ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6604/2006

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 800 din 6 iulie 2006 a Tribunalului București, secția a II–a penală, au fost condamnați: 1. Inculpatul F.P.I., în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1771 din 17 noiembrie 2005 și s-a adăugat aceasta la cea aplicată prin sentința penală de față, urmând ca inculpatul să execute 4 ani și 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei, după împlinirea vârstei de 18 ani.

A fost computată prevenția de la 18 martie 2006, la zi și perioada executată de la 11 august 2005, la 18 noiembrie 2005. 2. Inculpatul V.V., în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare. În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1771 din 17 noiembrie 2005 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin neapelare la 7 decembrie 2005 și s-a adăugat aceasta la cea aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute 8 ani închisoare. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. A fost computată perioada executată, de la 11 august 2005 la 18 noiembrie 2005 și prevenția de la 18 martie 2006, la zi.

3. Inculpatul V.P., în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. A fost computată perioada executată, de la 18 martie 2006, la zi și a fost menținută starea de arest a inculpatului. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, pe baza probelor administrate, că inculpații, la 18 martie 2006, în jurul orelor 20,30, aflați în zona Pieții Hurmuzache, București, l-au amenințat cu bătaia pe G.A. și inculpatul F.P.I. i-a smuls din mâini un telefon mobil. La scurt timp de la comiterea faptei, cei trei inculpați au fost prinși și reținuți în apropierea locului comiterii faptei și la percheziția corporală ce i s-a efectuat, asupra inculpatului F.P.I.

s-a găsit telefonul sustras părții vătămate, care a fost recuperat și restituit acesteia. La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, tribunalul a avut în vedere gradul sporit de pericol social al faptelor reținute în sarcina acestora, circumstanța agravantă a comiterii faptelor de către inculpații majori V.V. și V.P. împreună cu inculpatul minor F.P.I., precum și împrejurarea că acesta din urmă a comis fapta în termenul de încercare al unei pedepse aplicată ulterior. Împotriva acestei hotărâri, cei trei inculpați au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea, în principal, că inculpații V.V. și V.P. nu ar fi participat la săvârșirea infracțiunii, solicitând desființarea sentinței penale atacate și pe fond achitarea, iar în subsidiar, toți trei, că pedepsele aplicate ar fi prea severe și s-ar impune reducerea cuantumurilor acestora.

Curtea de Apel București, secția a II–a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 594/ A din 10 august 2006, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații F.P.I., V.V. și V.P. împotriva sentinței nr. 800 din 6 iulie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția a II–a penală. Curtea, examinând apelurile inculpaților, în raport de motivele invocate și din oficiu, conform dispozițiilor art. 371 C. proc. pen., a constatat că sunt nefondate, având următoarele considerente. În cauză a fost audiat martorul M.F.I. care a declarat că se afla împreună cu partea vătămată G.A. și a perceput, în mod nemijlocit, că cei trei inculpați se aflau împreună, toți trei au amenințat partea vătămată, inculpatul F.P.I.

a comis actul deposedării de telefonul sustras și că imediat după aceea, inculpații, toți trei, împreună, au părăsit locul faptei, prin fugă. Declarațiile acestui martor confirmă susținerile părții vătămate încât, este evident, că nu poate fi luată în discuție, achitarea celor doi inculpați, frații V., așa cum au solicitat aceștia. În ce privește cuantumul pedepselor aplicate, se situează la limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă, iar în raport de circumstanța agravantă reținută inculpaților majori și de antecedentele penale ale minorului, comiterea faptelor în termenul de încercare al unei condamnări anterioare, este evident că nu li se poate reține circumstanțe atenuante de natură a conduce la reducerea cuantumului pedepselor aplicate.

În consecință, Curtea, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, apelurile inculpaților, în baza art. 381 C. proc. pen., va computa prevenția și perioadele executate și va adăuga timpul de arestare scurs după pronunțarea hotărârii atacate cu apel, menținând starea de arest a inculpatului. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, au declarat recursuri inculpații F.P.I., V.V. și V.P., fără a le motiva în scris. În ședința publică de azi 10 noiembrie 2006 recurentul F.P.I. a invocat art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei, pe care a apreciat-o ca fiind greșit individualizată iar inculpații V.V. și V.P., au solicitat, în principal achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen. iar, în subsidiar, reducerea pedepselor, în temeiul art. 385 pct. 14 C. proc. pen. Recursurile sunt nefondate. În dosar, nu sunt elemente de natură a duce la concluzia că vreunul dintre inculpați ar fi comis fapta de care este învinuit și nici că, în speță, nu s-ar fi realizat o corectă individualizare a pedepselor. Dimpotrivă, în dosar se află declarația martorului M.F.I., care a arătat instanței, cum aflându-se împreună cu partea vătămată G.A., a perceput direct acțiunea comună a inculpaților de amenințare a părții vătămate, în scopul deposedării de telefonul mobil și, cum, ulterior, toți trei au părăsit locul faptei, prin fugă. Or, dacă inculpații V., n-ar fi participat la comiterea faptei și n-ar fi avut conștiința faptei ilicite comise, n-ar fi avut de ce să fugă alături de coinculpatul F.P.I.

De altfel, declarațiile martorului amintit se coroborează cu declarația părții vătămate care n-ar fi avut nici un interes să învinuiască și pe inculpații V.V. și V.P., dacă aceștia n-ar fi participat la comiterea faptei. Verificând și temeinicia individualizării pedepselor, făcută, în speță, Curtea constată că aceasta s-a făcut în condițiile legii, ținându-se seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., încât, nu se impune reducerea pedepselor aplicate, care sunt la limita minimă. În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursurile inculpaților ca nefondate și să le respingă, ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată.

Se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților timpul reținerii și arestării preventive. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariilor de avocați pentru apărările din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații F.P.I., V.V. și V.P. împotriva deciziei penale nr. 594/ A din 10 august 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților F.P.I. și V.V. timpul reținerii și arestării preventive de la 11 august 2005 la 18 noiembrie 2005 și de la 18 martie 2006 la 10 noiembrie 2006. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului V.P., timpul reținerii și arestării preventive de la 18 martie 2006 la 10 noiembrie 2006. Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 noiembrie 2006.