ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5894/2006

I.C.C.J., secția civilă și de proprietate

intelectuală, decizia nr. 5894 din 15 iunie

2006

Prin sentința civilă nr. 343 din 26

aprilie 2004, Tribunalul București a respins contestația formulată de

reclamanta A.N.C.M-U.C.E.C.O.M., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul

București prin primarul general.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut că reclamanta nu a depus acte care să ateste dreptul său

de proprietate și calitatea de succesoare în drepturi cu privire la imobilul

revendicat, nici în faza administrativă, nici în cursul procesului.

Curtea de Apel București, prin

decizia civilă nr. 2624/A din 14 octombrie 2004, a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe, reținând că reclamanta este

continuatoare în drepturi a U.C.C.M. din România, înființată în anul 1951, fapt

ce rezultă din art. 1 alin. (1) al statutului A.N.C.M-U.C.E.C.O.M., adoptat de

Congresul Cooperației Meșteșugărești din 1-2 iunie 2001, însă apelanta nu a

individualizat imobilul și nu a dovedit dreptul de proprietate al U.C.E.C.O.M.

asupra bunului, iar susținerea că actele au fost preluate de fostul Sfat

popular al municipiului București nu este întemeiată. În HCM nr. 1594/1959 nu

există mențiunea preluării arhivelor cooperativelor meșteșugărești, iar dacă

arhiva era preluată s-ar fi procedat la predarea ei Arhivelor Naționale ale

Statului, de unde petenta putea să obțină actele necesare.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta care, invocând art. 304 pct. 10 C. proc. civ., (în vigoare

la data declarării recursului), în esență, susține că, potrivit prevederilor

HCM nr. 1594/1959 și Instrucțiunilor nr. 13524/1959 de punere în aplicare a

acestei hotărâri, o dată cu transformarea cooperativelor meșteșugărești în

unități de stat ale sfaturilor populare s-au predat fără plată activitățile și

patrimoniul acestor cooperative, iar Sfatul Popular al Capitalei a fost organul

care a preluat activitățile și patrimoniul cooperativei C. București.

Recurenta arată, în detaliu, care a

fost procedura de predare-preluare a patrimoniului și care sunt actele care

s-au încheiat pentru fiecare cooperativă în parte și susține că documentele

privitoare la procesul de transformare au rămas la „Întreprinderea Sfatului

Popular al Capitalei”. U.R.C.M. a orașului și regiunii București și U.C.E.C.O.M.-ului

li s-a transmis numai bilanțul contabil centralizat pentru toate cooperativele.

Patrimoniul cooperativelor

meșteșugărești transformate în întreprinderi ale industriei locale de stat nu

putea fi înstrăinat fără plată, iar, conform art. 39 alin. (4) din Statutul

Model, după achitarea datoriilor cooperativei și restituirea părților sociale,

activul rezultat în favoarea cooperativei dizolvate se preda uniunii la care a

fost afiliată cooperativa.

Recurenta susține, că numai pârâta

deține documentele referitoare la transformarea cooperativei C. în

întreprindere de stat și trebuia să le pună la dispoziția instanței.

Arătând că s-a predat și partea

divizibilă a proprietății constituită din părțile sociale ale cooperativelor și

că Întreprinderea Sfatului Popular al Capitalei a preluat și planul de

investiții, recurenta susține că suma de 250.000 lei a fost transferată statului

pentru cumpărarea de utilaje, așa cum sunt ele definite de art. 6 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001.

Instanțele nu s-au pronunțat asupra

„situației creditelor de investiții folosite și nerambursate către fostele

cooperative care au trecut la data de 31 octombrie 1959 la Sfatul Popular”.

Recursul nu este fondat.

În prezenta cauză, prin dispoziția

contestată s-a respins notificarea, cu motivarea că notificatoarea nu a depus

actele care să ateste dreptul de proprietate și calitatea de persoană

îndreptățită și că notificarea nu îndeplinește condițiile de formă, lipsind

datele de identificare ale imobilului, iar prin sentința tribunalului, păstrată

prin hotărârea atacată, s-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada dreptului

de proprietate asupra imobilului.

Această împrejurare corect a fost

reținută în cauză, deoarece recurenta-reclamantă prin notificare și în cursul

procesului nu a arătat care sunt elementele de identificare ale bunului sau

bunurilor solicitate.

Deși, potrivit art. 21 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001 [art. 22 alin. (2) din legea republicată], notificarea

trebuie să cuprindă „elementele de identificare a imobilului solicitat”,

recurenta-reclamantă, atât în notificarea aflată la fila 33 din dosarul

instanței de fond, cât și în acțiune, se referă la imobilul din localitatea

București, care a aparținut cooperativei C., fără să indice vreun element de

identificare a bunului.

Nici în declarația de recurs nu sunt

arătate elementele de identificare a imobilului care face obiectul notificării.

De asemenea, nu s-au depus la dosar actele care atestă existența bunului în

patrimoniul cooperativei C. la momentul transformării în întreprindere de stat.

Fac obiectul Legii nr. 10/2001 numai

imobilele prevăzute de art. 6 din lege, nu și creditele de investiții, iar prin

notificarea aflată în xerocopie la filele 9-10 din dosarul tribunalului s-au

cerut măsuri reparatorii prin echivalent „pentru imobilul situat în localitatea

București”.

De aceea, tribunalul și instanța de

apel nu puteau să se pronunțe cu privire la bunuri pentru care nu există nici

un element de identificare.

În anexa 1 sunt indicate

cooperativele și secțiile transformate în unități de stat, fiind menționată și cooperativa

C. București, fără precizarea patrimoniului acesteia, iar în declarația de recurs

există susținerea că actele ar fi deținute de intimata-pârâtă.

Conform art. 22 din Legea nr. 10/2001,

obligat să depună actele doveditoare ale dreptului de proprietate este însă

notificatorul, iar conform art. 304 pct. 10 C. proc. civ. , invocat de recurentă,

instanța era obligată să se pronunțe numai asupra dovezilor administrate care

erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de reclamantă a fost respins.