ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1946/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 6 din 4 aprilie 2007, Curtea de Apel Craiova, în baza art. 90 alin. 9 din Legea nr. 302/2004, modificată, a revocat măsura arestării luată față de persoana solicitată T.C. și a dispus punerea în libertate a acestuia de sub puterea încheierii din 22 februarie 2007 a aceleiași instanțe în dosarul nr. 953/54/2007. În baza art. 90 alin. (9) și art. 95 din Legea nr. 302/2004, a luat față de persoana solicitată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, prevăzută de art. 145 1 C. proc. pen., impunându-i respectarea unora dintre obligațiile prevăzute de textul de lege sus-menționat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, la informarea B.N.I.

și cu îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 88 din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel Craiova a fost sesizată cu mandatul european de arestare pe numele persoanei solicitate T.C., emis de Tribunalul de Mare Instanță din Rouen, din conținutul căruia rezultând că în perioada martie-iulie 2002, sus-numitul a comis 35 de furturi și tentative de furt prin efracție în diverse comune periurbane ale regiunii Sena Maritimă, în timpul nopții, în reședințe în prezența ocupanților. Furturile vizau carnete C.E.C., carduri bancare, echipamente hi-fi, obiecte de vestimentație. În urma supravegherii cu mijloace tehnice s-a stabilit că delictele erau comise de aceeași rețea de crimă organizată, formată din cetățeni români, al căror lider local era C.C.

iar principalul ordonator T.C. În timpul implicării sale în aceste delicte, T.C. executa o pedeapsă de 9 ani închisoare în Belgia. Încarcerat la închisoarea din A.T., acesta a evadat prima dată la 6 ianuarie 2002 și fiind prins și reîncarcerat la 21 ianuarie 2003, a evadat din nou la data de 7 august 2003. În executarea mandatului european de arestare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus reținerea persoanei solicitate T.C., la data de 22 februarie 2007, iar prin încheierea din 22 februarie 2007, Curtea de Apel Craiova a dispus arestarea sus-numitului în baza art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004. Hotărârea instanței a rămas definitivă prin respingerea recursului persoanei solicitate prin decizia penală nr. 1124 din 28 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin încheierea din 13 martie 2007, Curtea de Apel Craiova, în îndeplinirea cerințelor art. 90 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, a menținut măsura arestării persoanei solicitate și având în vedere excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 108 alin. (1) din aceeași lege, invocată de apărător, a dispus, prin aceeași încheiere, în baza art. 303 alin. (6) C. proc. pen. și art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției de către Curtea Constituțională.

Și această încheiere a rămas definitivă prin respingerea recursului persoanei solicitate prin decizia penală nr. 1541 din 20 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție . Din oficiu, Curtea de Apel Craiova a repus cauza pe rol la termenul din 4 aprilie 2007 pentru discutarea stării de arest a persoanei solicitate, conform dispozițiilor art. 90 alin. (9) din lege, când, așa cum s-a arătat, a revocat măsura privativă de libertate și a dispus punerea acesteia în libertate, luând și măsura preventivă prevăzută de art. 145 1 C. proc. pen. În motivarea hotărârii s-a arătat că, potrivit art. 95 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana urmărită nu consimte la predare, hotărârea se pronunță în termen de 60 zile de la arestare.

În cauză se constată că acest termen se împlinește la 22 aprilie 2007, deci, în condițiile în care judecata este suspendată ca urmare a invocării excepției de neconstituționalitate, există firesc incertitudine asupra momentului la care se va soluționa această excepție și se va dispune repunerea pe rol a cauzei. Pe de altă parte, nu este posibilă nici amânarea pronunțării cu alte 30 zile, prevăzută de art. 95 alin. (4) din aceeași lege, întrucât judecata de fond a cauzei este suspendată și nu se poate pune în discuție executarea mandatului european de arestare. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curta de Apel Craiova, care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate în sensul că nu s-a ținut seama de condițiile și finalitatea prevăzute de art. 95 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 și solicitând casarea acesteia și, în rejudecare, menținerea măsurii arestării preventive.

Examinând hotărârea criticată pe baza lucrărilor și materialului de la dosar Curtea constată că recursul este fondat. Așa cum rezultă din conținutul mandatului european de arestare, persoana solicitată este suspectă de săvârșirea a 35 de furturi și tentative la astfel de infracțiuni și că face parte dintr-o rețea de crimă organizată. Pentru fapte de aceeași natură T.C. a fost condamnat la 9 ani închisoare în Belgia, evadând de două ori din locul de detenție. Potrivit art. 90 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 în scopul luării unor decizii asupra menținerii măsurii arestării sau punerii în libertate a persoanei solicitate, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea asigurării executării mandatului european de arestare.

Instanța, revocând măsura arestării persoanei solicitate, nu a ținut seama de condițiile și finalitatea cerute prin norma de lege sus-menționată și, mai mult decât atât, a dat o interpretare proprie naturii juridice a termenelor menționate de art. 95 din aceeași lege, și fără să remarce efectele posibile ale nerespectării acestora. Este imperios de semnalat că, potrivit art. 77 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce. În acest context, opoziția persoanei solicitate la predare se poate baza numai pe existența unei erori cu privire la identitatea acesteia sau a unui motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 88 din Legea nr. 302/2004.

Împrejurările cauzei, analizate în condițiile cerute de lege, impun fără tăgadă menținerea măsurii arestării, faptele imputate fiind dintre cele care dau loc la predare. Aprecierea instanței privind imposibilitatea respectării termenelor arătate de art. 95 din Legea nr. 302/2004, este greșită. Termenele în discuție nu privesc durata măsurii arestării pentru a avea efectul prevăzut de art. 140 C. proc. pen., ci durata judecății. Consecința imposibilității respectării acestora este arătată prin art. 95 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 și anume obligația autorității judiciare de executare română de a informa E., precizând motivele întârzierii și nimic mai mult. Această obligație pentru autoritatea judiciară română de a informa E. decurge din necesitatea explicării motivelor pentru care mandatul european de arestare nu a fost soluționat și executat în regim de urgență, așa cum impun dispozițiile art. 95 alin. (1) din aceeași lege.

Suspendarea judecării cauzei în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate de către Curtea Constituțională reprezintă un motiv excepțional pentru imposibilitatea respectării termenelor prevăzute de Legea nr. 302/2004. Față de cele ce preced, admițând recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, va fi casată încheierea nr. 6 din 4 aprilie 2007 a Curții de Apel Craiova și, în rejudecare, va fi menținută măsura arestării persoanei solicitate T.C. și înlăturate dispozițiile de revocare a măsurii arestării, de punere în libertate și a măsurii obligării de a nu părăsi țara, prevăzută de art. 145 1 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva încheierii nr. 6 din 4 aprilie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 953/54/2007, privind pe intimatul T.C. Casează încheierea atacată și, în rejudecare, menține măsura arestării persoanei solicitate T.C. Înlătură dispozițiile de revocare a măsurii arestării și de punere în libertate și înlocuire a acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara, prevăzută de art. 145 1 C. proc. pen., față de persoana solicitată T.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 aprilie 2007.