ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5938/2006

Deliberând asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 344 din 26 aprilie 2004, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins ca nefondată contestația formulată de contestatoarea A.N.C.M. U.C.E.C.O.M. împotriva dispoziției nr. 1947 din 19 noiembrie 2003 emisă de intimatul Municipiul București, prin Primarul General. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că nici la Primăria Municipiului București și nici în fața instanței, reclamanta nu a depus acte care să ateste dreptul de proprietate și calitatea sa de succesoare în drepturi cu privire la imobilul revendicat, motiv pentru care în temeiul art. 1169 C. civ., raportat la art. 20 și următoarele din Legea nr. 10/2001, a respins contestația ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel contestatoarea, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. Astfel, s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a constatat că nu s-a făcut dovada titlului de proprietate al contestatoarei pentru imobilul în litigiu, atâta timp cât aceasta ar fi trebuit să fie obligată să depună la dosarul cauzei actele de proprietate pentru imobil, întrucât acestea au fost preluate de către pârâtă de la cooperativa P. odată cu activele acestei instituții, așa cum prevede în HCM nr. 1594/1959. Prin acest act normativ s-a reglementat procedura transformării cooperativelor meșteșugărești în întreprinderi de stat. Prin decizia civilă nr. 2623/A din 14 decembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, pentru cauze cu minori și familie, în dosarul nr. 3082/2004, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta contestatoare A.N.C.M.

U.C.E.C.O.M. București, pentru următoarele considerente; Prima instanță a respins contestația formulată de contestatoarea A.N.C.M. U.C.E.C.O.M. București împotriva dispoziției nr. 1847 din 19 noiembrie 2003 a Municipiului București prin Primarul General ca nefondată și nu pe excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei. Contestatoarea este continuatoarea în drepturi a U.C.C.M. România înființată în anul 1951, așa cum rezultă din art. 1 al. 1 al Statutului A.N.C.M. U.C.E.C.O.M., adoptat de Congresul Cooperației Meșteșugărești din 1 – 2 iunie 2000, fiind respectate dispozițiile art. 10 alin. (2) din Decretul Lege nr. 66/8 februarie 1990. S-a constatat că reclamanta nu a făcut dovadă că este succesoarea în drepturi pentru imobilul în litigiu, întrucât nu s-a făcut dovada că în patrimoniul cooperativei P. sau în patrimoniul U.C.C.M.

a existat dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu. Prin Dispoziția nr. 1847 din 19 noiembrie 2003 a Municipiului București s-a respins notificarea nr. 757/2001 transmisă pârâtei prin Biroul Executorului Judecătoresc R.I., deoarece aceasta a fost constatată nedovedită. Petenta apelantă trebuia să dovedească individualizarea imobilului considerat preluat abuziv de către stat și dovedirea dreptului de proprietate al cooperativei meșteșugărești sau a U.C.E.C.O.M. asupra acestui imobil, însă, această dovadă nu a fost făcută nici în fața primei instanțe și nici în fața instanței de apel.

Susținerea apelantei în sensul că, arhiva, în care se găseau actele privind dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu a fost preluată în baza HCM nr. 1594/1959 de către Sfatul Popular al Municipiului București, a cărui continuatoare în drepturi este Primăria Municipiului București, astfel încât actele pretinse de instanță se află de fapt în posesia intimatei, care avea obligația să le depună la dosar, a fost respinsă. Astfel, s-a constatat că, pe de o parte, în HCM nr. 1594/1959 nu se prevede preluarea activelor cooperativelor meșteșugărești de către Sfaturile Populare, iar pe de altă parte, din 1959 până în prezent activele vechi se predau Arhivelor Naționale ale Statului, de unde petenta putea obține actele necesare.

Prin HCM nr. 1594/1959, cooperativele meșteșugărești s-au transformat în întreprinderi de stat care și-au păstrat personalitatea juridică și și-au continuat activitatea chiar dacă patrimoniul lor a devenit proprietate de stat, astfel încât, nu s-a primit susținerea că Sfatul Popular ar fi deposedat cooperativa meșteșugărească P. de imobilul pe care îl deținea sau de acțiunile cooperativei. Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs contestatoarea A.N.C.M. U.C.E.C.O.M. în sensul că „instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii”, indicând ca temei de drept dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc.

civ. În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-au arătat următoarele: În ceea ce privește dovada dreptului de proprietate asupra imobilului preluat abuziv, precum și datele de identificare ale acestuia, potrivit HCM 1594/1959 și a instrucțiunilor de aplicare a acestuia, odată cu transformarea cooperativelor meșteșugărești în unități de stat ale sfaturilor populare, se predau, fără plată, către stat activitățile și patrimoniul acestora. În anexa nr. 1 a HCM nr. 1594/1959, referitoare la Regiunea București, este menționată contestatoarea recurentă, în vederea transformării acesteia în unitate de stat a Sfatului Popular al Capitalei. Tot în această anexă, Sfatul Popular al Capitalei a figurat ca „organul care a preluat activitățile și patrimoniul”.

Preluarea imobilelor, ce formează obiectul cererii de restituire, din patrimoniului fostei cooperative, s-a făcut în conformitate cu prevederile Instrucțiunilor nr. 7352/1959 adoptate în aplicarea HCM 19594/1959, care cuprindeau următoarele dispoziții: predarea întregului patrimoniu, pe bază de protocol încheiat între părți, conform bilanțului contabil încheiat la data transferului de proprietate; predarea arhivelor; asigurarea de către U.C.E.C.O.M. din fondurile sale proprii, pentru fiecare cooperativă meșteșugărească „transformată”, a finanțării lucrărilor de investiții în construcții și reparații capitale pentru tot anul în cursul căruia a avut loc transferul de proprietate; asigurarea de către U.C.E.C.O.M., din fondurile sale proprii, a plății părților sociale cuvenite părților cooperatori, fapt care s-a materializat prin Decizia nr. 44/1560 a comitetului executiv al U.C.E.C.O.M.

Potrivit Statutului Model al Cooperativei de Producție Meșteșugărească, în vigoare la data transformării cooperativei în speță, patrimoniul Cooperativei nu putea fi înstrăinat fără plată, iar potrivit art. 39 alin. (4) din același Statut „după achitarea datoriilor cooperativei și după restituirea părților sociale, activul rezultat în favoarea cooperativei dizolvate se predă uniunii la care a fost afiliată cooperativa, activ care reprezintă partea invizibilă a patrimoniului cooperatist și care este proprietatea sistemului cooperației meșteșugărești”. În concluzie, s-a arătat că, uniunea la care era afiliată cooperativa, avea un drept exclusiv de proprietate asupra acestui activ, care alături de creditele și investițiile acordate de U.C.E.C.O.M.

cooperativei, și alături de părțile sociale restituite cooperatorilor de către U.C.E.C.O.M., nu formau altceva decât patrimoniul preluat de stat, patrimoniu care potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, formează obiectul cererii de restituire. Față de cele expuse mai sus, s-a susținut că, rezultă fără îndoială că numai pârâta deține documentele referitoare la transformarea cooperativei în speță în întreprindere a Sfatului Popular al Capitalei, iar în conformitate cu dispozițiile art. 23 lit. a) din Legea nr. 6/1957, privind organizarea și funcționarea Sfaturilor populare pârâta deține și deciziile fostului Comitet Executiv al Sfatului Popular al Capitalei, decizii din care rezultă efectiv ce bunuri a preluat aceasta de la cooperativa în speță și nu i le-a predat.

Deși a făcut demersuri către pârâtă pentru răspuns, aceasta nu a răspuns, cu atât mai mult cu cât aceste acte au emanat tocmai de la această autoritate, iar pentru dezlegarea pricinii era imperios necesar să le pună la dispoziția instanței, excluzând alegația potrivit căreia solicitarea de restituire ar fi nedovedită. În temeiul art. 242 alin. ultim C. proc. civ. s-a solicitat judecata în lipsă a cauzei. Examinând decizia civilă recurată în raport de motivul de recurs invocat, a cărui încadrare în drept se face de către instanță, în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., fiind întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., instanța constată recursul nefondat, urmând a dispune respingerea acestuia în consecință, pentru următoarele considerente: Prin dispoziția nr. 1847 din 19 noiembrie 2003 a Municipiului București s-a respins notificarea nr. 757/2001, transmisă pârâtei de către contestatoare prin Biroul Executorului Judecătoresc R.I., ca nedovedită, prin care recurenta contestatoare a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în București, cooperativa P. în temeiul Legii nr. 10/2001. Instanța de fond a respins contestația formulată de contestatoarea A.N.C.M. U.C.E.C.O.M., constatând că nici la Primăria Municipiului București și nici în fața instanței, aceasta nu a depus acte care să ateste dreptul de proprietate și calitatea de succesoare în drepturi cu privire la imobilul în litigiu, soluție menținută și de instanța de apel.

Prin motivul de recurs se critică nelegalitatea deciziei civile pronunțate în apel, în sensul că s-a făcut dovada identificării imobilului și a dreptului de proprietate asupra acestuia, potrivit HCM nr. 1594/1959 și a instrucțiunilor de aplicare a acestuia, acte normative ce dovedeau că probele pretinse de intimați și de instanțele de fond și apel, se află, de fapt, în posesia intimatei, care este continuatoarea în drepturi a fostului Sfat Popular al Municipiului București, și care avea obligația să le depună la dosar. Or, prin notificarea făcută în temeiul Legii nr. 10/2001, imobilul revendicat a fost indicat a fi cooperativa P. și care era situat la data transformării în întreprindere de stat, în localitatea București.

Potrivit art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, notificarea făcută de persoana îndreptățită trebuie să cuprindă elementele de identificare a imobilului, acest lucru fiind, prin urmare, în sarcina notificantului. Actele la care se face referire în soluționarea recursului și care s-ar afla în posesia intimatei și pentru care s-ar fi putut acoperi această deficiență, prezintă relevanță concomitent cu dovedirea calității de persoană îndreptățită în sensul art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001. Oricum, identificarea imobilului în baza actului din arhivă invocat a fi în posesia pârâtei nu era suficientă pentru soluționarea pozitivă a cauzei, față de elementele în raport de care se stabilește calitatea de persoană îndreptățită în sensul art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a susținut de recurenta reclamantă.

Prin HG nr. 1594 din 4 noiembrie 1959 s-a hotărât transformarea unei cooperative meșteșugărești în unitate productivă de stat, iar în anexa 1 a hotărârii este menționată între secțiile cooperativelor transformate în întregime P. Contrar celor susținute în cadrul recursului, în instrucțiunile cu privire la transformarea unor cooperative meșteșugărești și a unor secții în întreprinderi productive de stat, se prevede că în cazul în care s-a hotărât transformarea în întregime, întregul patrimoniu al fostei cooperative va trece la noua întreprindere care preia drepturile și obligațiile cuprinse în patrimoniul respectiv [lit. A) alin. (3)]. În acest sens au fost și celelalte prevederi din instrucțiuni; concomitent cu transformarea, planul cu toate acțiunile și toți indicatorii, trece asupra întreprinderii [lit. B) alin. (1)]; reparațiile, contractele și comenzile de aprovizionare și desfacere trec asupra întreprinderilor respective în toate drepturile și obligațiile ce decurg din acestea [lit. c) alin. (1)]; întreprinderea rezultată din transformarea cooperativei preia întreg patrimoniul (activ și pasiv) prevăzut în bilanț,

fiind obligată să răspundă pentru toate obligațiile fostei cooperative [lit. E) alin. (1)]. În susținerea calității de persoană îndreptățită în sensul art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 s-a invocat art. 39 alin. (4) din Statutul Model al Cooperativelor meșteșugărești potrivit cu care, în caz de dizolvare, uniunea la care era afiliată cooperativa și prin urmare sistemul cooperației meșteșugărești avea un drept exclusiv de proprietate asupra activului rezultat în urma dizolvării cooperativei. Dizolvarea cooperativei meșteșugărești nu a avut loc, față de cele arătate mai sus referitoare la producerea aferentă patrimoniului în caz de transformare a cooperativei meșteșugărești și argumentele reținute în continuare.

Potrivit art. 40 din Decretul nr. 31/1954, dizolvarea reprezintă una din formele prin care o persoană juridică încetează de a avea ființă și care se aplică în cazurile prevăzute de lege. În speță, nu a operat o dizolvare conform art. 51 și art. 52 din Decretul nr. 31/1954, a cooperativei meșteșugărești și nu a avut loc un transfer al patrimoniului către unitatea la care era afiliată cooperativa, după cum s-a invocat de către recurenta-contestatoare.

Pe de altă parte, potrivit Statutului Model al Cooperativelor de producție meșteșugărească din anul 1955, în vigoare la data transformării, cooperativa de producție meșteșugărească este persoană juridică distinctă (art. 61). În concluzie, rezultă că, în măsura în care nu a intervenit o preluare a patrimoniului fostei cooperative meșteșugărești pe temeiul invocat de către recurenta contestatoare și nu a fost mandatată de fosta cooperativă meșteșugărească, care era persoana juridică distinctă, nu s-a făcut dovada în cauză a respectării dispozițiilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001. Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 316 C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 296 C. proc.

civ., Curtea va dispune respingerea recursului declarat de recurenta-contestatoare, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea A.N.C.M. U.C.E.C.O.M., împotriva deciziei civile nr. 2623/A din 14 decembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2006.