ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5213/2006

Asupra recursului penal de

față;

Din actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 38/ P din 2

iunie 2006, Curtea de Apel Constanța a respins plângerea formulată de petenta S.B.,

ca nefondată.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt și de drept:

Petenta Compania S.B. a depus plângere

penală împotriva doamnei procuror S.C. din cadrul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Constanța, pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.,

deoarece, prin rezoluția nr. 230/P/2005 din 22 septembrie 205 a dispus neînceperea

urmăririi penale față de făptuitorii F.L.D. și F.C.A. pentru infracțiunile de

concurență neloială, contrafacerea unei mărci și de punere în circulație fără

drept a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă

înregistrată pentru produse identice sau similare ce prejudiciază pe titularul

mărcii înregistrate, fapte prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 11/1991,

modificată și art. 83 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 84/1998.

Prin rezoluția nr. 229/ P din 20

decembrie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a dispus neînceperea

urmăririi penale față de magistrat întrucât faptele reclamate de S.B. prin

avocat G.N.T. nu sunt prevăzute de legea penală.

Procurorul a susținut că din

examinarea modului în care a fost soluționat dosarul nr. 230/P/2005 nu rezultă

elemente din care să se tragă concluzia săvârșirii unor fapte penale față de

cel care a pronunțat-o; potrivit reglementărilor în vigoare, magistratul a avut

în vedere toate mijloacele de probă, inclusiv raportul de expertiză.

Plângerea formulată de către

petentă, în baza art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, prin

rezoluția procurorului general nr. 15/II/2 din 27 ianuarie 2006.

În motivarea soluției de respingere

a plângerii formulată de petentă, instanța a reținut că aceasta nu a depus nici

o dovadă a susținerilor sale.

În termen legal împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs petenta care prin motivele scrise a susținut, în

esență, următoarele:

- motivarea cuprinsă în hotărârea

atacată reprezintă o modalitate de eludare a motivelor referitoare la temeiurile

de fapt și de drept (art. 246 C. pen.) ale plângerii;

- instanța de fond nu a ținut cont

că rezoluția pronunțată de către Procurorul General al Curții de apel Constanța

nu este motivată;

Criticile formulate vor fi examinate

în raport de cazul de casare prevăzut de art. 385

9

al.1 pct. 17

1

C. proc. pen., constatându-se că recursul este nefondat.

Într-adevăr, procedând la motivarea

soluției de respingere a plângerii formulată de petentă, instanța de fond, în

mod corect a reținut că procurorul soluționând dosarul nr. 230/P/2005 nu a

desfășurat activități care să cuprindă elementele constitutive ale infracțiunii

reclamate.

În temeiul dispozițiilor cuprinse în

art. 3 din Legea nr. 303/2004, a art. 132 din Constituție, instanța de fond a

reținut corect că, procurorul este independent în desfășurarea activității,

soluția acestuia fiind supusă căilor de atac prevăzute de lege.

În ce privește cea de a doua critică

referitoare la nemotivarea rezoluției nr. 15/II/2/2006 din 17 ianuarie 2006,

este de observat că, aceleași considerente de fapt și de drept care au justificat

soluția de neîncepere a urmăririi penale față de magistrat au stat și la baza soluției

de respingerea plângerii de către procurorul ierarhic superior.

Astfel, s-a reținut just că, potrivit

reglementărilor în vigoare urmărirea penală se face pe baza probelor

administrate și analizate în ansamblul lor, doar de către procuror care în

calitatea sa apreciază dacă urmărirea penală este completă, dacă fapta există

și a fost comisă de inculpat sau învinuit, că acesta răspunde penal.

În cauza supusă judecății, în cadrul

acestei proceduri speciale, procurorul a avut în vedere  toate mijloacele de

probă, inclusiv raportul de expertiză efectuat dispunând soluția care a

nemulțumit pe petentă, dar care are corespondent în probele administrate.

Pe de altă parte, este de subliniat

și împrejurarea că, singura cale prin care o soluție adoptată de procuror poate

fi reformată este cea prevăzută în art. 275 – art. 278 și 278

1

, de

care petenta a uzat.

Urmare a celor prezentate, în cauză

nu se constată motive care să atragă casarea hotărârii atacate și în

consecință, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

recursul declarat se va respinge ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la lata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de petiționara Compania S.B. împotriva sentinței penale nr. 38/ P din 2 iunie

2006 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori

și de familie.

Obligă recurenta la plata sumei de

80 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 septembrie 2006.