ÎCCJ, decizie (scj.ro #84150)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84150) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Mandat european de arestare. Menținerea
arestării persoanei solicitate. Termene
Cuprins pe materii:
Drept
procesual penal. Partea specială. Proceduri prevăzute în legi speciale.
Mandatul european de arestare
Indice alfabetic
: Drept procesual penal
- mandat european de
arestare
- menținerea arestării
persoanei solicitate
-
termene
Legea
nr
. 302/2004,
art
. 90
alin. (9) și (10),
art
. 95
În dispozițiile
art
. 90 alin. (9) și
(10) din Legea
nr
. 302/2004 se prevede că, în cursul
procedurii de executare a unui mandat european de arestare, instanța dispune,
la fiecare 30 de zile, prin încheiere, asupra menținerii măsurii arestării sau
punerii în libertate a persoanei solicitate, ținând seama de toate
împrejurările cauzei și de necesitatea asigurării executării mandatului
european de arestare, fără a se stabili termenul maxim până la care poate fi
menținută măsura arestării.
Termenul de 60 de zile de la arestare, prevăzut în
art
. 95 alin. (3) din Legea
nr
.
302/2004, nu privește măsura arestării persoanei solicitate, ci pronunțarea
hotărârii asupra fondului cauzei privind executarea mandatului european de
arestare, în cazul în care persoana urmărită nu consimte la predare. Dacă
termenul de 60 de zile nu poate fi respectat, instanța română are obligația de
a informa
Eurojust
cu privire la imposibilitatea
respectării termenului, precizând motivele întârzierii, iar nu obligația de a
pune în libertate persoana solicitată.
I.C.C.J
.,
secția penală, decizia
nr
. 1946 din 11 aprilie 2007
Prin încheierea
nr
. 6 din 4 aprilie 2007, Curtea de Apel Craiova, Secția
penală, în baza
art
. 90 alin. (9) din Legea
nr
. 302/2004, a revocat măsura arestării luată față de
persoana solicitată
T.C
. și a dispus punerea în
libertate a acesteia de sub puterea încheierii din 22 februarie 2007 a
aceleiași instanțe.
În baza art.90 alin. (9) și
art
. 95 din Legea
nr
. 302/2004, a luat față de persoana solicitată măsura
preventivă a obligării de a nu părăsi țara, prevăzută în
art
.
145
1
C.
proc
.
pen
.,
impunându-i respectarea unora dintre obligațiile prevăzute în textul de lege
menționat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, la informarea
Biroului Național Interpol și cu îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute
în
art
. 88
1
din Legea
nr
.
302/2004, Curtea de Apel Craiova a fost sesizată cu mandatul european de
arestare pe numele persoanei solicitate
T.C
., emis de
Tribunalul de Mare Instanță din
Rouen
, din conținutul
căruia rezultă că în perioada martie-iulie 2002, aceasta a comis 35 de furturi
și tentative la furt prin efracție în regiunea Sena Maritimă. În urma
supravegherii cu mijloace tehnice, s-a stabilit că delictele erau comise de
aceeași rețea de criminalitate organizată, formată din cetățeni români, al
cărei principal ordonator era
T.C
.
În timpul implicării sale în aceste delicte,
T.C
.
executa o pedeapsă de 9 ani închisoare în
Belgia
.
Acesta a evadat prima dată la 6 ianuarie 2002 și, fiind prins și
reîncarcerat
, a evadat din nou la 7 august
2003.
În executarea mandatului european de arestare, Parchetul de pe lângă Curtea de
Apel Craiova a dispus reținerea persoanei solicitate la 22 februarie 2007, iar
prin încheierea din 22 februarie 2007 Curtea de Apel Craiova a dispus arestarea
acesteia, în baza
art
. 89 alin. (3) din Legea
nr
. 302/2004.
Hotărârea instanței a rămas definitivă prin respingerea recursului persoanei
solicitate, prin decizia penală
nr
. 1124 din 28
februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin încheierea din 13 martie 2007, Curtea de Apel Craiova, în îndeplinirea
cerințelor
art
. 90 alin. (9) din Legea
nr
. 302/2004, a menținut măsura arestării persoanei
solicitate și, având în vedere excepția de
neconstituționalitate
a prevederilor
art
. 108 alin. (1) din Legea
nr
. 302/2004, invocată de apărător, a dispus, prin aceeași
încheiere, în baza
art
. 303 alin. (6) C.
proc
.
pen
. și
art
.
29 alin. (5) din Legea
nr
. 47/1992, suspendarea
judecării cauzei până la soluționarea excepției de către Curtea
Constituțională. Această încheiere a rămas definitivă prin respingerea
recursului persoanei solicitate, prin decizia penală
nr
.
1541 din 20 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Din oficiu, Curtea de Apel Craiova a repus cauza pe rol la termenul din 4
aprilie 2007 pentru discutarea stării de arest a persoanei solicitate, conform
dispozițiilor
art
. 90 alin. (9) din Legea
nr
. 302/2004, și a revocat măsura privativă de libertate,
dispunând punerea acesteia în libertate și luând măsura preventivă prevăzută în
art
. 145
1
C.
proc
.
pen
.
În motivarea hotărârii s-a arătat că, potrivit
art
.
95 alin. (3) din Legea
nr
. 302/2004, în cazul în care
persoana urmărită nu consimte la predare, hotărârea se pronunță în termen de 60
zile de la arestare. În cauză, s-a constatat că acest termen se împlinește la
22 aprilie 2007 și, în condițiile în care judecata este suspendată ca urmare a
invocării excepției de
neconstituționalitate
, există
incertitudine asupra momentului la care se va soluționa această excepție și se
va dispune repunerea pe rol a cauzei.
Recursul declarat de
procuror, prin care acesta a criticat încheierea pentru netemeinicie și
nelegalitate
, întrucât nu s-a ținut seama de
condițiile și finalitatea prevăzute în
art
. 90 alin.
(10) din Legea
nr
. 302/2004, și a solicitat
menținerea măsurii arestării, este fondat.
Așa cum rezultă din conținutul mandatului european de arestare, persoana
solicitată este suspectă de săvârșirea a 35 de furturi și tentative la astfel
de infracțiuni și face parte dintr-o rețea de criminalitate organizată. Pentru
fapte de aceeași natură,
T.C
. a fost condamnat la 9
ani închisoare în
Belgia
, evadând de două ori din
locul de detenție.
Potrivit
art
. 90 alin. (10) din Legea
nr
. 302/2004, în scopul luării unor decizii asupra
menținerii măsurii arestării sau punerii în libertate a persoanei solicitate,
instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea asigurării
executării mandatului european de arestare.
Instanța, revocând măsura arestării persoanei solicitate, nu a ținut seama de
condițiile și finalitatea cerute prin norma de lege menționată și a dat o
interpretare proprie naturii juridice a termenelor prevăzute în
art
. 95 din aceeași lege, fără să remarce efectele
nerespectării
acestora.
Potrivit
art
. 77 alin. (2) din Legea
nr
.
302/2004, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului
recunoașterii și încrederii reciproce. În acest context, opoziția persoanei
solicitate la predare se poate baza numai pe existența unei erori cu privire la
identitatea acesteia sau a unui motiv de refuz al executării mandatului
european de arestare, dintre cele prevăzute în
art
.
88 din Legea
nr
. 302/2004.
Împrejurările cauzei, analizate în condițiile cerute de lege, impun menținerea
măsurii arestării, faptele imputate fiind dintre cele care dau loc la predare.
Aprecierea instanței privind imposibilitatea respectării termenelor prevăzute
în
art
. 95 din Legea
nr
.
302/2004 este greșită. Aceste termene nu privesc durata măsurii arestării
pentru a avea efectul prevăzut în
art
. 140 C.
proc
.
pen
., ci durata judecății.
Consecința imposibilității respectării termenelor este prevăzută în
art
. 95 alin. (5) din Legea
nr
.
302/2004, și anume obligația autorității judiciare de executare române de a
informa
Eurojust
, precizând motivele întârzierii.
Această obligație pentru autoritatea judiciară română de a informa
Eurojust
decurge din necesitatea explicării motivelor
pentru care mandatul european de arestare nu a fost soluționat și executat în
regim de urgență, așa cum impun dispozițiile
art
.
95 alin. (1) din Legea
nr
. 302/2004.
Suspendarea judecării cauzei în vederea soluționării excepției de
neconstituționalitate
de către Curtea Constituțională
reprezintă un motiv excepțional pentru imposibilitatea respectării termenelor
prevăzute în Legea
nr
. 302/2004.
Față de considerentele ce preced, recursul a fost admis, încheierea atacată a
fost casată, măsura arestării persoanei solicitate a fost menținută și s-au
înlăturat dispozițiile de revocare a măsurii arestării, de punere în libertate
și de înlocuire a acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi țara.