ÎCCJ, decizie (scj.ro #84150)

Mandat european de arestare. Menținerea arestării persoanei solicitate. Termene Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare Indice alfabetic : Drept procesual penal - mandat european de arestare - menținerea arestării persoanei solicitate - termene Legea nr . 302/2004, art . 90 alin. (9) și (10), art . 95 În dispozițiile art . 90 alin. (9) și (10) din Legea nr . 302/2004 se prevede că, în cursul procedurii de executare a unui mandat european de arestare, instanța dispune, la fiecare 30 de zile, prin încheiere, asupra menținerii măsurii arestării sau punerii în libertate a persoanei solicitate, ținând seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea asigurării executării mandatului european de arestare, fără a se stabili termenul maxim până la care poate fi menținută măsura arestării.

Termenul de 60 de zile de la arestare, prevăzut în art . 95 alin. (3) din Legea nr . 302/2004, nu privește măsura arestării persoanei solicitate, ci pronunțarea hotărârii asupra fondului cauzei privind executarea mandatului european de arestare, în cazul în care persoana urmărită nu consimte la predare. Dacă termenul de 60 de zile nu poate fi respectat, instanța română are obligația de a informa Eurojust cu privire la imposibilitatea respectării termenului, precizând motivele întârzierii, iar nu obligația de a pune în libertate persoana solicitată. I.C.C.J ., secția penală, decizia nr . 1946 din 11 aprilie 2007 Prin încheierea nr . 6 din 4 aprilie 2007, Curtea de Apel Craiova, Secția penală, în baza art . 90 alin. (9) din Legea nr . 302/2004, a revocat măsura arestării luată față de persoana solicitată T.C . și a dispus punerea în libertate a acesteia de sub puterea încheierii din 22 februarie 2007 a aceleiași instanțe.

În baza art.90 alin. (9) și art . 95 din Legea nr . 302/2004, a luat față de persoana solicitată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, prevăzută în art . 145 1 C. proc . pen ., impunându-i respectarea unora dintre obligațiile prevăzute în textul de lege menționat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, la informarea Biroului Național Interpol și cu îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute în art . 88 1 din Legea nr . 302/2004, Curtea de Apel Craiova a fost sesizată cu mandatul european de arestare pe numele persoanei solicitate T.C ., emis de Tribunalul de Mare Instanță din Rouen , din conținutul căruia rezultă că în perioada martie-iulie 2002, aceasta a comis 35 de furturi și tentative la furt prin efracție în regiunea Sena Maritimă.

În urma supravegherii cu mijloace tehnice, s-a stabilit că delictele erau comise de aceeași rețea de criminalitate organizată, formată din cetățeni români, al cărei principal ordonator era T.C . În timpul implicării sale în aceste delicte, T.C . executa o pedeapsă de 9 ani închisoare în Belgia . Acesta a evadat prima dată la 6 ianuarie 2002 și, fiind prins și reîncarcerat , a evadat din nou la 7 august 2003. În executarea mandatului european de arestare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus reținerea persoanei solicitate la 22 februarie 2007, iar prin încheierea din 22 februarie 2007 Curtea de Apel Craiova a dispus arestarea acesteia, în baza art . 89 alin. (3) din Legea nr . 302/2004.

Hotărârea instanței a rămas definitivă prin respingerea recursului persoanei solicitate, prin decizia penală nr . 1124 din 28 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin încheierea din 13 martie 2007, Curtea de Apel Craiova, în îndeplinirea cerințelor art . 90 alin. (9) din Legea nr . 302/2004, a menținut măsura arestării persoanei solicitate și, având în vedere excepția de neconstituționalitate a prevederilor art . 108 alin. (1) din Legea nr . 302/2004, invocată de apărător, a dispus, prin aceeași încheiere, în baza art . 303 alin. (6) C. proc . pen . și art . 29 alin. (5) din Legea nr . 47/1992, suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției de către Curtea Constituțională.

Această încheiere a rămas definitivă prin respingerea recursului persoanei solicitate, prin decizia penală nr . 1541 din 20 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Din oficiu, Curtea de Apel Craiova a repus cauza pe rol la termenul din 4 aprilie 2007 pentru discutarea stării de arest a persoanei solicitate, conform dispozițiilor art . 90 alin. (9) din Legea nr . 302/2004, și a revocat măsura privativă de libertate, dispunând punerea acesteia în libertate și luând măsura preventivă prevăzută în art . 145 1 C. proc . pen . În motivarea hotărârii s-a arătat că, potrivit art . 95 alin. (3) din Legea nr . 302/2004, în cazul în care persoana urmărită nu consimte la predare, hotărârea se pronunță în termen de 60 zile de la arestare.

În cauză, s-a constatat că acest termen se împlinește la 22 aprilie 2007 și, în condițiile în care judecata este suspendată ca urmare a invocării excepției de neconstituționalitate , există incertitudine asupra momentului la care se va soluționa această excepție și se va dispune repunerea pe rol a cauzei. Recursul declarat de procuror, prin care acesta a criticat încheierea pentru netemeinicie și nelegalitate , întrucât nu s-a ținut seama de condițiile și finalitatea prevăzute în art . 90 alin. (10) din Legea nr . 302/2004, și a solicitat menținerea măsurii arestării, este fondat. Așa cum rezultă din conținutul mandatului european de arestare, persoana solicitată este suspectă de săvârșirea a 35 de furturi și tentative la astfel de infracțiuni și face parte dintr-o rețea de criminalitate organizată.

Pentru fapte de aceeași natură, T.C . a fost condamnat la 9 ani închisoare în Belgia , evadând de două ori din locul de detenție. Potrivit art . 90 alin. (10) din Legea nr . 302/2004, în scopul luării unor decizii asupra menținerii măsurii arestării sau punerii în libertate a persoanei solicitate, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea asigurării executării mandatului european de arestare. Instanța, revocând măsura arestării persoanei solicitate, nu a ținut seama de condițiile și finalitatea cerute prin norma de lege menționată și a dat o interpretare proprie naturii juridice a termenelor prevăzute în art . 95 din aceeași lege, fără să remarce efectele nerespectării acestora.

Potrivit art . 77 alin. (2) din Legea nr . 302/2004, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce. În acest context, opoziția persoanei solicitate la predare se poate baza numai pe existența unei erori cu privire la identitatea acesteia sau a unui motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art . 88 din Legea nr . 302/2004. Împrejurările cauzei, analizate în condițiile cerute de lege, impun menținerea măsurii arestării, faptele imputate fiind dintre cele care dau loc la predare. Aprecierea instanței privind imposibilitatea respectării termenelor prevăzute în art . 95 din Legea nr . 302/2004 este greșită.

Aceste termene nu privesc durata măsurii arestării pentru a avea efectul prevăzut în art . 140 C. proc . pen ., ci durata judecății. Consecința imposibilității respectării termenelor este prevăzută în art . 95 alin. (5) din Legea nr . 302/2004, și anume obligația autorității judiciare de executare române de a informa Eurojust , precizând motivele întârzierii. Această obligație pentru autoritatea judiciară română de a informa Eurojust decurge din necesitatea explicării motivelor pentru care mandatul european de arestare nu a fost soluționat și executat în regim de urgență, așa cum impun dispozițiile art . 95 alin. (1) din Legea nr . 302/2004. Suspendarea judecării cauzei în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate de către Curtea Constituțională reprezintă un motiv excepțional pentru imposibilitatea respectării termenelor prevăzute în Legea nr . 302/2004.

Față de considerentele ce preced, recursul a fost admis, încheierea atacată a fost casată, măsura arestării persoanei solicitate a fost menținută și s-au înlăturat dispozițiile de revocare a măsurii arestării, de punere în libertate și de înlocuire a acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi țara.