ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3122/2007

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 20 din

30 mai 2007 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a

dispus executarea mandatului european de arestare emis de Tribunalul de Land

din Leoben, Austria, la data de 6 aprilie 2007, în dosarul nr. 16 Ur 101/07/h

emis împotriva persoanei solicitate A.I. și predarea persoanei solicitate către

autoritățile emitente.

S-a constatat că persoana

solicitată a renunțat la regula specialității.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut că Tribunalul de Land din Leoben Austria a

emis mandat european de arestare pe numele persoanei menționate în vederea

efectuării urmăririi penale pentru săvârșirea pe teritoriul statului austriac,

la datele de 2 iulie 2006 și 4 august 2006, a infracțiunilor de tâlhărie și

respectiv complicitate la tâlhărie constând în sustragerea unor sume de bani

prin amenințarea cu pistolul a personalului, de la o casă de pariuri și de la

un oficiu poștal, faptele fiind prevăzute și pedepsite de C. pen. austriac, pedepse

de maxim 15 ani .

După verificarea prealabilă

impusă de art. 88

1

din Legea nr. 302/2004 și reținerea persoanei de

către procuror, s-a dispus prin încheierea din 29 mai 2007 arestarea persoanei

solicitate, soluția rămânând definitivă prin retragerea recursului respectivei

persoane conform deciziei penale nr. 3044 din 6 iunie 2007 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală.

Audiată de către instanță persoana

solicitată a declarat că nu consimte la predarea sa, fără ca opoziția să fie

întemeiată pe existența unei erori cu privire la identitatea sa și nici pe

vreunul dintre motivele de refuz al executării mandatului de arestare european

prevăzute de art. 88 din Legea nr. 302/2004, precizând că nu dorește să fie

predat autorităților judiciare austriece care efectuează cercetarea în privința

sa întrucât nu se face vinovat de săvârșirea faptelor de tâlhărie care i se

impută.

S-a apreciat de către

instanță că motivele invocate nu se încadrează în cele care ar permite

autorității judiciare române să refuze executarea mandatului european împrejurări

în care, potrivit art. 94 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus executarea acestui

mandat și predarea persoanei solicitate autorității emitente.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs persoana solicitată A.I. care a susținut că nu este vinovată de

săvârșirea faptelor imputate și că nu este de acord cu predarea.

Recursul declarat nu este

întemeiat.

În conformitate cu

dispozițiile art. 77 din Legea nr. 302/2004 mandatul european de arestare este

o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru

al Uniunii Europene în vederea arestării și predării către un alt stat membru a

unei persoane pentru efectuarea urmăririi penale, a judecății sau în scopul

executării unei pedepse ori a unei măsuri privative de libertate.

Mandatul european de

arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce

în conformitate cu dispozițiile Deciziei Cadru a Consiliului nr. 584/ JAI din

13 iunie 2002 și trebuie să cuprindă informațiile prevăzute de art. 79 din legea

arătată.

Din examinarea dispozițiilor

art. 77, 88

1

, 89, 90 și 94 din Legea nr. 302/2006 privitoare la

punerea în executare a mandatului european de arestare se constată că

judecătorul român hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate,

numai după ce, potrivit legii, a verificat în prealabil dacă au fost respectate

condițiile necesare referitoare la emiterea mandatului, el neputându-se pronunța

cu privire la temeinicia urmăririi sau la oportunitatea arestării, decât cu

atingerea principiului referitor la recunoașterea reciprocă a hotărârilor

penale, ceea ce nu este admisibil.

Or, în cauză prima instanță,

respectând dispozițiile legale evocate și constatând că nu există impedimente

la executare din cele prevăzute de art. 88 din Legea nr. 302/2004 a dispus în

mod corect punerea în executare a mandatului european de arestare și predarea

persoanei solicitate către autoritățile emitente.

Această persoană, are

posibilitatea de a-și exercita în cadrul procedurilor ce se vor desfășura în

fața autorităților judiciare solicitante, drepturile procesual penale statornicite

de legislația statului austriac.

În consecință, criticile

formulate în recurs de către persoana solicitată nu sunt întemeiate.

Față de considerentele ce

preced, Curtea, urmează, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art.

192 alin. (2) C. proc. pen., a respinge, ca nefondat, recursul declarat de

persoana solicitată Ardelean Ionatan, cu obligarea acesteia la cheltuieli

judiciare către stat.

Se va stabili ca onorariul

pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de persoana solicitată A.I. împotriva sentinței penale nr. 20/

F/ME din 30 mai 2007 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu

minori, pronunțată în dosarul nr. 783/64/2007.

Obligă recurenta persoană

solicitată să plătească statului suma de 160 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare, din care suma de 60 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 iunie 2007.