ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6604/2006
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6604/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursurilor de față:
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 800 din 6
iulie 2006 a Tribunalului București, secția a II–a penală, au fost condamnați:
Inculpatul F.P.I., în baza art. 211
alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2
1
) lit. a) C. pen., cu aplicarea art.
99 și urm. C. pen., la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat
suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată
prin sentința penală nr. 1771 din 17 noiembrie 2005 și s-a adăugat aceasta la
cea aplicată prin sentința penală de față, urmând ca inculpatul să execute 4
ani și 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.
71 și 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei, după împlinirea
vârstei de 18 ani.
A fost computată prevenția de la 18
martie 2006, la zi și perioada executată de la 11 august 2005, la 18 noiembrie
2005.
Inculpatul V.V., în baza art. 211
alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2
1
) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit.
c) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat
suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată
prin sentința penală nr. 1771 din 17 noiembrie 2005 a Judecătoriei Sectorului 5
București, definitivă prin neapelare la 7 decembrie 2005 și s-a adăugat aceasta
la cea aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute 8 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.
71 și 64 lit. a) și b) C. pen.
A fost computată perioada executată,
de la 11 august 2005 la 18 noiembrie 2005 și prevenția de la 18 martie 2006, la
zi.
Inculpatul V.P., în baza art. 211
alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2
1
) lit. a) cu aplicarea art. 75 lit.
c) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.
71 și 64 lit. a) și b) C. pen.
A fost computată perioada executată,
de la 18 martie 2006, la zi și a fost menținută starea de arest a inculpatului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a
reținut, pe baza probelor administrate, că inculpații, la 18 martie 2006, în
jurul orelor 20,30, aflați în zona Pieții Hurmuzache, București, l-au amenințat
cu bătaia pe G.A. și inculpatul F.P.I. i-a smuls din mâini un telefon mobil.
La scurt timp de la comiterea
faptei, cei trei inculpați au fost prinși și reținuți în apropierea locului
comiterii faptei și la percheziția corporală ce i s-a efectuat, asupra
inculpatului F.P.I. s-a găsit telefonul sustras părții vătămate, care a fost
recuperat și restituit acesteia.
La individualizarea pedepselor
aplicate inculpaților, tribunalul a avut în vedere gradul sporit de pericol
social al faptelor reținute în sarcina acestora, circumstanța agravantă a
comiterii faptelor de către inculpații majori V.V. și V.P. împreună cu
inculpatul minor F.P.I., precum și împrejurarea că acesta din urmă a comis
fapta în termenul de încercare al unei pedepse aplicată ulterior.
Împotriva acestei hotărâri, cei trei
inculpați au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu
motivarea, în principal, că inculpații V.V. și V.P. nu ar fi participat la
săvârșirea infracțiunii, solicitând desființarea sentinței penale atacate și pe
fond achitarea, iar în subsidiar, toți trei, că pedepsele aplicate ar fi prea
severe și s-ar impune reducerea cuantumurilor acestora.
Curtea de Apel București, secția a
II–a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 594/ A
din 10 august 2006, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații F.P.I.,
V.V. și V.P. împotriva sentinței nr. 800 din 6 iulie 2006, pronunțată de
Tribunalul București, secția a II–a penală.
Curtea, examinând apelurile
inculpaților, în raport de motivele invocate și din oficiu, conform dispozițiilor
art. 371 C. proc. pen., a constatat că sunt nefondate, având următoarele
considerente.
În cauză a fost audiat martorul M.F.I.
care a declarat că se afla împreună cu partea vătămată G.A. și a perceput, în
mod nemijlocit, că cei trei inculpați se aflau împreună, toți trei au amenințat
partea vătămată, inculpatul F.P.I. a comis actul deposedării de telefonul
sustras și că imediat după aceea, inculpații, toți trei, împreună, au părăsit
locul faptei, prin fugă.
Declarațiile acestui martor confirmă
susținerile părții vătămate încât, este evident, că nu poate fi luată în
discuție, achitarea celor doi inculpați, frații V., așa cum au solicitat
aceștia.
În ce privește cuantumul pedepselor
aplicate, se situează la limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea
comisă, iar în raport de circumstanța agravantă reținută inculpaților majori și
de antecedentele penale ale minorului, comiterea faptelor în termenul de
încercare al unei condamnări anterioare, este evident că nu li se poate reține
circumstanțe atenuante de natură a conduce la reducerea cuantumului pedepselor
aplicate.
În consecință, Curtea, în baza art. 379
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, apelurile
inculpaților, în baza art. 381 C. proc. pen., va computa prevenția și
perioadele executate și va adăuga timpul de arestare scurs după pronunțarea
hotărârii atacate cu apel, menținând starea de arest a inculpatului.
Împotriva acestei din urmă decizii,
în termen legal, au declarat recursuri inculpații F.P.I., V.V. și V.P., fără a
le motiva în scris.
În ședința publică de azi 10
noiembrie 2006 recurentul F.P.I. a invocat art. 385
9
pct. 14 C.
proc. pen., solicitând reducerea pedepsei, pe care a apreciat-o ca fiind greșit
individualizată iar inculpații V.V. și V.P., au solicitat, în principal achitarea,
în baza art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.
pen. iar, în subsidiar, reducerea pedepselor, în temeiul art. 385 pct. 14 C.
proc. pen.
Recursurile sunt nefondate.
În dosar, nu sunt elemente de natură
a duce la concluzia că vreunul dintre inculpați ar fi comis fapta de care este
învinuit și nici că, în speță, nu s-ar fi realizat o corectă individualizare a
pedepselor.
Dimpotrivă, în dosar se află
declarația martorului M.F.I., care a arătat instanței, cum aflându-se împreună
cu partea vătămată G.A., a perceput direct acțiunea comună a inculpaților de
amenințare a părții vătămate, în scopul deposedării de telefonul mobil și, cum,
ulterior, toți trei au părăsit locul faptei, prin fugă.
Or, dacă inculpații V., n-ar fi
participat la comiterea faptei și n-ar fi avut conștiința faptei ilicite comise,
n-ar fi avut de ce să fugă alături de coinculpatul F.P.I.
De altfel, declarațiile martorului
amintit se coroborează cu declarația părții vătămate care n-ar fi avut nici un
interes să învinuiască și pe inculpații V.V. și V.P., dacă aceștia n-ar fi participat
la comiterea faptei.
Verificând și temeinicia
individualizării pedepselor, făcută, în speță, Curtea constată că aceasta s-a
făcut în condițiile legii, ținându-se seama de toate criteriile prevăzute de art.
72 C. pen., încât, nu se impune reducerea pedepselor aplicate, care sunt la
limita minimă.
În raport cu cele arătate, Curtea va
trebui să privească recursurile inculpaților ca nefondate și să le respingă, ca
atare, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând,
astfel, hotărârea atacată.
Se va deduce din pedepsele aplicate
inculpaților timpul reținerii și arestării preventive.
Văzând și reglementarea plății
cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariilor de avocați pentru
apărările din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații F.P.I.,
V.V. și V.P. împotriva deciziei penale nr. 594/ A din 10 august 2006 a Curții
de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaților F.P.I. și V.V. timpul
reținerii și arestării preventive de la 11 august 2005 la 18 noiembrie 2005 și
de la 18 martie 2006 la 10 noiembrie 2006.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului V.P., timpul
reținerii și arestării preventive de la 18 martie 2006 la 10 noiembrie 2006.
Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 300
lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100
lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se vor avansa
din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 noiembrie 2006.