ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1946/2007

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 6 din 4

aprilie 2007, Curtea de Apel Craiova, în baza art. 90 alin. 9 din Legea nr. 302/2004,

modificată, a revocat măsura arestării luată față

de persoana solicitată T.C. și a dispus punerea în libertate a

acestuia de sub puterea încheierii din 22 februarie 2007 a aceleiași

instanțe în dosarul nr. 953/54/2007.

În baza art. 90 alin. (9)

și art. 95 din Legea nr. 302/2004, a luat față de persoana

solicitată măsura preventivă a obligării de a nu

părăsi țara, prevăzută de art. 145

1

C.

proc. pen., impunându-i respectarea unora dintre obligațiile

prevăzute de textul de lege sus-menționat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că, la informarea

B.N.I. și cu îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art.

88 din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel Craiova a fost sesizată cu

mandatul european de arestare pe numele persoanei solicitate T.C., emis de

Tribunalul de Mare Instanță din Rouen, din conținutul

căruia rezultând că în perioada martie-iulie 2002, sus-numitul a

comis 35 de furturi și tentative de furt prin efracție în diverse

comune periurbane ale regiunii Sena Maritimă, în timpul nopții, în

reședințe în prezența ocupanților. Furturile vizau carnete

C.E.C., carduri bancare, echipamente hi-fi, obiecte de vestimentație. În

urma supravegherii cu mijloace tehnice s-a stabilit că delictele erau

comise de aceeași rețea de crimă organizată, formată

din cetățeni români, al căror lider local era C.C. iar

principalul ordonator T.C.

În timpul implicării

sale în aceste delicte, T.C. executa o pedeapsă de 9 ani închisoare în

Belgia. Încarcerat la închisoarea din A.T., acesta a evadat prima dată la

6 ianuarie 2002 și fiind prins și reîncarcerat la 21 ianuarie 2003, a

evadat din nou la data de 7 august 2003.

În executarea mandatului

european de arestare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a

dispus reținerea persoanei solicitate T.C., la data de 22 februarie 2007,

iar prin încheierea din 22 februarie 2007, Curtea de Apel Craiova a dispus

arestarea sus-numitului în baza art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.

Hotărârea

instanței a rămas definitivă prin respingerea recursului

persoanei solicitate prin decizia penală nr. 1124 din 28 februarie 2007 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin încheierea din 13

martie 2007, Curtea de Apel Craiova, în îndeplinirea cerințelor art. 90 alin.

(9) din Legea nr. 302/2004, a menținut măsura arestării

persoanei solicitate și având în vedere excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art. 108 alin. (1) din aceeași

lege, invocată de apărător, a dispus, prin aceeași încheiere,

în baza art. 303 alin. (6) C. proc. pen. și art. 29 alin. (5) din Legea nr.

47/1992, suspendarea judecării cauzei până la soluționarea

excepției de către Curtea Constituțională.

Și această

încheiere a rămas definitivă prin respingerea recursului persoanei

solicitate prin decizia penală nr. 1541 din 20 martie 2007 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție .

Din oficiu, Curtea de Apel

Craiova a repus cauza pe rol la termenul din 4 aprilie 2007 pentru discutarea

stării de arest a persoanei solicitate, conform dispozițiilor art. 90

alin. (9) din lege, când, așa cum s-a arătat, a revocat măsura

privativă de libertate și a dispus punerea acesteia în libertate,

luând și măsura preventivă prevăzută de art. 145

1

C. proc. pen.

În motivarea hotărârii

s-a arătat că, potrivit art. 95 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în

cazul în care persoana urmărită nu consimte la predare,

hotărârea se pronunță în termen de 60 zile de la arestare. În

cauză se constată că acest termen se împlinește la 22

aprilie 2007, deci, în condițiile în care judecata este suspendată ca

urmare a invocării excepției de neconstituționalitate,

există firesc incertitudine asupra momentului la care se va soluționa

această excepție și se va dispune repunerea pe rol a cauzei.

Pe de altă parte, nu

este posibilă nici amânarea pronunțării cu alte 30 zile,

prevăzută de art. 95 alin. (4) din aceeași lege, întrucât judecata

de fond a cauzei este suspendată și nu se poate pune în discuție

executarea mandatului european de arestare.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curta de Apel Craiova, care a

criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate în sensul că nu s-a

ținut seama de condițiile și finalitatea prevăzute de art. 95

alin. (10) din Legea nr. 302/2004 și solicitând casarea acesteia și,

în rejudecare, menținerea măsurii arestării preventive.

Examinând hotărârea

criticată pe baza lucrărilor și materialului de la dosar Curtea

constată că recursul este fondat.

Așa cum rezultă

din conținutul mandatului european de arestare, persoana solicitată

este suspectă de săvârșirea a 35 de furturi și tentative la

astfel de infracțiuni și că face parte dintr-o rețea de

crimă organizată.

Pentru fapte de aceeași

natură T.C. a fost condamnat la 9 ani închisoare în Belgia, evadând de

două ori din locul de detenție.

Potrivit art. 90 alin. (10)

din Legea nr. 302/2004 în scopul luării unor decizii asupra

menținerii măsurii arestării sau punerii în libertate a

persoanei solicitate, instanța ține seama de toate împrejurările

cauzei și de necesitatea asigurării executării mandatului

european de arestare.

Instanța, revocând

măsura arestării persoanei solicitate, nu a ținut seama de

condițiile și finalitatea cerute prin norma de lege

sus-menționată și, mai mult decât atât, a dat o interpretare

proprie naturii juridice a termenelor menționate de art. 95 din

aceeași lege, și fără să remarce efectele posibile ale

nerespectării acestora.

Este imperios de semnalat

că, potrivit art. 77 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, mandatul european

de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și

încrederii reciproce.

În acest context,

opoziția persoanei solicitate la predare se poate baza numai pe

existența unei erori cu privire la identitatea acesteia sau a unui motiv

de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele

prevăzute de art. 88 din Legea nr. 302/2004.

Împrejurările cauzei,

analizate în condițiile cerute de lege, impun fără

tăgadă menținerea măsurii arestării, faptele imputate

fiind dintre cele care dau loc la predare.

Aprecierea instanței

privind imposibilitatea respectării termenelor arătate de art. 95 din

Legea nr. 302/2004, este greșită.

Termenele în discuție

nu privesc durata măsurii arestării pentru a avea efectul

prevăzut de art. 140 C. proc. pen., ci durata judecății.

Consecința imposibilității respectării acestora este

arătată prin art. 95 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 și anume

obligația autorității judiciare de executare română de a

informa E., precizând motivele întârzierii și nimic mai mult.

Această obligație

pentru autoritatea judiciară română de a informa E. decurge din

necesitatea explicării motivelor pentru care mandatul european de arestare

nu a fost soluționat și executat în regim de urgență,

așa cum impun dispozițiile art. 95 alin. (1) din aceeași lege.

Suspendarea judecării

cauzei în vederea soluționării excepției de

neconstituționalitate de către Curtea Constituțională

reprezintă un motiv excepțional pentru imposibilitatea

respectării termenelor prevăzute de Legea nr. 302/2004.

Față de cele ce

preced, admițând recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Craiova, va fi casată încheierea nr. 6 din 4 aprilie 2007 a Curții de

Apel Craiova și, în rejudecare, va fi menținută măsura

arestării persoanei solicitate T.C. și înlăturate

dispozițiile de revocare a măsurii arestării, de punere în

libertate și a măsurii obligării de a nu părăsi

țara, prevăzută de art. 145

1

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva încheierii nr. 6

din 4 aprilie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală,

pronunțată în dosarul nr. 953/54/2007, privind pe intimatul T.C.

Casează încheierea

atacată și, în rejudecare, menține măsura arestării

persoanei solicitate T.C.

Înlătură

dispozițiile de revocare a măsurii arestării și de punere

în libertate și înlocuire a acestei măsuri cu măsura

obligării de a nu părăsi țara, prevăzută de art. 145

1

C. proc. pen., față de persoana solicitată T.C.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 11 aprilie 2007.