ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5894/2006

I.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 5894 din 15 iunie 2006 Prin sentința civilă nr. 343 din 26 aprilie 2004, Tribunalul București a respins contestația formulată de reclamanta A.N.C.M-U.C.E.C.O.M., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin primarul general. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamanta nu a depus acte care să ateste dreptul său de proprietate și calitatea de succesoare în drepturi cu privire la imobilul revendicat, nici în faza administrativă, nici în cursul procesului. Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 2624/A din 14 octombrie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe, reținând că reclamanta este continuatoare în drepturi a U.C.C.M.

din România, înființată în anul 1951, fapt ce rezultă din art. 1 alin. (1) al statutului A.N.C.M-U.C.E.C.O.M., adoptat de Congresul Cooperației Meșteșugărești din 1-2 iunie 2001, însă apelanta nu a individualizat imobilul și nu a dovedit dreptul de proprietate al U.C.E.C.O.M. asupra bunului, iar susținerea că actele au fost preluate de fostul Sfat popular al municipiului București nu este întemeiată. În HCM nr. 1594/1959 nu există mențiunea preluării arhivelor cooperativelor meșteșugărești, iar dacă arhiva era preluată s-ar fi procedat la predarea ei Arhivelor Naționale ale Statului, de unde petenta putea să obțină actele necesare. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta care, invocând art. 304 pct. 10 C. proc.

civ., (în vigoare la data declarării recursului), în esență, susține că, potrivit prevederilor HCM nr. 1594/1959 și Instrucțiunilor nr. 13524/1959 de punere în aplicare a acestei hotărâri, o dată cu transformarea cooperativelor meșteșugărești în unități de stat ale sfaturilor populare s-au predat fără plată activitățile și patrimoniul acestor cooperative, iar Sfatul Popular al Capitalei a fost organul care a preluat activitățile și patrimoniul cooperativei C. București. Recurenta arată, în detaliu, care a fost procedura de predare-preluare a patrimoniului și care sunt actele care s-au încheiat pentru fiecare cooperativă în parte și susține că documentele privitoare la procesul de transformare au rămas la „Întreprinderea Sfatului Popular al Capitalei”.

U.R.C.M. a orașului și regiunii București și U.C.E.C.O.M.-ului li s-a transmis numai bilanțul contabil centralizat pentru toate cooperativele. Patrimoniul cooperativelor meșteșugărești transformate în întreprinderi ale industriei locale de stat nu putea fi înstrăinat fără plată, iar, conform art. 39 alin. (4) din Statutul Model, după achitarea datoriilor cooperativei și restituirea părților sociale, activul rezultat în favoarea cooperativei dizolvate se preda uniunii la care a fost afiliată cooperativa. Recurenta susține, că numai pârâta deține documentele referitoare la transformarea cooperativei C. în întreprindere de stat și trebuia să le pună la dispoziția instanței.

Arătând că s-a predat și partea divizibilă a proprietății constituită din părțile sociale ale cooperativelor și că Întreprinderea Sfatului Popular al Capitalei a preluat și planul de investiții, recurenta susține că suma de 250.000 lei a fost transferată statului pentru cumpărarea de utilaje, așa cum sunt ele definite de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Instanțele nu s-au pronunțat asupra „situației creditelor de investiții folosite și nerambursate către fostele cooperative care au trecut la data de 31 octombrie 1959 la Sfatul Popular”. Recursul nu este fondat.

În prezenta cauză, prin dispoziția contestată s-a respins notificarea, cu motivarea că notificatoarea nu a depus actele care să ateste dreptul de proprietate și calitatea de persoană îndreptățită și că notificarea nu îndeplinește condițiile de formă, lipsind datele de identificare ale imobilului, iar prin sentința tribunalului, păstrată prin hotărârea atacată, s-a reținut că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului. Această împrejurare corect a fost reținută în cauză, deoarece recurenta-reclamantă prin notificare și în cursul procesului nu a arătat care sunt elementele de identificare ale bunului sau bunurilor solicitate.

Deși, potrivit art. 21 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 [art. 22 alin. (2) din legea republicată], notificarea trebuie să cuprindă „elementele de identificare a imobilului solicitat”, recurenta-reclamantă, atât în notificarea aflată la fila 33 din dosarul instanței de fond, cât și în acțiune, se referă la imobilul din localitatea București, care a aparținut cooperativei C., fără să indice vreun element de identificare a bunului. Nici în declarația de recurs nu sunt arătate elementele de identificare a imobilului care face obiectul notificării. De asemenea, nu s-au depus la dosar actele care atestă existența bunului în patrimoniul cooperativei C. la momentul transformării în întreprindere de stat.

Fac obiectul Legii nr. 10/2001 numai imobilele prevăzute de art. 6 din lege, nu și creditele de investiții, iar prin notificarea aflată în xerocopie la filele 9-10 din dosarul tribunalului s-au cerut măsuri reparatorii prin echivalent „pentru imobilul situat în localitatea București”. De aceea, tribunalul și instanța de apel nu puteau să se pronunțe cu privire la bunuri pentru care nu există nici un element de identificare. În anexa 1 sunt indicate cooperativele și secțiile transformate în unități de stat, fiind menționată și cooperativa C. București, fără precizarea patrimoniului acesteia, iar în declarația de recurs există susținerea că actele ar fi deținute de intimata-pârâtă. Conform art. 22 din Legea nr. 10/2001, obligat să depună actele doveditoare ale dreptului de proprietate este însă notificatorul, iar conform art. 304 pct. 10 C. proc.

civ. , invocat de recurentă, instanța era obligată să se pronunțe numai asupra dovezilor administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de reclamantă a fost respins.