ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5411/2006

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 86 din 9 februarie 2004, Tribunalul Dâmbovița, secția civilă, respins ca tardivă contestația formulată de reclamanta C.S. împotriva dispoziției nr. 207 din 15 septembrie 2003, emisă de pârâta Primăria comunei Vulcan Pandele, prin care pârâta i-a respins notificarea adresată în temeiul Legii nr. 10/2001. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că dispoziția a fost comunicată reclamantei la data de 15 septembrie 2003 și primită de aceasta la data de 20 septembrie 2003, iar contestația a fost depusă la data de 6 noiembrie 2003, mult peste termenul de 30 de zile prevăzut de lege.

Prin decizia civilă nr. 1382 din 30 aprilie 2004, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței, reținând că, într-adevăr, contestația a fost depusă la instanță peste termenul legal de 30 de zile prevăzut de lege și că, deși a formulat și o cerere de repunere în termen, cu motivarea că, fiind bolnavă, nu a putut introduce contestația în termen, nu a administrat probe în dovedirea celor susținute. Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta, arătând că în mod nelegal i-a fost respinsă contestația și nu i s-a dat curs cererii de repunere în termen, câtă vreme vârsta înaintată și starea de boală în care s-a aflat au împiedicat-o să respecte termenul.

Recurenta a mai susținut că a depus la dosar acte medicale, care însă nu au fost avute în vedere de instanțe. În recurs a depus la dosar un set de acte noi, conform art. 305 C. proc. civ., respectiv o adeverință medicală și un raport medical. Intimata primăria comunei Vulcana-Pandele nu a depus la dosar întâmpinare. Analizând decizia prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată următoarele: Actele medicale depuse la dosar de către reclamantă și la care instanța de apel nu a făcut nicio referire sunt: scrisoarea medicului de familie M.I.

din data de 20 noiembrie 2003 și adeverința eliberată de clinica medicală O. în urma consultului efectuat reclamantei la data de 17 noiembrie 2003. Deși aceste acte medicale sunt ulterioare datei la care expira termenul de depunere a contestației, ele atestă totuși că problemele de sănătate ale reclamantei erau anterioare și necesitau o internare, pe care reclamanta a refuzat-o, situație în care i s-a recomandat imobilizare la pat. Această situație este confirmată de actele depuse în recurs. Astfel, din raportul medical întocmit de medicul primar endocrinolog G.D., rezultă că în perioada 20-30 septembrie 2003 reclamanta s-a aflat la pat, sub supraveghere medicală, sub tratament cu Tirozol, Propanolol și Calmepam și cu interzicerea stresurilor fizice și psihice.

Tratamentul a continuat și în perioada 30 septembrie 2003-5 noiembrie 2003, medicul sugerându-i să evite deplasările și orice alte activități. Starea de boală, tratamentul medical, inclusiv cu sedative, pe fondul vârstei înaintate, 93 de ani, au pus-o pe reclamantă în imposibilitate de a înregistra la instanță contestația până la data de 20 octombrie 2003, când expira termenul prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Având în vedere actele medicale depuse în apel, asupra cărora instanța a omis să se pronunțe, coroborate cu actele noi depuse în recurs, Înalta Curte va admite recursul și va casa decizia în baza art. 103, art. 312 alin. (5) și art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în vigoare la data pronunțării deciziei.

Cum nici instanța de apel și nici prima instanță nu au intrat în cercetarea fondului, Înalta Curte va admite apelul și, în baza art. 297 alin. (1) C. proc. civ., va desființa sentința tribunalului și va trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta C.S. împotriva deciziei nr. 1382 din 30 aprilie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Casează decizia. Admite apelul declarat de aceeași reclamantă împotriva sentinței nr.86 din 9 februarie 2004 a Tribunalului Dâmbovița, secția civilă. Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 iunie 2006.