin primar criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, susținând că reclamantul a solicitat modificarea

dispoziției nr. 764 din 15 februarie 2006 emisă de pârâtă, fără însă a indica

care sunt moștenitorii defunctului C.C.

Prin decizia nr. 739/A din 12 decembrie 2006, Curtea

de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot sentința Tribunalului

Călărași și a respins contestația formulată de C.M., ca neîntemeiată.

Pentru a decide ca atare, instanța de control

judiciar ordinar a reținut că din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă

decesul defunctului C.C. și arată că nu s-a făcut dovada calității de persoane

îndreptățite pentru moștenitorii acestuia, de astfel, neindicați.

Reclamantul a formulat acțiunea în calitate de

moștenitor al defunctei A.E., susținând că îi reprezintă și pe ceilalți

moștenitori, fără însă a depune dovezi în acest sens.

Așadar, dispoziția nr. 788 din 3 iulie 2001 care nu a

intrat în circuitul civil propunea restituirea prin echivalent sub forma

despăgubirilor bănești corespunzătoare valorii imobilului, iar Primăria

municipiului Călărași era îndreptățită a revoca această dispoziție, întrucât

despăgubirile bănești nu se mai puteau acorda, în conformitate cu prevederile

Legii noi nr. 247/2005, de imediată aplicare, în vigoare la data introducerii

contestației, care stabilesc în titlu VII regimul și plata despăgubirilor, în

acord cu noile prevederi legislative.

Decizia pronunțată de instanța de apel a făcut

obiectul recursului declarat de reclamantul C.M. pentru motivele de

nelegalitate, și încadrate generic în dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9 C.

proc. civ.

Din dezvoltarea criticilor, astfel cum acestea sunt

expuse, Înalta Curte constată că acestea vizează istoricul litigiului,

soluțiile date de instanțe, fără însă a evoca motivele de nelegalitate, în

sensul textului procedural amintit.

Astfel, redactarea „motivelor de recurs" nu face

posibilă încadrarea acestora, în mod concret, în vreunul din motivele de

nelegalitate expres prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Ca atare, deși dispozițiile art. 302

1

alin. (1) din același cod stabilesc că, cererea de recurs va cuprinde sub

sancțiunea nulității mențiunile descrise la lit. a) – d), având în vedere că

este obligatorie indicarea, conform lit. c) a „motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că

motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat" și față de împrejurarea

că dezvoltarea acestora nu permit încadrarea „criticilor", astfel cum

prevăd dispozițiile art. 306 alin. (3) teza finală, instanța va constata

nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nul recursul recursul declarat de

reclamantul C.M. împotriva deciziei nr. 739 A din 12 decembrie 2006 a Curții de

Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2007.