ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3803/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3803/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data
de 31 martie 2003 reclamanta T.M.F. a solicitat anularea hotărârii nr. 4481 din
14 martie 2003 a Casei Județene de Pensii Bihor – Comisia de Aplicare a Legii
nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea de stabilire a calității de
beneficiară a dispozițiilor Legii nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,
fiind născută în perioada refugiului părinților săi.
Curtea de Apel Oradea, secția
comercială și contencios administrativ, prin sentința nr. 190/CA/2003 – P din
12 mai 2003, a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea atacată, a
obligat pârâta să-i recunoască acesteia calitatea de beneficiară a O.G. nr.
105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.
Împotriva acestei sentințe, a
declarat recurs Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate
și netemeinicie și susținând că intimata-reclamantă nu aparține sferei de
adresabilitate a prevederilor Legii nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.
Examinând sentința atacată în raport
cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză precum și cu
dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304
1
C. proc. civ. se constată că recursul este fondat, dar numai în limitele ce vor
fi arătate în continuare.
Potrivit prevederilor art. 1 din
O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile
prezentei ordonanțe persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor
instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a suferit
persecuții etnice, aflându-se în una dintre situațiile enumerate de lege.
Din interpretarea teleologică a
prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul, cât și scopul reglementării îl
constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite
de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din
motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a
urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,
cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate
din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana
care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au
suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au
răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au
născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,
ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate
consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Intimata-reclamantă se încadrează în
situație expusă, fiind născută ulterior datei la care părinții săi au fost
nevoiți să re refugieze din localitatea de domiciliu, împărtășind suferințele
familiei, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate, astfel cum corect a
reținut și instanța de fond.
Sub aspectul perioadei pentru care
intimata-reclamantă beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,
sentința instanței de fond nu este, însă, corectă, întrucât nu precizează cu exactitate
în dispozitivul hotărârii, perioada pentru care i se recunoaște acesteia
calitatea de beneficiară a legii. În plus, în considerentele sentinței se arată
că acțiunea va fi admisă în sensul solicitat, iar din cererea
intimatei-reclamante rezultă că aceasta a solicitat recunoașterea dreptului
pentru perioada 15 octombrie 1940 – 20 iulie 1945.
Cum, însă, intimata-reclamantă s-a
născut la 15 octombrie 1944, iar legislația aplicabilă prevede ca dată limită a
perioadei beneficiului dispozițiilor Legii nr. 189/2000, cu modificările
ulterioare, aceea de 6 martie 1945, se constată că intimata-reclamantă
beneficiază de drepturile conferite de lege pentru perioada 15 octombrie 1944 –
6 martie 1945.
Prin urmare, în raport cu actele
normative incidente cauzei și a situației de fapt reținute, se va admite
recursul, în sensul celor mai sus arătate și se va modifica sentința atacată,
precizându-se perioada beneficiului dispozițiilor Legii nr. 189/2000,
menținându-se celelalte dispoziții ale hotărârii instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Casa
Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 190/CA/2003 – P din 12 mai
2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ.
Modifică sentința atacată, în sensul
că stabilește perioada beneficiului dispozițiilor Legii nr. 189/2000, pentru
perioada 15 octombrie 1944 – 6 martie 1945.
Menține celelalte dispoziții.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 11 noiembrie 2003.