ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 160/2021
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 160/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 24 februarie 2021
Asupra contestației de față
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 11 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2020 (3459/2020, în temeiul art. 23 alin. (3) din Decizia Cadru a Consiliului U.E. din 13.06.2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI) și art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a stabilit că predarea va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.
În temeiul art. 104 alin. (9) și 10 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării în vederea predării a persoanei solicitate A., arestat în baza Mandatului de arestare în vederea predării nr. 83 EAW din data de 14.01.2021, măsură pe care o menține pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 11.02.2021 și până la data de 12.03.2021, inclusiv.
Au fost respinse solicitările apărării privind înlocuirea măsurii arestării în vederea predării.
S-au reținut, în esență, următoarele:
La data de 17.12.2020 a fost înregistrată sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare germane la 23.10.2020 față de numitul A., urmărit internațional pentru săvârșirea a 5 infracțiuni de furt din locuință prevăzute de art. 242 I, 244 I, no. 3, IV, 53 din C. pen. german, art. 1, 105 ff din Legea privind Tineretul
În fața Curții persoana solicitată a fost asistat de apărător din oficiu.
Prin încheierea dată în cauză la 18.12.2020, definitivă, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate pentru o durată de 15 zile, de la 18.12.2020 la 01.01.2021, inclusiv.
A fost parcursă procedura prevăzută de Directiva nr. 2013/48/UE, persoana solicitată manifestându-și voința de a fi reprezentată și de un apărător din statul emitent al mandatului european de arestare; nu a fost desemnat un apărător de către autoritățile germane.
Prin încheierea dată în cauză la 30.12.2020 s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate, pe parcursul soluționării mandatului european; încheierea a rămas definitivă prin respingerea contestației.
La același termen, persoana solicitată nu a formulat obiecțiuni privind identitatea, însă a refuzat predarea motivat de faptul că familia sa este în Romînia; a precizat că recunoaște comiterea faptelor si, în caz de condamnare cu executare în regim de detenție, solicită să execute pedeapsa în România.
Cauza a fost amânată pentru a se verifica dacă există o situație de amânare a predării - cauze penale aflate în curs de cercetare.
La solicitarea Curții au fost comunicate și atașate la dosar fișa de cazier judiciar a persoanei solicitate și relațiile solicitate de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Fetești, acte conform cărora persoana solicitată nu este cercetat în prezent pe teritoriul României.
S-a apreciat că sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este întemeiată, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 103 din Legea nr. 302/2004 și nefiind incident niciun motiv de neexecutare a mandatului european de arestare dintre cele prevăzute de 98 din același act normativ.
Astfel, din mențiunile cuprinse în actele emise de autoritățile germane (mandat european de arestare emis la data de 23.10.2020 de Judecătoria Duisburg pe numele persoanei solicitate), a rezultat că, pentru numitul A., cetățean român, s-a emis un mandat european de arestare pentru suspiciunea că, în fapt, la datele de 21.04.2018, 26.01.2019, 01.03.2019, 21.03.2019 și 23.03.2019, în Duisburg și Issum:
în data de 21.04.2018, în intervalul de timp între ora 12:15 și ora 15:30, învinuitul s-a deplasat la clădirea multifamilială situată la adresa Hagedornstraße 27, 47169 Duisburg. Aici, numitul a abordat locuința aflată la parter a numiților Krüger, părți vătămate. A încercat mai întâi prin intermediul unei ferestre basculate, să deschidă o altă fereastră. Când acest lucru nu a reușit, numitul s-a deplasat la balcon și a pătruns în locuință prin ușa balconului care era neînchisă, pentru a cerceta locuința și a constata dacă găsește lucruri pe care să le fure. El a furat un telefon mobil Samsung Galaxy S4 și bani în numerar în valoare de circa 320 euro.
în data de 26.01.2019, în intervalul de timp între ora 10:00 și ora 13:00, învinuitul s-a deplasat la clădirea multifamilială situată ia adresa Schlossstraße 17, 47137 Duisburg. Aici, numitul a abordat locuința aflată la parter a numiților Lange, părți vătămate. El a forțat ușa de la balcon și a furat o casetă cu obiecte de podoabă conținând bijuterii din aur în valoare de circa 600,00 euro, precum și bani în numerar în valoare de 250,00 euro. Intenția sa a fost de a păstra banii pentru sine și de a vinde bijuteriile cu profit.
în data de 01.03.2019, în intervalul de timp dintre ora 18:00 și ora 18:30, învinuitul, împreună cu alți complici rămași necunoscuți, s-a deplasat la clădirea unifamilială izolată, aparținând numiților Gilsing, părți vătămate, situată la adresa Rheurdter Straße 98, 47661 Issum. Aici, făptuitorii au escaladat peretele lateral situat în zona grădinii și au forțat o fereastră de la bucătărie, cu ajutorul unei răngi. Prin aceasta, ei au intrat în spațiul de locuit și au cercetat acest spațiu pentru a găsi bunuri pe care să le fure. Ei au furat diverse bijuterii, intenția lor fiind să păstreze bunurile pentru sine sau să le vândă cu profit.
în data de 21.03.2019, în intervalul de timp între ora 19:00 și ora 21:00, învinuitul s-a deplasat la clădirea multifamilială situată la adresa Duisburger Straße 59, 47166 Duisburg. Aici, numitul a abordat locuința aflată la parter a numitei Coskun, parte vătămată. A introdus mâna printr-o fereastră basculată, a manevrat astfel mânerul ferestrei învecinate și a deschis acea fereastră. Prin acea fereastră a pătruns după aceea în locuință și a cercetat dormitorul pentru a găsi bunuri pe care să le fure. El a furat un portmoneu cu 15 euro în numerar precum și diverse documente de identitate și carduri bancare, intenția sa fiind să păstreze bunurile pentru sine.
în seara zilei de 23.03.2019, în intervalul de timp între ora 19:00 și ora 20:00, învinuitul s-a deplasat la clădirea multifamiliala situată la adresa Franz-Julius-Strafte 11, 47169 Duisburg. Aici, numitul a abordat locuința aflată la parter a numiților Auberer, părți vătămate. Învinuitul și-a introdus mâna prin fereastra basculată, a deschis fereastra învecinată și a pătruns în locuință prin escaladare. Apoi a cercetat locuința pentru a găsi bunuri pe care să le fure. El a furat bani în numerar, un telefon mobil, un aparat Sony Playstation 4, accesorii aferente precum și o îmbrăcăminte de telefon mobil. Intenția sa a fost să păstreze bunurile pentru sine sau să le vândă cu profit.
Curtea de apel a reținut că faptele menționate au echivalent în legislația penală română, reprezentând infracțiunile prevăzute de art. 228- art. 229 alin. (1) lit. d) din noul C. pen. român cu aplicarea art. 38 alin. (1) din noul C. pen. român, pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
De asemenea, s-a reținut că faptele menționate sunt pedepsite de C. pen. german cu închisoarea până la 10 ani.
Prin sentința penală nr. 4/14.01.2021 s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 23.10.2020 de Judecătoria Duisburg pe numele persoanei solicitate A..
S-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile din Germania, cu respectarea regulii specialității.
S-a luat act de faptul că, în cazul pronunțării, de către autoritățile competente din Germania, a unei hotărâri de condamnare cu executare în regim de detenție, persoana solicitată și-a exprimat voința de a executa eventuala pedeapsă în România.
S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la 14.01.2021 la 12.02.2021, inclusiv și s-a constatat că persoana solicitată a fost reținută pentru 24 de ore la data de 17.12.2020, ora 11:15 și arestată provizoriu în vederea predării de la 18.12.2020 la 14.01.2021.
Sentința a rămas definitivă prin respingerea contestației.
Prin adresa nr. x/09.02.2021 transmisă de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național Sirene, instanța a fost informată despre faptul că autoritățile judiciare germane se află în imposibilitatea de a realiza misiunea de preluare a persoanei solicitate în termenul stabilit, solicitând prelungirea termenului de predare până la data de 01.03.2021.
A fost atașat sesizării formularul M, primit de la Biroul Sirene Germania, prin care se solicită prelungirea arestului față de persoana în cauză în vederea predării către autoritățile judiciare germane.
La termenul din data de 11.02.2021, după ascultarea persoanei solicitate, reprezentantul Ministerului Public a solicitat menținerea măsurii arestului preventiv dispus în vederea predării față de persoana solicitată A. în conformitate cu dispozițiile art. 113 alin. (2) și 104 alin. (9) și 10 din Legea nr. 302/2004 rep., arătând că pe data de 01.03.2021, persoana solicitată va fi preluată de autoritățile germane cu respectarea termenului prevăzut de art. 113 din Legea nr. 302/2004 rep.
Persoana solicitată, prin apărător din oficiu, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu, în raport de dispozițiile art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, făcându-se referire la circumstanțele personale ale persoanei solicitate, în sensul că are 2 copii în întreținere, are familia în România și un domiciliu stabil aici.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva termenului pentru predarea persoanei solicitate, Curtea de apel a constatat următoarele:
În conformitate cu art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită. Același principiu este stipulat și în norma europeană, în art. 23 alin. (1)- alin. (3) din Decizia cadru 2002/584/JAI, arătându-se că persoana căutată este predată în cel mai scurt timp, la o dată convenită între autoritățile implicate. Aceasta este predată în termen de cel mult 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare.
În cazul în care predarea persoanei căutate în termenul prevăzut la alin. (2) este împiedicată de un caz de forță majoră în oricare dintre statele membre, autoritatea judiciară de executare și autoritatea judiciară emitentă iau imediat legătura una cu cealaltă și convin asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de zece zile de la noua dată convenită.
Dispozițiile art. 23 alin. (1)- alin. (3) din Decizia-cadru 2002/584/JAI au făcut obiectul unei trimiteri preliminare în fața Curții de Justiției a Uniunii Europene, fiind pronunțată Hotărârea din 25 ianuarie 2017 în cauza C 640/15, Tomas Vilkas.
S-a reținut în paragrafele 21-24 ale Hotărârii din 25 ianuarie 2017 în cauza C 640/15, Tomas Vilkas, că, în ceea ce privește, în special, ultima etapă a procedurii de predare, articolul 23 alin. (1) din Decizia-cadru prevede că persoana căutată este predată în cel mai scurt timp, la o dată convenită între autoritățile implicate.
Acest principiu este concretizat la articolul 23 alin. (2) din Decizia- cadru, care prevede că persoana căutată este predată în termen de cel mult 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare.
Legiuitorul Uniunii a permis însă anumite derogări de la această regulă prevăzând, pe de o parte, că autoritățile implicate convin asupra unei noi date a predării în anumite situații menționate la articolul 23 alin. (3) și (4) din Decizia- cadru și, pe de altă parte, că predarea persoanei căutate are loc în acest caz în termen de 10 zile de la noua dată convenită.
Mai exact, prima teză a articolului 23 alin. (3) din Decizia-cadru prevede că autoritatea judiciară de executare și autoritatea judiciară emitentă convin asupra unei noi date a predării în cazul în care predarea persoanei căutate în termenul prevăzut la articolul 23 alin. (2) din Decizia- cadru este împiedicată de un caz de forță majoră în oricare dintre statele membre.
Întrucât predarea persoanei solicitate nu s-a putut realiza din motive logistice, ca urmare a termenului scurt de la momentul rămânerii definitive a hotărârii, în special în contextul evoluției situației epidemiologice internaționale determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2 la nivelul a numeroase țări (relevanță prezentând sub acest aspect și dispozițiile H.G. nr. 476/2020, modificată prin H.G. nr. 511/2020), Curtea de apel a apreciat că acesta reprezintă un motiv independent de voința autorităților române și ale statului emitent, în accepțiunea art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, articol interpretat contextul său și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte această dispoziție (asigurarea unui spațiu de libertate, securitate și justiție, întemeiat pe gradul ridicat de încredere care trebuie să existe între statele membre).
Pentru aceste considerente, Curtea de apel, în temeiul art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, a prelungit termenul pentru predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Germania, aceasta urmând să aibă loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită cu autoritatea competentă a statului emitent (conform dispozițiilor menționate, dar și din rațiuni practice - în special în contextul pandemiei - nefiind posibilă stabilirea unei date certe).
În continuare, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate, Curtea de apel a constatat că trebuie să decidă asupra măsurii arestării în vederea predării- măsură sub puterea căreia se află persoana solicitată- în conformitate cu art. 6 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitoare la dreptul la libertate și la siguranță.
În cauză, s-a reținut că procedura de predare a fost efectuată într-un mod suficient de diligent, iar durata detenției nu are caracter excesiv. Totodată, s-a constatat că durata totală a arestării persoanei solicitate nu a depășit termenul maxim de 180 de zile, fiind respectate exigențele art. 104 alin. (10) teza finală din Legea nr. 302/2004.
Așa fiind, în temeiul art. 104 alin. (9) și (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării în vederea predării a persoanei solicitate A., arestat în baza Mandatului de arestare în vederea predării nr. 83 EAW din data de 14.01.2021, măsură pe care a menținut-o pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 11.02.2021 și până la data de 12.03.2021, inclusiv.
Solicitările apărării privind înlocuirea măsurii arestării cu o altă măsură preventivă au fost respinse prin raportare la exigențele art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 modificată, singura măsură preventivă ce poate fi dispusă după ce se decide definitiv predarea - ipoteză incidentă în cauza de față - fiind arestarea.
Împotriva încheierii sus-menționate a formulat contestație persoană solicitată A., în termen legal, solicitând admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate și înlocuirea măsurii arestării provizorii cu cea a controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, motivând că are 2 copii minori în întreținere, are familia în România și un domiciliu stabil aici.
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată că prima instanță a dispus, în mod corect, arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 zile, începând cu data de 11.02.2021 și până la data de 12.03.2021, inclusiv.
Potrivit dispozițiilor art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, "Instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării.
În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezența apărătorului. Durata inițială a arestării nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile".
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 101 alin. (6) din legea menționată, dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute la art. 99, judecătorul se poate pronunța prin sentință, potrivit art. 109, deopotrivă asupra arestării și predării persoanei solicitate.
Alineatul (11) al aceluiași text de lege, prevede că, "... în situația în care, ulterior, instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă".
De asemenea, potrivit art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, "Dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită."
Instanța de control judiciar constată că în cauză s-a dispus prin sentința penală nr. 4/14.01.2021 punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 23.10.2020 de Judecătoria Duisburg pe numele persoanei solicitate A. și predarea acesteia către autoritățile din Germania, cu respectarea regulii specialității.
Din examinarea actelor dosarului, se constată că predarea persoanei solicitate nu a putut avea loc la termenul convenit, din cauza contextului excepțional de imposibilitate a predării din cauze obiective. Așa cum rezultă din actele dosarului, prin adresa nr. x/09.02.2021 transmisă de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național Sirene, instanța a fost informată despre faptul că autoritățile judiciare germane se află în imposibilitatea de a realiza misiunea de preluare a persoanei solicitate în termenul stabilit, solicitând prelungirea termenului de predare până la data de 01.03.2021.
A fost atașat sesizării formularul M, primit de la Biroul Sirene Germania, prin care se solicită prelungirea arestului față de persoana solicitată.
În acest sens, se constată că în cauză este incidentă ipoteza prevăzută de art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, constând în faptul că, din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit, dată fiind pandemia generată la nivel european de virusul SARS-COV-19, precum și măsurile instituite la nivelul statelor europene.
În ce privește temeinicia și legalitatea măsurii arestării în vederea predării, se constată că din interpretarea dispozițiilor art. 101 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, rezultă că, odată cu dispunerea executării mandatului european de arestare, în vederea predării persoanei solicitate, prin sentință, judecătorul dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.
Drept urmare, măsura arestării este de esența procedurii de executare a mandatului european de arestare, decurgând automat din dispunerea acestuia în vederea predării persoanei solicitate.
În consecință, susținerile apărării cu privire la înlocuirea măsurii arestării cu o măsură preventivă neprivativă de libertate prevăzută de C. proc. pen., nu pot fi primite, deoarece dispozițiile legale sus-menționate conferă instanței această posibilitate doar în cadrul măsurii arestării provizorii, dispusă pe parcursul soluționării mandatului european de arestare, în procedura prealabilă celei de executare a mandatului european de arestare reglementată de prevederile art. 104 din Legea nr. 302/2004.
Totodată, în raport de dispozițiile art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, instanța de control judiciar constată că este oportună și necesară menținerea arestării persoanei solicitate în vederea predării, fiind justificată de asigurarea bunei desfășurări a procedurii de executare a mandatului european de arestare, prin împiedicarea sustragerii persoanei solicitate.
Înalta Curte constată că, deși predarea efectivă către statul membru emitent nu a putut fi efectuată, având în vedere contextul de excepție epidemiologic, în cauză măsura arestării persoanei solicitate în vederea predării nu a depășit termenul maxim de 180 de zile a duratei totale a arestării, prevăzut de art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată.
În legătură cu acest aspect, Înalta Curte subliniază că termenul de 180 zile, prevăzut ca durată totală pentru luarea și menținerea arestării în vederea predării efective către statul membru emitent, vizează atât perioada anterioară pronunțării hotărârii de predare, cât și perioada ulterioară pronunțării acestei hotărâri, până la predarea efectivă a persoanei solicitate către autoritatea judiciară străină.
Prin urmare, termenul maxim de 180 zile prevăzut de textul de lege evocat este distinct de termenul de 10 zile în care se efectuează predarea, prevăzut de art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, care reprezintă un termen stabilit de autorități în vederea predării administrative a persoanei solicitate, fiind strict legat și interesând faptul material al predării persoanei și preluarea acesteia de către autoritățile străine.
Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din data de 11 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2020.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din data de 11 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2020.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 februrarie 2021.