ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3806/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 10 aprilie 2003, reclamanta B,D, a solicitat anularea hotărârii nr. 5110 din

4 aprilie 2003 a Casei Județene de Pensii Bihor – Comisia de Aplicare a Legii

nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea de stabilire a calității de

beneficiară a dispozițiilor Legii nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,

fiind născută în perioada refugiului părinților săi.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și contencios administrativ, prin sentința nr. 197/CA/2003 – P din

12 mai 2003, a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 5110 din 4

aprilie 2003, emisă de pârâtă și a obligat pârâta să-i recunoască acesteia

calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

cu modificările ulterioare.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs Casa Județeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie și susținând că intimata-reclamantă nu aparține sferei de

adresabilitate a prevederilor Legii nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.

Examinând sentința atacată în raport

cu criticele formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ. se constată că recursul este fondat, dar numai în limitele ce vor

fi arătate în continuare.

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

prezentei ordonanțe persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a suferit

persecuții etnice, aflându-se în una dintre situațiile enumerate de lege.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că obiectul, cât și scopul reglementării îl

constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite

de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din

motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Intimata-reclamantă se încadrează în

situație expusă, fiind născută ulterior datei la care părinții săi au fost

nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, împărtășind suferințele familiei,

ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate, astfel cum corect a reținut și

instanța de fond.

Sub aspectul perioadei pentru care

intimata-reclamantă beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,

sentința instanței de fond nu este, însă, corectă, întrucât nu precizează cu

exactitate în dispozitivul hotărârii perioada pentru care i se recunoaște

acesteia calitatea de beneficiară a legii. În plus, în considerentele sentinței

se arată că acțiunea va fi admisă în sensul solicitat, iar din cererea

intimatei-reclamante rezultă că aceasta a solicitat recunoașterea dreptului

pentru perioada 14 octombrie 1942 – octombrie 1945.

Cum, însă, legislația aplicabilă

prevede ca dată limită a perioadei beneficiului dispozițiilor Legii nr.

189/2000, cu modificările ulterioare, aceea de 6 martie 1945, se constată că

intimata reclamantă beneficiază de drepturile conferite de lege pentru perioada

14 octombrie 1942 – 6 martie 1945.

Prin urmare, în raport cu actele

normative incidente cauzei și a situației de fapt reținute, se va admite

recursul în sensul celor mai sus arătate și se va modifica sentința atacată,

precizându-se perioada beneficiului dispozițiilor Legii nr. 189/2000,

menținându-se celelalte dispoziții ale hotărârii instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Bihor, împotriva sentinței nr. 197/CA/2003 – P din 12 mai

2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată, în sensul

că stabilește perioada beneficiului dispozițiilor Legii nr. 189/2000, pentru

perioada 14 octombrie 1942 – 6 martie 1945.

Menține celelalte dispoziții.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 noiembrie 2003.