ÎCCJ, decizie (scj.ro #84196)

Mandat european de arestare. Menținerea arestării persoanei solicitate. Durata maximă a arestării în cursul urmăririi penale. Termene Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare Indice alfabetic : Drept procesual penal - mandat european de arestare - menținerea arestării persoanei solicitate - durata maximă a arestării în cursul urmăririi penale - termene Legea nr. 302/2004, art. 7, art. 90 alin. (9) și (10), art. 95 C. proc.

pen., art. 159 alin. (13) 1. În conformitate cu prevederile art. 90 alin. (9) și (10) din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare, instanța dispune, la fiecare 30 de zile, prin încheiere, asupra menținerii măsurii arestării sau punerii în libertate a persoanei solicitate, ținând seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea asigurării executării mandatului european de arestare. Legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală nu stabilește durata maximă până la care poate fi menținută arestarea persoanei solicitate. În temeiul art. 7 din această lege - conform căruia cererile adresate autorităților române în domeniile reglementate de prezenta lege se îndeplinesc potrivit normelor române de drept procesual penal, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel -, raportat la art. 159 alin. (13) C. proc.

pen., numai în cursul urmăririi penale durata maximă a arestării persoanei solicitate nu poate depăși 180 de zile. 2. Termenul de 60 de zile de la arestare, prevăzut în art. 95 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu privește durata maximă a arestării persoanei solicitate, ci pronunțarea hotărârii privind executarea mandatului european de arestare, în cazul în care persoana urmărită nu consimte la predare. Dacă termenul de 60 de zile nu poate fi respectat din motive excepționale, cum este suspendarea judecății cauzei ca urmare a sesizării Curții Constituționale, instanța română are obligația de a informa Eurojust cu privire la imposibilitatea respectării termenului, precizând motivele întârzierii, fără a avea obligația de a pune în libertate persoana solicitată.

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 5264 din 5 noiembrie 2007 Prin încheierea penală nr. 62 din 11 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj s-a dispus, în baza art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 224/2006, arestarea preventivă a persoanei solicitate P.V., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu 11 septembrie 2007, până la 10 octombrie 2007. Instanța a reținut că, prin sesizarea Centrului de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național Interpol, s-a transmis mandatul european de arestare emis pe numele cetățeanului român P.V. la 20 iunie 2007 de către Parchetul Karlsruhe - sediul secundar Pforzheim - Republica Federală Germania, în dosarul nr. 92 Js 8158/2007.

La dosarul cauzei a fost atașat mandatul european de arestare, constatându-se prin încheierea din ședința publică din 14 august 2007 a Curții de Apel Cluj că acesta conține toate informațiile prevăzute în art. 79 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 224/2006, din cuprinsul său rezultând că persoana solicitată este membru al unei organizații criminale din România, al cărei scop este procurarea de valori materiale foarte mari prin activități criminale. În cadrul acestei organizații, persoana solicitată a dispus ca numitul C.S., care este deja condamnat prin decizie rămasă definitivă, să activeze ca „locțiitor” în Pforzheim și, pentru organizație, să comită, de fiecare dată împreună cu mai mulți membri, un număr încă nestabilit de furturi prin efracție, pentru a obține din acestea o sursă de venituri permanentă.

De aceea, în perioada 19 iulie 2001 - 14 noiembrie 2002 au fost comise de membrii bandei, care se aflau în Germania, 31 de furturi prin efracție la diferite locații, iar din lucrurile furate s-au trimis în România sume de bani foarte mari. Potrivit Codului penal german, aceste fapte constituie instigare la infracțiunea de furt grav în bandă, iar pedepsele prevăzute de legea străină pentru comiterea acestor fapte sunt de până la 10 ani închisoare. În urma procedurii prealabile prevăzute în art. 88 1 din Legea nr. 302/2004, s-a solicitat procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel să ia măsurile necesare pentru identificarea persoanei solicitate, reținerea și prezentarea acesteia în fața instanței.

Apreciindu-se că nu este incident niciunul din motivele prevăzute în art. 88 din Legea nr. 302/2004, iar persoana solicitată nu a consimțit la predare, constatând îndeplinite cerințele art. 89 din aceeași lege, s-a dispus arestarea pe o perioadă de 30 zile a numitului P.V., începând cu data de 11 septembrie 2007 și până la 10 octombrie 2007, în vederea executării mandatului european de arestare emis de Parchetul Karlsruhe - sediul secundar Pforzheim - Republica Federală Germania.

Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 21 septembrie 2007 de Curtea de Apel Cluj s-a dispus, în baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Titlului III din Legea nr. 302/2004 (art. 77 și urm.), excepție invocată de persoana solicitată prin apărătorul său ales, iar în baza art. 29 alin. (5) din același act normativ, a fost suspendată judecarea solicitării de predare pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate.

De asemenea, în cauză a fost fixat termen pentru a se discuta cu privire la măsura arestării, în baza dispozițiilor art. 90 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 224/2006, la 2 octombrie 2007, înainte de expirarea măsurii arestării dispuse prin încheierea nr. 62 din 11 septembrie 2007. Prin încheierea din 2 octombrie 2007 s-a dispus, în baza art. 90 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 224/2006, menținerea măsurii arestării începând cu 10 octombrie 2007 până la 8 noiembrie 2007. Ulterior, prin încheierea din 30 octombrie 2007, Curtea de Apel Cluj a dispus, în temeiul art. 90 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 224/2006, menținerea măsurii arestării dispusă față de persoana solicitată P.V.

prin încheierea nr. 62 din 11 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, începând cu 8 noiembrie 2007 până la 7 decembrie 2007. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pentru asigurarea executării mandatului european de arestare nu se impune punerea în libertate a persoanei solicitate. Împotriva acestei din urmă încheieri P.V. a declarat recurs, solicitând prin apărătorul ales, în principal, punerea în libertate, întrucât a fost depășit termenul de 60 de zile prevăzut în art. 95 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 224/2006, care constituie termenul maxim pentru care instanța ar putea menține arestarea preventivă în baza art. 90 alin. (9) din aceeași lege.

Recursul este nefondat. În conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 90 alin. (9) și (10) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 224/2006, instanța are obligația să dispună, la fiecare 30 de zile, prin încheiere, asupra menținerii măsurii arestării sau punerii în libertate a persoanei solicitate, ținând seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea asigurării executării mandatului european de arestare. În ipoteza în care persoana solicitată nu consimte la predare, potrivit art. 95 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, hotărârea se pronunță în termen de 60 de zile de la arestare. Când, pentru motive justificate, nu se poate pronunța o hotărâre în termenul menționat, instanța poate amâna pronunțarea pentru 30 de zile, comunicând autorității judiciare emitente, astfel cum prevede alin. (4) al aceluiași articol, această împrejurare, precum și motivele amânării, menținând măsurile necesare în vederea predării.

Consecința nerespectării acestor termene o constituie obligația impusă autorității judiciare române de a informa Eurojust cu privire la motivele întârzierii, nicidecum punerea în libertate a persoanei solicitate, întrucât termenele arătate mai sus nu se referă la durata măsurii arestării. Suspendarea judecării cauzei dispusă prin încheierea din 21 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, ca urmare a sesizării Curții Constituționale, reprezintă un motiv excepțional care împiedică instanța să respecte termenele sus-arătate.

Așa fiind, câtă vreme termenele prevăzute în art. 95 din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 224/2006, privesc numai durata judecății și procedura de urmat în vederea pronunțării unei hotărâri asupra mandatului european de arestare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în mod corect, instanța a dispus menținerea măsurii arestării preventive a persoanei solicitate, în temeiul art. 90 alin. (9) din Legea nr. 302/2004. Dacă se poate vorbi de o limitare a duratei arestării preventive, aceasta este cea prevăzută de Constituția României și de art. 159 alin. (13) C. proc. pen. și este de 180 de zile, având în vedere că, potrivit art. 7 din Legea nr. 302/2004, cererile adresate autorităților române în domeniile reglementate în actul normativ respectiv se îndeplinesc potrivit normelor române de drept procesual penal, dacă în legea de cooperare judiciară internațională în materie penală nu se prevede altfel.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată.