ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5938/2006

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5938/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Deliberând asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 344 din 26

aprilie 2004, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins ca nefondată

contestația formulată de contestatoarea A.N.C.M. U.C.E.C.O.M. împotriva

dispoziției nr. 1947 din 19 noiembrie 2003 emisă de intimatul Municipiul

București, prin Primarul General.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

constatat că nici la Primăria Municipiului București și nici în fața instanței,

reclamanta nu a depus acte care să ateste dreptul de proprietate și calitatea

sa de succesoare în drepturi cu privire la imobilul revendicat, motiv pentru

care în temeiul art. 1169 C. civ., raportat la art. 20 și următoarele din Legea

nr. 10/2001, a respins contestația ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe civile a

declarat apel contestatoarea, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Astfel, s-a arătat că în mod greșit

instanța de fond a constatat că nu s-a făcut dovada titlului de proprietate al

contestatoarei pentru imobilul în litigiu, atâta timp cât aceasta ar fi trebuit

să fie obligată să depună la dosarul cauzei actele de proprietate pentru

imobil, întrucât acestea au fost preluate de către pârâtă de la cooperativa P.

odată cu activele acestei instituții, așa cum prevede în HCM nr. 1594/1959.

Prin acest act normativ s-a

reglementat procedura transformării cooperativelor meșteșugărești în

întreprinderi de stat.

Prin decizia civilă nr. 2623/A din 14

decembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă,

pentru cauze cu minori și familie, în dosarul nr. 3082/2004, s-a respins ca

nefondat apelul declarat de apelanta contestatoare A.N.C.M. U.C.E.C.O.M.

București, pentru următoarele considerente;

Prima instanță a respins contestația

formulată de contestatoarea A.N.C.M. U.C.E.C.O.M. București împotriva

dispoziției nr. 1847 din 19 noiembrie 2003 a Municipiului București prin

Primarul General ca nefondată și nu pe excepția lipsei calității procesuale

active a contestatoarei.

Contestatoarea este continuatoarea

în drepturi a U.C.C.M. România înființată în anul 1951, așa cum rezultă din

art. 1 al. 1 al Statutului A.N.C.M. U.C.E.C.O.M., adoptat de Congresul

Cooperației Meșteșugărești din 1 – 2 iunie 2000, fiind respectate dispozițiile

art. 10 alin. (2) din Decretul Lege nr. 66/8 februarie 1990.

S-a constatat că reclamanta nu a

făcut dovadă că este succesoarea în drepturi pentru imobilul în litigiu,

întrucât nu s-a făcut dovada că în patrimoniul cooperativei P. sau în

patrimoniul U.C.C.M. a existat dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu.

Prin Dispoziția nr. 1847 din 19

noiembrie 2003 a Municipiului București s-a respins notificarea nr. 757/2001

transmisă pârâtei prin Biroul Executorului Judecătoresc R.I., deoarece aceasta

a fost constatată nedovedită.

Petenta apelantă trebuia să dovedească

individualizarea imobilului considerat preluat abuziv de către stat și

dovedirea dreptului de proprietate al cooperativei meșteșugărești sau a U.C.E.C.O.M.

asupra acestui imobil, însă, această dovadă nu a fost făcută nici în fața

primei instanțe și nici în fața instanței de apel.

Susținerea apelantei în sensul că,

arhiva, în care se găseau actele privind dreptul de proprietate asupra

imobilului în litigiu a fost preluată în baza HCM nr. 1594/1959 de către Sfatul

Popular al Municipiului București, a cărui continuatoare în drepturi este

Primăria Municipiului București, astfel încât actele pretinse de instanță se

află de fapt în posesia intimatei, care avea obligația să le depună la dosar, a

fost respinsă.

Astfel, s-a constatat că, pe de o

parte, în HCM nr. 1594/1959 nu se prevede preluarea activelor cooperativelor

meșteșugărești de către Sfaturile Populare, iar pe de altă parte, din 1959 până

în prezent activele vechi se predau Arhivelor Naționale ale Statului, de unde

petenta putea obține actele necesare.

Prin HCM nr. 1594/1959, cooperativele

meșteșugărești s-au transformat în întreprinderi de stat care și-au păstrat

personalitatea juridică și și-au continuat activitatea chiar dacă patrimoniul

lor a devenit proprietate de stat, astfel încât, nu s-a primit susținerea că

Sfatul Popular ar fi deposedat cooperativa meșteșugărească P. de imobilul pe

care îl deținea sau de acțiunile cooperativei.

Împotriva acestei decizii civile a

declarat recurs contestatoarea A.N.C.M. U.C.E.C.O.M. în sensul că „instanța nu

s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate

care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii”, indicând ca temei de drept

dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv de

recurs s-au arătat următoarele:

În ceea ce privește dovada dreptului

de proprietate asupra imobilului preluat abuziv, precum și datele de

identificare ale acestuia, potrivit HCM 1594/1959 și a instrucțiunilor de

aplicare a acestuia, odată cu transformarea cooperativelor meșteșugărești în

unități de stat ale sfaturilor populare, se predau, fără plată, către stat

activitățile și patrimoniul acestora.

În anexa nr. 1 a HCM nr. 1594/1959,

referitoare la Regiunea București, este menționată contestatoarea recurentă, în

vederea transformării acesteia în unitate de stat a Sfatului Popular al

Capitalei.

Tot în această anexă, Sfatul Popular

al Capitalei a figurat ca „organul care a preluat activitățile și patrimoniul”.

Preluarea imobilelor, ce formează

obiectul cererii de restituire, din patrimoniului fostei cooperative, s-a făcut

în conformitate cu prevederile Instrucțiunilor nr. 7352/1959 adoptate în

aplicarea HCM 19594/1959, care cuprindeau următoarele dispoziții: predarea

întregului patrimoniu, pe bază de protocol încheiat între părți, conform

bilanțului contabil încheiat la data transferului de proprietate; predarea

arhivelor; asigurarea de către U.C.E.C.O.M. din fondurile sale proprii, pentru

fiecare cooperativă meșteșugărească „transformată”, a finanțării lucrărilor de

investiții în construcții și reparații capitale pentru tot anul în cursul

căruia a avut loc transferul de proprietate; asigurarea de către U.C.E.C.O.M.,

din fondurile sale proprii, a plății părților sociale cuvenite părților

cooperatori, fapt care s-a materializat prin Decizia nr. 44/1560 a comitetului

executiv al U.C.E.C.O.M.

Potrivit Statutului Model al

Cooperativei de Producție Meșteșugărească, în vigoare la data transformării

cooperativei în speță, patrimoniul Cooperativei nu putea fi înstrăinat fără

plată, iar potrivit art. 39 alin. (4) din același Statut „după achitarea

datoriilor cooperativei și după restituirea părților sociale, activul rezultat

în favoarea cooperativei dizolvate se predă uniunii la care a fost afiliată

cooperativa, activ care reprezintă partea invizibilă a patrimoniului

cooperatist și care este proprietatea sistemului cooperației meșteșugărești”.

În concluzie, s-a arătat că, uniunea

la care era afiliată cooperativa, avea un drept exclusiv de proprietate asupra

acestui activ, care alături de creditele și investițiile acordate de U.C.E.C.O.M.

cooperativei, și alături de părțile sociale restituite cooperatorilor de către U.C.E.C.O.M.,

nu formau altceva decât patrimoniul preluat de stat, patrimoniu care potrivit

dispozițiilor art. 6 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, formează obiectul

cererii de restituire.

Față de cele expuse mai sus, s-a

susținut că, rezultă fără îndoială că numai pârâta deține documentele

referitoare la transformarea cooperativei în speță în întreprindere a Sfatului

Popular al Capitalei, iar în conformitate cu dispozițiile art. 23 lit. a) din

Legea nr. 6/1957, privind organizarea și funcționarea Sfaturilor populare

pârâta deține și deciziile fostului Comitet Executiv al Sfatului Popular al

Capitalei, decizii din care rezultă efectiv ce bunuri a preluat aceasta de la

cooperativa în speță și nu i le-a predat.

Deși a făcut demersuri către pârâtă

pentru răspuns, aceasta nu a răspuns, cu atât mai mult cu cât aceste acte au

emanat tocmai de la această autoritate, iar pentru dezlegarea pricinii era

imperios necesar să le pună la dispoziția instanței, excluzând alegația

potrivit căreia solicitarea de restituire ar fi nedovedită.

În temeiul art. 242 alin. ultim C.

proc. civ. s-a solicitat judecata în lipsă a cauzei.

Examinând decizia civilă recurată în

raport de motivul de recurs invocat, a cărui încadrare în drept se face de

către instanță, în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., fiind întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța constată recursul

nefondat, urmând a dispune respingerea acestuia în consecință, pentru

următoarele considerente:

Prin dispoziția nr. 1847 din 19

noiembrie 2003 a Municipiului București s-a respins notificarea nr. 757/2001,

transmisă pârâtei de către contestatoare prin Biroul Executorului Judecătoresc R.I.,

ca nedovedită, prin care recurenta contestatoare a solicitat restituirea în

natură a imobilului situat în București, cooperativa P. în temeiul Legii nr.

10/2001.

Instanța de fond a respins

contestația formulată de contestatoarea A.N.C.M. U.C.E.C.O.M., constatând că

nici la Primăria Municipiului București și nici în fața instanței, aceasta nu a

depus acte care să ateste dreptul de proprietate și calitatea de succesoare în

drepturi cu privire la imobilul în litigiu, soluție menținută și de instanța de

apel.

Prin motivul de recurs se critică

nelegalitatea deciziei civile pronunțate în apel, în sensul că s-a făcut dovada

identificării imobilului și a dreptului de proprietate asupra acestuia,

potrivit HCM nr. 1594/1959 și a instrucțiunilor de aplicare a acestuia, acte

normative ce dovedeau că probele pretinse de intimați și de instanțele de fond

și apel, se află, de fapt, în posesia intimatei, care este continuatoarea în

drepturi a fostului Sfat Popular al Municipiului București, și care avea

obligația să le depună la dosar.

Or, prin notificarea făcută în

temeiul Legii nr. 10/2001, imobilul revendicat a fost indicat a fi cooperativa P.

și care era situat la data transformării în întreprindere de stat, în

localitatea București.

Potrivit art. 21 alin. (4) din Legea

nr. 10/2001, notificarea făcută de persoana îndreptățită trebuie să cuprindă

elementele de identificare a imobilului, acest lucru fiind, prin urmare, în

sarcina notificantului.

Actele la care se face referire în

soluționarea recursului și care s-ar afla în posesia intimatei și pentru care

s-ar fi putut acoperi această deficiență, prezintă relevanță concomitent cu

dovedirea calității de persoană îndreptățită în sensul art. 3 lit. c) din Legea

nr. 10/2001.

Oricum, identificarea imobilului în

baza actului din arhivă invocat a fi în posesia pârâtei nu era suficientă

pentru soluționarea pozitivă a cauzei, față de elementele în raport de care se

stabilește calitatea de persoană îndreptățită în sensul art. 3 lit. c) din

Legea nr. 10/2001, astfel cum a susținut de recurenta reclamantă.

Prin HG nr. 1594 din 4 noiembrie

1959 s-a hotărât transformarea unei cooperative meșteșugărești în unitate

productivă de stat, iar în anexa 1 a hotărârii este menționată între secțiile

cooperativelor transformate în întregime P.

Contrar celor susținute în cadrul

recursului, în instrucțiunile cu privire la transformarea unor cooperative

meșteșugărești și a unor secții în întreprinderi productive de stat, se prevede

că în cazul în care s-a hotărât transformarea în întregime, întregul patrimoniu

al fostei cooperative va trece la noua întreprindere care preia drepturile și

obligațiile cuprinse în patrimoniul respectiv [lit. A) alin. (3)].

În acest sens au fost și celelalte

prevederi din instrucțiuni; concomitent cu transformarea, planul cu toate

acțiunile și toți indicatorii, trece asupra întreprinderii [lit. B) alin. (1)];

reparațiile, contractele și comenzile de aprovizionare și desfacere trec asupra

întreprinderilor respective în toate drepturile și obligațiile ce decurg din

acestea [lit. c) alin. (1)]; întreprinderea rezultată din transformarea

cooperativei preia întreg patrimoniul (activ și pasiv) prevăzut în bilanț,

fiind obligată să răspundă pentru toate obligațiile fostei cooperative [lit. E)

alin. (1)].

În susținerea calității de persoană

îndreptățită în sensul art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 s-a invocat art. 39

alin. (4) din Statutul Model al Cooperativelor meșteșugărești potrivit cu care,

în caz de dizolvare, uniunea la care era afiliată cooperativa și prin urmare

sistemul cooperației meșteșugărești avea un drept exclusiv de proprietate

asupra activului rezultat în urma dizolvării cooperativei.

Dizolvarea cooperativei

meșteșugărești nu a avut loc, față de cele arătate mai sus referitoare la

producerea aferentă patrimoniului în caz de transformare a cooperativei

meșteșugărești și argumentele reținute în continuare.

Potrivit art. 40 din Decretul nr.

31/1954, dizolvarea reprezintă una din formele prin care o persoană juridică

încetează de a avea ființă și care se aplică în cazurile prevăzute de lege.

În speță, nu a operat o dizolvare

conform art. 51 și art. 52 din Decretul nr. 31/1954, a cooperativei

meșteșugărești și nu a avut loc un transfer al patrimoniului către unitatea la

care era afiliată cooperativa, după cum s-a invocat de către

recurenta-contestatoare.

Pe de altă parte, potrivit

Statutului Model al Cooperativelor de producție meșteșugărească din anul 1955,

în vigoare la data transformării, cooperativa de producție meșteșugărească este

persoană juridică distinctă (art. 61).

În concluzie, rezultă că, în măsura

în care nu a intervenit o preluare a patrimoniului fostei cooperative

meșteșugărești pe temeiul invocat de către recurenta contestatoare și nu a fost

mandatată de fosta cooperativă meșteșugărească, care era persoana juridică

distinctă, nu s-a făcut dovada în cauză a respectării dispozițiilor art. 3 lit.

c) din Legea nr. 10/2001.

Pentru aceste considerente, în baza

dispozițiilor art. 316 C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 296 C. proc.

civ., Curtea va dispune respingerea recursului declarat de

recurenta-contestatoare, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de contestatoarea A.N.C.M. U.C.E.C.O.M., împotriva deciziei civile nr.

2623/A din 14 decembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

16 iunie

2006.