ÎCCJ, decizie (scj.ro #84196)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84196) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Mandat european de arestare. Menținerea
arestării persoanei solicitate. Durata maximă a arestării în cursul
urmăririi penale. Termene
Cuprins
pe materii:
Drept procesual
penal. Partea specială. Proceduri prevăzute în legi speciale.
Mandatul european de arestare
Indice
alfabetic
: Drept procesual penal
- mandat
european de arestare
-
menținerea
arestării persoanei solicitate
-
durata
maximă a arestării în cursul urmăririi penale
-
termene
Legea
nr. 302/2004,
art. 7, art. 90 alin. (9) și
(10), art. 95
C.
proc. pen.,
art. 159 alin. (13)
În conformitate cu prevederile art. 90 alin. (9) și (10) din Legea
nr. 302/2004, cu modificările și completările ulterioare, în
cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare, instanța
dispune, la fiecare 30 de zile, prin încheiere, asupra menținerii
măsurii arestării sau punerii în libertate a persoanei solicitate,
ținând seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea
asigurării executării mandatului european de arestare. Legea privind
cooperarea judiciară internațională în materie penală nu
stabilește durata maximă până la care poate fi
menținută arestarea persoanei solicitate. În temeiul art. 7 din
această lege - conform căruia cererile adresate
autorităților române în domeniile reglementate de prezenta lege se
îndeplinesc potrivit normelor române de drept procesual penal, dacă prin
prezenta lege nu se prevede altfel -, raportat la art. 159 alin. (13) C. proc.
pen., numai în cursul urmăririi penale durata maximă a arestării
persoanei solicitate nu poate depăși 180 de zile.
Termenul de 60 de zile de la arestare, prevăzut în art. 95 alin.
(3) din Legea nr. 302/2004, cu modificările și completările
ulterioare, nu privește durata maximă a arestării persoanei
solicitate, ci pronunțarea hotărârii privind executarea mandatului
european de arestare, în cazul în care persoana urmărită nu consimte
la predare. Dacă termenul de 60 de zile nu poate fi respectat din motive
excepționale, cum este suspendarea judecății cauzei ca urmare a
sesizării Curții Constituționale, instanța română are
obligația de a informa Eurojust cu privire la imposibilitatea
respectării termenului, precizând motivele întârzierii, fără a
avea obligația de a pune în libertate persoana
solicitată.
I.C.C.J., secția penală, decizia
nr. 5264 din 5 noiembrie 2007
Prin încheierea
penală nr. 62 din 11 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj s-a
dispus, în baza art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, modificată
și completată prin Legea nr. 224/2006, arestarea preventivă a
persoanei solicitate P.V., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu 11
septembrie 2007, până la 10 octombrie 2007.
Instanța a
reținut că, prin sesizarea Centrului de Cooperare
Polițienească Internațională - Biroul Național
Interpol, s-a transmis mandatul european de arestare emis pe numele
cetățeanului român P.V. la 20 iunie 2007 de către Parchetul
Karlsruhe - sediul secundar Pforzheim - Republica Federală Germania, în
dosarul nr. 92 Js 8158/2007.
La dosarul cauzei
a fost atașat mandatul european de arestare, constatându-se prin
încheierea din ședința publică din 14 august 2007 a Curții
de Apel Cluj că acesta conține toate informațiile prevăzute
în art. 79 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată și
completată prin Legea nr. 224/2006, din cuprinsul său rezultând
că persoana solicitată este membru al unei organizații criminale
din România, al cărei scop este procurarea de valori materiale foarte mari
prin activități criminale. În cadrul acestei organizații,
persoana solicitată a dispus ca numitul C.S., care este deja condamnat
prin decizie rămasă definitivă, să activeze ca
„locțiitor” în Pforzheim și, pentru organizație, să
comită, de fiecare dată împreună cu mai mulți membri, un
număr încă nestabilit de furturi prin efracție, pentru a obține
din acestea o sursă de venituri permanentă. De aceea, în perioada 19
iulie 2001 - 14 noiembrie 2002 au fost comise de membrii bandei, care se aflau
în Germania, 31 de furturi prin efracție la diferite locații, iar din
lucrurile furate s-au trimis în România sume de bani foarte mari.
Potrivit Codului
penal german, aceste fapte constituie instigare la infracțiunea de furt
grav în bandă, iar pedepsele prevăzute de legea străină
pentru comiterea acestor fapte sunt de până la 10 ani închisoare.
În urma procedurii
prealabile prevăzute în art. 88
1
din Legea nr. 302/2004, s-a
solicitat procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel
să ia măsurile necesare pentru identificarea persoanei solicitate,
reținerea și prezentarea acesteia în fața instanței.
Apreciindu-se
că nu este incident niciunul din motivele prevăzute în art. 88 din
Legea nr. 302/2004, iar persoana solicitată nu a consimțit la
predare, constatând îndeplinite cerințele art. 89 din aceeași lege,
s-a dispus arestarea pe o perioadă de 30 zile a numitului P.V., începând cu
data de 11 septembrie 2007 și până la 10 octombrie 2007, în vederea
executării mandatului european de arestare emis de Parchetul Karlsruhe -
sediul secundar Pforzheim - Republica Federală Germania.
Prin încheierea
pronunțată în ședința publică din 21 septembrie 2007
de Curtea de Apel Cluj s-a dispus, în baza art. 29 alin. (4) din Legea nr.
47/1992, republicată, sesizarea Curții Constituționale cu
excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Titlului III
din Legea nr. 302/2004 (art. 77 și urm.), excepție invocată de
persoana solicitată prin apărătorul său ales, iar în baza
art. 29 alin. (5) din același act normativ, a fost suspendată
judecarea solicitării de predare pe perioada soluționării
excepției de neconstituționalitate. De asemenea, în cauză a fost
fixat termen pentru a se discuta cu privire la măsura arestării, în
baza dispozițiilor art. 90 alin. (9) din Legea nr. 302/2004,
modificată și completată prin Legea nr. 224/2006, la 2 octombrie
2007, înainte de expirarea măsurii arestării dispuse prin încheierea
nr. 62 din 11 septembrie 2007.
Prin încheierea
din 2 octombrie 2007 s-a dispus, în baza art. 90 alin. (9) din Legea nr.
302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 224/2006,
menținerea măsurii arestării începând cu 10 octombrie 2007
până la 8 noiembrie 2007.
Ulterior, prin
încheierea din 30 octombrie 2007, Curtea de Apel Cluj a dispus, în temeiul art.
90 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată
prin Legea nr. 224/2006, menținerea măsurii arestării
dispusă față de persoana solicitată P.V. prin încheierea nr.
62 din 11 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, începând cu 8 noiembrie
2007 până la 7 decembrie 2007.
Pentru a
hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pentru
asigurarea executării mandatului european de arestare nu se impune punerea
în libertate a persoanei solicitate.
Împotriva acestei
din urmă încheieri P.V. a declarat recurs, solicitând prin
apărătorul ales, în principal, punerea în libertate, întrucât a fost
depășit termenul de 60 de zile prevăzut în art. 95 alin. (3) din
Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr.
224/2006, care constituie termenul maxim pentru care instanța ar putea
menține arestarea preventivă în baza art. 90 alin. (9) din
aceeași lege.
Recursul este
nefondat.
În conformitate cu
dispozițiile cuprinse în art. 90 alin. (9) și (10) din Legea nr.
302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 224/2006,
instanța are obligația să dispună, la fiecare 30 de zile,
prin încheiere, asupra menținerii măsurii arestării sau punerii
în libertate a persoanei solicitate, ținând seama de toate
împrejurările cauzei și de necesitatea asigurării
executării mandatului european de arestare.
În ipoteza în care
persoana solicitată nu consimte la predare, potrivit art. 95 alin. (3) din
Legea nr. 302/2004, hotărârea se pronunță în termen de 60 de
zile de la arestare. Când, pentru motive justificate, nu se poate pronunța
o hotărâre în termenul menționat, instanța poate amâna
pronunțarea pentru 30 de zile, comunicând autorității judiciare
emitente, astfel cum prevede alin. (4) al aceluiași articol, această
împrejurare, precum și motivele amânării, menținând
măsurile necesare în vederea predării.
Consecința
nerespectării acestor termene o constituie obligația impusă
autorității judiciare române de a informa Eurojust cu privire la
motivele întârzierii, nicidecum punerea în libertate a persoanei solicitate,
întrucât termenele arătate mai sus nu se referă la durata
măsurii arestării.
Suspendarea
judecării cauzei dispusă prin încheierea din 21 septembrie 2007 a
Curții de Apel Cluj, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992,
republicată, ca urmare a sesizării Curții Constituționale,
reprezintă un motiv excepțional care împiedică instanța
să respecte termenele sus-arătate.
Așa fiind,
câtă vreme termenele prevăzute în art. 95 din Legea nr. 302/2004,
modificată și completată prin Legea nr. 224/2006, privesc numai
durata judecății și procedura de urmat în vederea
pronunțării unei hotărâri asupra mandatului european de
arestare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată
că, în mod corect, instanța a dispus menținerea măsurii
arestării preventive a persoanei solicitate, în temeiul art. 90 alin. (9)
din Legea nr. 302/2004.
Dacă se poate
vorbi de o limitare a duratei arestării preventive, aceasta este cea
prevăzută de Constituția României și de art. 159 alin. (13)
C. proc. pen. și este de 180 de zile, având în vedere că, potrivit
art. 7 din Legea nr. 302/2004, cererile adresate autorităților române
în domeniile reglementate în actul normativ respectiv se îndeplinesc potrivit normelor
române de drept procesual penal, dacă în legea de cooperare judiciară
internațională în materie penală nu se prevede altfel.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție
a respins, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată.