ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5411/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 86 din 9

februarie 2004, Tribunalul Dâmbovița, secția civilă, respins ca tardivă

contestația formulată de reclamanta C.S. împotriva dispoziției nr. 207 din 15

septembrie 2003, emisă de pârâta Primăria comunei Vulcan Pandele, prin care

pârâta i-a respins notificarea adresată în temeiul Legii nr. 10/2001.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că dispoziția a fost comunicată reclamantei la data de 15

septembrie 2003 și primită de aceasta la data de 20 septembrie 2003, iar

contestația a fost depusă la data de 6 noiembrie 2003, mult peste termenul de

30 de zile prevăzut de lege.

Prin decizia civilă nr. 1382 din 30

aprilie 2004, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a respins ca nefondat

apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței, reținând că, într-adevăr,

contestația a fost depusă la instanță peste termenul legal de 30 de zile

prevăzut de lege și că, deși a formulat și o cerere de repunere în termen, cu

motivarea că, fiind bolnavă, nu a putut introduce contestația în termen, nu a

administrat probe în dovedirea celor susținute.

Împotriva deciziei a declarat recurs

reclamanta, arătând că în mod nelegal i-a fost respinsă contestația și nu i s-a

dat curs cererii de repunere în termen, câtă vreme vârsta înaintată și starea

de boală în care s-a aflat au împiedicat-o să respecte termenul.

Recurenta a mai susținut că a depus

la dosar acte medicale, care însă nu au fost avute în vedere de instanțe.

În recurs a depus la dosar un set de

acte noi, conform art. 305 C. proc. civ., respectiv o adeverință medicală și un

raport medical.

Intimata primăria comunei

Vulcana-Pandele nu a depus la dosar întâmpinare.

Analizând decizia prin prisma

criticilor formulate, Înalta Curte constată următoarele:

Actele medicale depuse la dosar de

către reclamantă și la care instanța de apel nu a făcut nicio referire sunt:

scrisoarea medicului de familie M.I. din data de 20 noiembrie 2003 și

adeverința eliberată de clinica medicală O. în urma consultului efectuat

reclamantei la data de 17 noiembrie 2003.

Deși aceste acte medicale sunt

ulterioare datei la care expira termenul de depunere a contestației, ele atestă

totuși că problemele de sănătate ale reclamantei erau anterioare și necesitau o

internare, pe care reclamanta a refuzat-o, situație în care i s-a recomandat

imobilizare la pat.

Această situație este confirmată de

actele depuse în recurs.

Astfel, din raportul medical

întocmit de medicul primar endocrinolog G.D., rezultă că în perioada 20-30

septembrie 2003 reclamanta s-a aflat la pat, sub supraveghere medicală, sub

tratament cu Tirozol, Propanolol și Calmepam și cu interzicerea stresurilor

fizice și psihice.

Tratamentul a continuat și în

perioada 30 septembrie 2003-5 noiembrie 2003, medicul sugerându-i să evite

deplasările și orice alte activități.

Starea de boală, tratamentul

medical, inclusiv cu sedative, pe fondul vârstei înaintate, 93 de ani, au pus-o

pe reclamantă în imposibilitate de a înregistra la instanță contestația până la

data de 20 octombrie 2003, când expira termenul prevăzut de art. 26 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001.

Având în vedere actele medicale

depuse în apel, asupra cărora instanța a omis să se pronunțe, coroborate cu

actele noi depuse în recurs, Înalta Curte va admite recursul și va casa decizia

în baza art. 103, art. 312 alin. (5) și art. 304 pct. 10 C. proc. civ., în

vigoare la data pronunțării deciziei.

Cum nici instanța de apel și nici

prima instanță nu au intrat în cercetarea fondului, Înalta Curte va admite

apelul și, în baza art. 297 alin. (1) C. proc. civ., va desființa sentința

tribunalului și va trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta C.S. împotriva deciziei nr. 1382 din 30 aprilie 2004 a Curții de

Apel Ploiești, secția civilă.

Casează decizia.

Admite apelul declarat de aceeași

reclamantă împotriva sentinței nr.86 din 9 februarie 2004 a Tribunalului

Dâmbovița, secția civilă.

Desființează sentința și trimite

cauza spre rejudecare la același tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 2 iunie 2006.