ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4176/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel Oradea, sub nr. 913/CA din 16

martie 2006, reclamanta V.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 12391 din 27 ianuarie 2006,

emisă de pârâtă și recunoașterea calității sale de beneficiar al drepturilor

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Oradea,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 82

din 21 aprilie 2006, a respins acțiunea formulată de reclamanta V.A., în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, ca nefondată.

În motivarea soluției s-a

reținut că probele administrate în cauză sunt contradictorii, reclamanta

nefăcând dovada refugiului său în localitatea Șauaieu, a persecuției etnice la

care ar fi fost supusă și a perioadei în care aceasta s-ar fi exercitat.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, reclamanta V.A., criticând-o pentru nelegalitate, susținând că

prin soluționarea cauzei în fond, la primul termen de judecată, i-a fost

încălcat dreptul la apărare, întrucât citarea sa s-a făcut prin afișare.

Reclamanta susține, de asemenea, că, din eroare, a solicitat atât în cererea

adresată pârâtei, cât și în acțiune, acordarea drepturilor prevăzute de Legea

nr. 189/2000, de la data de 6 aprilie 1940, în loc de data de 13 decembrie

1940, precizând că mama sa A.A. este una și aceeași persoană cu A.B.

Examinând sentința atacată,

în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză, precum și dispozițiile

legale incidente pricinii, se constată că recursul este fondat, însă pentru

considerentele ce se vor dezvolta în continuare.

Din actele și lucrările

dosarului rezultă că probele depuse de reclamantă în dovedirea acțiunii sunt

contradictorii și incomplete și nu confirmă îndeplinirea condițiilor prevăzute

de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare.

Astfel, reclamanta a

solicitat, atât prin cererea depusă la pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor,

cât și prin acțiune, recunoașterea calității sale de beneficiară a drepturilor

prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 aprilie 1940 - 23 august

1945, iar în motivele de recurs susține că refugiul său și al mamei a fost în perioada

13 decembrie 1940 - 23 august 1945, iar pe fila 2 a recursului, perioada refugiului este 13 decembrie 1942 - 23 august 1945, perioadă în contradicție

și cu declarațiile celor 2 martori.

Din adeverința nr. 321/2005,

eliberată de Școala cu clasele I-VIII Haieu rezultă că reclamanta a absolvit

clasele I-IV în perioada 1944 - 1948, deci în 1944 era în localitatea Haieu, de

unde susține că s-a refugiat, iar adeverința nr. 81/2006, emisă de aceeași

unitate de învățământ atestă că în 1944 cursurile au fost suspendate, din cauza

războiului.

În dosarul de fond nu se

regăsesc înscrisurile la care face referire pârâta în întâmpinare și în decizia

contestată, privind refugiul mamei reclamantei, respectiv înscrisurile nr. 2024

din 12 octombrie 2005 și nr. 2025 din 12 octombrie 2005, emise de Arhivele

Naționale - Direcția Județeană Bihor.

În cauză, potrivit art. 129

alin. (5) C. proc. civ., instanța trebuia să stăruie prin toate mijloacele

legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului, pe baza stabilirii

faptelor prin aplicarea corectă a legii, în sensul pronunțării unei hotărâri

temeinice și legale, respectiv să dispună completarea materialului probatoriu,

în sensul lămuririi sau înlăturării contradicțiilor.

Pentru completarea

probatoriului în sensul arătat, este necesară rejudecarea cauzei, instanța

urmând a pune în discuția părților administrarea probei cu înscrisuri, precum

și a altor probe ce vor fi precizate de părți, dacă acestea sunt în măsură să

lămurească aspectele deduse judecății.

În ceea ce privește

susținerea reclamantei privind încălcarea dreptului său la apărare, prin

soluționarea cauzei la primul termen, citarea sa fiind efectuată prin afișare,

aceasta urmează a fi înlăturată, ca nefondată.

Se reține că reclamanta a

semnat dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul din 21

aprilie 2006, când cauza a fost soluționată în fond, că a fost prezentă la

acest termen și a declarat că, în opinia sa, nu este utilă audierea martorilor

și că nu are de propus alte probe.

În consecință, recursul

fiind întemeiat în sensul arătat, se va admite, dispunând casarea hotărârii și

trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de V.A.

împotriva sentinței nr. 82 din 21 aprilie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 noiembrie 2006.