ÎCCJ, decizie (scj.ro #84196)

Mandat european de arestare. Menținerea

arestării persoanei solicitate. Durata maximă a arestării în cursul

urmăririi penale. Termene

Cuprins

pe materii:

Drept procesual

penal. Partea specială. Proceduri prevăzute în legi speciale.

Mandatul european de arestare

Indice

alfabetic

: Drept procesual penal

- mandat

european de arestare

-

menținerea

arestării persoanei solicitate

-

durata

maximă a arestării în cursul urmăririi penale

-

termene

Legea

nr. 302/2004,

art. 7, art. 90 alin. (9) și

(10), art. 95

C.

proc. pen.,

art. 159 alin. (13)

nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, în

cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare, instanța

dispune, la fiecare 30 de zile, prin încheiere, asupra menținerii

măsurii arestării sau punerii în libertate a persoanei solicitate,

ținând seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea

asigurării executării mandatului european de arestare. Legea privind

cooperarea judiciară internațională în materie penală nu

stabilește durata maximă până la care poate fi

menținută arestarea persoanei solicitate. În temeiul art. 7 din

această lege - conform căruia cererile adresate

autorităților române în domeniile reglementate de prezenta lege se

îndeplinesc potrivit normelor române de drept procesual penal, dacă prin

prezenta lege nu se prevede altfel -, raportat la art. 159 alin. (13) C. proc.

pen., numai în cursul urmăririi penale durata maximă a arestării

persoanei solicitate nu poate depăși 180 de zile.

(3) din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările

ulterioare, nu privește durata maximă a arestării persoanei

solicitate, ci pronunțarea hotărârii privind executarea mandatului

european de arestare, în cazul în care persoana urmărită nu consimte

la predare. Dacă termenul de 60 de zile nu poate fi respectat din motive

excepționale, cum este suspendarea judecății cauzei ca urmare a

sesizării Curții Constituționale, instanța română are

obligația de a informa Eurojust cu privire la imposibilitatea

respectării termenului, precizând motivele întârzierii, fără a

avea obligația de a pune în libertate persoana

solicitată.

I.C.C.J., secția penală, decizia

nr. 5264 din 5 noiembrie 2007

Prin încheierea

penală nr. 62 din 11 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj s-a

dispus, în baza art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, modificată

și completată prin Legea nr. 224/2006, arestarea preventivă a

persoanei solicitate P.V., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu 11

septembrie 2007, până la 10 octombrie 2007.

Instanța a

reținut că, prin sesizarea Centrului de Cooperare

Polițienească Internațională - Biroul Național

Interpol, s-a transmis mandatul european de arestare emis pe numele

cetățeanului român P.V. la 20 iunie 2007 de către Parchetul

Karlsruhe - sediul secundar Pforzheim - Republica Federală Germania, în

dosarul nr. 92 Js 8158/2007.

La dosarul cauzei

a fost atașat mandatul european de arestare, constatându-se prin

încheierea din ședința publică din 14 august 2007 a Curții

de Apel Cluj că acesta conține toate informațiile prevăzute

în art. 79 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată și

completată prin Legea nr. 224/2006, din cuprinsul său rezultând

că persoana solicitată este membru al unei organizații criminale

din România, al cărei scop este procurarea de valori materiale foarte mari

prin activități criminale. În cadrul acestei organizații,

persoana solicitată a dispus ca numitul C.S., care este deja condamnat

prin decizie rămasă definitivă, să activeze ca

„locțiitor” în Pforzheim și, pentru organizație, să

comită, de fiecare dată împreună cu mai mulți membri, un

număr încă nestabilit de furturi prin efracție, pentru a obține

din acestea o sursă de venituri permanentă. De aceea, în perioada 19

iulie 2001 - 14 noiembrie 2002 au fost comise de membrii bandei, care se aflau

în Germania, 31 de furturi prin efracție la diferite locații, iar din

lucrurile furate s-au trimis în România sume de bani foarte mari.

Potrivit Codului

penal german, aceste fapte constituie instigare la infracțiunea de furt

grav în bandă, iar pedepsele prevăzute de legea străină

pentru comiterea acestor fapte sunt de până la 10 ani închisoare.

În urma procedurii

prealabile prevăzute în art. 88

1

din Legea nr. 302/2004, s-a

solicitat procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel

să ia măsurile necesare pentru identificarea persoanei solicitate,

reținerea și prezentarea acesteia în fața instanței.

Apreciindu-se

că nu este incident niciunul din motivele prevăzute în art. 88 din

Legea nr. 302/2004, iar persoana solicitată nu a consimțit la

predare, constatând îndeplinite cerințele art. 89 din aceeași lege,

s-a dispus arestarea pe o perioadă de 30 zile a numitului P.V., începând cu

data de 11 septembrie 2007 și până la 10 octombrie 2007, în vederea

executării mandatului european de arestare emis de Parchetul Karlsruhe -

sediul secundar Pforzheim - Republica Federală Germania.

Prin încheierea

pronunțată în ședința publică din 21 septembrie 2007

de Curtea de Apel Cluj s-a dispus, în baza art. 29 alin. (4) din Legea nr.

47/1992, republicată, sesizarea Curții Constituționale cu

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Titlului III

din Legea nr. 302/2004 (art. 77 și urm.), excepție invocată de

persoana solicitată prin apărătorul său ales, iar în baza

art. 29 alin. (5) din același act normativ, a fost suspendată

judecarea solicitării de predare pe perioada soluționării

excepției de neconstituționalitate. De asemenea, în cauză a fost

fixat termen pentru a se discuta cu privire la măsura arestării, în

baza dispozițiilor art. 90 alin. (9) din Legea nr. 302/2004,

modificată și completată prin Legea nr. 224/2006, la 2 octombrie

2007, înainte de expirarea măsurii arestării dispuse prin încheierea

nr. 62 din 11 septembrie 2007.

Prin încheierea

din 2 octombrie 2007 s-a dispus, în baza art. 90 alin. (9) din Legea nr.

302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 224/2006,

menținerea măsurii arestării începând cu 10 octombrie 2007

până la 8 noiembrie 2007.

Ulterior, prin

încheierea din 30 octombrie 2007, Curtea de Apel Cluj a dispus, în temeiul art.

90 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată

prin Legea nr. 224/2006, menținerea măsurii arestării

dispusă față de persoana solicitată P.V. prin încheierea nr.

62 din 11 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, începând cu 8 noiembrie

2007 până la 7 decembrie 2007.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pentru

asigurarea executării mandatului european de arestare nu se impune punerea

în libertate a persoanei solicitate.

Împotriva acestei

din urmă încheieri P.V. a declarat recurs, solicitând prin

apărătorul ales, în principal, punerea în libertate, întrucât a fost

depășit termenul de 60 de zile prevăzut în art. 95 alin. (3) din

Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr.

224/2006, care constituie termenul maxim pentru care instanța ar putea

menține arestarea preventivă în baza art. 90 alin. (9) din

aceeași lege.

Recursul este

nefondat.

În conformitate cu

dispozițiile cuprinse în art. 90 alin. (9) și (10) din Legea nr.

302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 224/2006,

instanța are obligația să dispună, la fiecare 30 de zile,

prin încheiere, asupra menținerii măsurii arestării sau punerii

în libertate a persoanei solicitate, ținând seama de toate

împrejurările cauzei și de necesitatea asigurării

executării mandatului european de arestare.

În ipoteza în care

persoana solicitată nu consimte la predare, potrivit art. 95 alin. (3) din

Legea nr. 302/2004, hotărârea se pronunță în termen de 60 de

zile de la arestare. Când, pentru motive justificate, nu se poate pronunța

o hotărâre în termenul menționat, instanța poate amâna

pronunțarea pentru 30 de zile, comunicând autorității judiciare

emitente, astfel cum prevede alin. (4) al aceluiași articol, această

împrejurare, precum și motivele amânării, menținând

măsurile necesare în vederea predării.

Consecința

nerespectării acestor termene o constituie obligația impusă

autorității judiciare române de a informa Eurojust cu privire la

motivele întârzierii, nicidecum punerea în libertate a persoanei solicitate,

întrucât termenele arătate mai sus nu se referă la durata

măsurii arestării.

Suspendarea

judecării cauzei dispusă prin încheierea din 21 septembrie 2007 a

Curții de Apel Cluj, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992,

republicată, ca urmare a sesizării Curții Constituționale,

reprezintă un motiv excepțional care împiedică instanța

să respecte termenele sus-arătate.

Așa fiind,

câtă vreme termenele prevăzute în art. 95 din Legea nr. 302/2004,

modificată și completată prin Legea nr. 224/2006, privesc numai

durata judecății și procedura de urmat în vederea

pronunțării unei hotărâri asupra mandatului european de

arestare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată

că, în mod corect, instanța a dispus menținerea măsurii

arestării preventive a persoanei solicitate, în temeiul art. 90 alin. (9)

din Legea nr. 302/2004.

Dacă se poate

vorbi de o limitare a duratei arestării preventive, aceasta este cea

prevăzută de Constituția României și de art. 159 alin. (13)

C. proc. pen. și este de 180 de zile, având în vedere că, potrivit

art. 7 din Legea nr. 302/2004, cererile adresate autorităților române

în domeniile reglementate în actul normativ respectiv se îndeplinesc potrivit normelor

române de drept procesual penal, dacă în legea de cooperare judiciară

internațională în materie penală nu se prevede altfel.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție

a respins, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată.