ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3803/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 31 martie 2003 reclamanta T.M.F. a solicitat anularea hotărârii nr. 4481 din 14 martie 2003 a Casei Județene de Pensii Bihor – Comisia de Aplicare a Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea de stabilire a calității de beneficiară a dispozițiilor Legii nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, fiind născută în perioada refugiului părinților săi. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și contencios administrativ, prin sentința nr. 190/CA/2003 – P din 12 mai 2003, a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea atacată, a obligat pârâta să-i recunoască acesteia calitatea de beneficiară a O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susținând că intimata-reclamantă nu aparține sferei de adresabilitate a prevederilor Legii nr. 189/2000, cu modificările ulterioare. Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ. se constată că recursul este fondat, dar numai în limitele ce vor fi arătate în continuare. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre situațiile enumerate de lege.

Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice. Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Intimata-reclamantă se încadrează în situație expusă, fiind născută ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să re refugieze din localitatea de domiciliu, împărtășind suferințele familiei, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate, astfel cum corect a reținut și instanța de fond. Sub aspectul perioadei pentru care intimata-reclamantă beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, sentința instanței de fond nu este, însă, corectă, întrucât nu precizează cu exactitate în dispozitivul hotărârii, perioada pentru care i se recunoaște acesteia calitatea de beneficiară a legii.

În plus, în considerentele sentinței se arată că acțiunea va fi admisă în sensul solicitat, iar din cererea intimatei-reclamante rezultă că aceasta a solicitat recunoașterea dreptului pentru perioada 15 octombrie 1940 – 20 iulie 1945. Cum, însă, intimata-reclamantă s-a născut la 15 octombrie 1944, iar legislația aplicabilă prevede ca dată limită a perioadei beneficiului dispozițiilor Legii nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, aceea de 6 martie 1945, se constată că intimata-reclamantă beneficiază de drepturile conferite de lege pentru perioada 15 octombrie 1944 – 6 martie 1945. Prin urmare, în raport cu actele normative incidente cauzei și a situației de fapt reținute, se va admite recursul, în sensul celor mai sus arătate și se va modifica sentința atacată, precizându-se perioada beneficiului dispozițiilor Legii nr. 189/2000, menținându-se celelalte dispoziții ale hotărârii instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței nr. 190/CA/2003 – P din 12 mai 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică sentința atacată, în sensul că stabilește perioada beneficiului dispozițiilor Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 octombrie 1944 – 6 martie 1945. Menține celelalte dispoziții. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2003.