ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5213/2006

Asupra recursului penal de față; Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 38/ P din 2 iunie 2006, Curtea de Apel Constanța a respins plângerea formulată de petenta S.B., ca nefondată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt și de drept: Petenta Compania S.B. a depus plângere penală împotriva doamnei procuror S.C. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., deoarece, prin rezoluția nr. 230/P/2005 din 22 septembrie 205 a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii F.L.D. și F.C.A.

pentru infracțiunile de concurență neloială, contrafacerea unei mărci și de punere în circulație fără drept a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare ce prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate, fapte prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 11/1991, modificată și art. 83 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 84/1998. Prin rezoluția nr. 229/ P din 20 decembrie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrat întrucât faptele reclamate de S.B. prin avocat G.N.T. nu sunt prevăzute de legea penală.

Procurorul a susținut că din examinarea modului în care a fost soluționat dosarul nr. 230/P/2005 nu rezultă elemente din care să se tragă concluzia săvârșirii unor fapte penale față de cel care a pronunțat-o; potrivit reglementărilor în vigoare, magistratul a avut în vedere toate mijloacele de probă, inclusiv raportul de expertiză. Plângerea formulată de către petentă, în baza art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, prin rezoluția procurorului general nr. 15/II/2 din 27 ianuarie 2006. În motivarea soluției de respingere a plângerii formulată de petentă, instanța a reținut că aceasta nu a depus nici o dovadă a susținerilor sale.

În termen legal împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta care prin motivele scrise a susținut, în esență, următoarele: - motivarea cuprinsă în hotărârea atacată reprezintă o modalitate de eludare a motivelor referitoare la temeiurile de fapt și de drept (art. 246 C. pen.) ale plângerii; - instanța de fond nu a ținut cont că rezoluția pronunțată de către Procurorul General al Curții de apel Constanța nu este motivată; Criticile formulate vor fi examinate în raport de cazul de casare prevăzut de art. 385 9 al.1 pct. 17 1 C. proc. pen., constatându-se că recursul este nefondat. Într-adevăr, procedând la motivarea soluției de respingere a plângerii formulată de petentă, instanța de fond, în mod corect a reținut că procurorul soluționând dosarul nr. 230/P/2005 nu a desfășurat activități care să cuprindă elementele constitutive ale infracțiunii reclamate.

În temeiul dispozițiilor cuprinse în art. 3 din Legea nr. 303/2004, a art. 132 din Constituție, instanța de fond a reținut corect că, procurorul este independent în desfășurarea activității, soluția acestuia fiind supusă căilor de atac prevăzute de lege. În ce privește cea de a doua critică referitoare la nemotivarea rezoluției nr. 15/II/2/2006 din 17 ianuarie 2006, este de observat că, aceleași considerente de fapt și de drept care au justificat soluția de neîncepere a urmăririi penale față de magistrat au stat și la baza soluției de respingerea plângerii de către procurorul ierarhic superior. Astfel, s-a reținut just că, potrivit reglementărilor în vigoare urmărirea penală se face pe baza probelor administrate și analizate în ansamblul lor, doar de către procuror care în calitatea sa apreciază dacă urmărirea penală este completă, dacă fapta există și a fost comisă de inculpat sau învinuit, că acesta răspunde penal.

În cauza supusă judecății, în cadrul acestei proceduri speciale, procurorul a avut în vedere toate mijloacele de probă, inclusiv raportul de expertiză efectuat dispunând soluția care a nemulțumit pe petentă, dar care are corespondent în probele administrate. Pe de altă parte, este de subliniat și împrejurarea că, singura cale prin care o soluție adoptată de procuror poate fi reformată este cea prevăzută în art. 275 – art. 278 și 278 1 , de care petenta a uzat. Urmare a celor prezentate, în cauză nu se constată motive care să atragă casarea hotărârii atacate și în consecință, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat se va respinge ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenta va fi obligată la lata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara Compania S.B. împotriva sentinței penale nr. 38/ P din 2 iunie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurenta la plata sumei de 80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 septembrie 2006.