ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 214/2020

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 66 din data de 13.03.2020, Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea 302/2004, a respins sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 09.08.2018 de către Judecătoria Krefeld, Curtea cu jurați pentru minori față de persoana solicitată A.

În baza art. 99 alin. (3) din Legea 302/2004, a dispus recunoașterea hotărârii judecătorești din data de 30.05.2017 pronunțată de Judecătoria Krefeld, Curtea cu jurați pentru minori în Dosarul nr. x Ls 3 Js 899/16 - 321/16 BEW prin care s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicate persoanei solicitate A. prin hotărârea judecătorească din data de 01.03.2017 pronunțată de Judecătoria Krefeld, Curtea cu jurați pentru minori în Dosarul nr. x Ls 3 Js 899/16 - 321/16.

În baza art. 166 alin. (8) lit. a) din Legea nr. 302/2004 a dispus adaptarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare la măsura educativă a internării într-un centru educativ pentru o perioadă de 1 an și 6 luni.

A atras atenția persoanei solicitate asupra dispozițiilor art. 124 alin. (6) și (7) C. proc. pen.

În baza art. 127 din C. pen. a dedus din măsura educativă perioada executată de 28 de zile.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sesizarea înregistrată la data de 25.02.2020, sub nr. x/2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat, în conformitate cu dispozițiile art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării, față de persoana solicitată A.. S-a arătat de către Parchet că, față de persoana solicitată, autoritățile judiciare germane au emis un mandat european de arestare, la data de 25.11.2019, acesta fiind condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, prev. de art. 242, 243 (1), 25, (2) din C. pen. german și 1, 3 din Legea germană privind instanțele pentru minori. Totodată, Parchetul a precizat că a apreciat că nu se impune reținerea persoanei solicitate, față de vârsta acesteia, de 17 ani și 7 luni.

Prin încheierea din data de 25.02.2020, în baza art. 102 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 302/2004, a fost respinsă ca neîntemeiată propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București având ca obiect luarea măsurii arestării provizorii pe o perioadă de 15 zile a persoanei solicitate A.

În temeiul art. 211 - 215 din C. proc. pen. a fost luată față de persoana solicitată A. măsura preventivă a controlului judiciar pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 25 februarie 2020, până la data de 25 martie 2020, inclusiv. Pe durata controlului judiciar i-au fost impuse persoanei solicitate obligațiile prevăzute de art. 215 alin. (1) lit. a) - c) din C. proc. pen., iar în baza art. 215 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen., i s-a impus obligația de a nu depăși limita teritorială a județului Ilfov și a localității București, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței, respectiv Curtea de Apel București.

În vederea continuării procedurii, judecătorul a amânat cauza pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare însoțit de traducerea în limba română.

La data de 21.08.2019 a fost înaintat mandatul european de arestare emis la data de 9.08.2019 de către Judecătoria Krefeld, Curtea cu jurați pentru minori, în baza hotărârii judecătorești din data de 30.05.2017 pronunțată de Judecătoria Krefeld, Curtea cu jurați pentru minori în Dosarul nr. x Ls 3 Js 899/16 - 321/16 BEW, prin care s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedeapsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicate persoanei solicitate A. prin hotărârea judecătorească din data de 1.03.2017 pronunțată de Judecătoria Krefeld, Curtea cu jurați pentru minori în Dosarul nr. x Ls 3 Js 899/16 - 321/16.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că prin hotărârea judecătorească din data de 01.03.2017 pronunțată de Judecătoria Krefeld, Curtea cu jurați pentru minori în Dosarul nr. x Ls 3 Js 899/16 - 321/16, a fost condamnat minorul A. la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni, din care 4 săptămâni în arest, iar executarea diferenței a fost suspendată condiționat, persoana solicitată fiind obligată la executarea a 200 de ore de muncă în folosul comunității.

În fapt s-a reținut că în data de 01.08.2016, împreună cu numitul B., persoana solicitată a escaladat zidul împrejmuitor al locuinței persoanei vătămate, urcându-se pe autovehiculul martorului L., au întrat în locuință pe ușa deschisă a terasei și au sustras o geantă ce conținea 180 euro, un portofel ce conținea acte de identitate și aproximativ 6 euro în monede.

În drept, s-a reținut incidența dispozițiilor art. 242, 243 (1), 25 (2) din C. pen. german și 1, 3 din Legea germană privind instanțele pentru minori.

Întrucât minorul nu a respectat obligațiile impuse acestuia odată cu suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, prin hotărârea judecătorească din data de 30.05.2017 pronunțată de Judecătoria Krefeld, Curtea cu jurați pentru minori, în Dosarul nr. x Ls 3 Js 899/16 - 321/16 BEW, s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicate persoanei solicitate.

În baza acestei hotărâri a fost emis la data de 09.08.2018 mandatul european de arestare, de către Judecătoria Krefeld, Curtea cu jurați pentru minori.

Prima instanță a reținut că persoana solicitată A. nu a avut obiecții în ceea ce privește identitatea, nu a invocat niciun motiv obligatoriu sau opțional de neexecutare, însă a precizat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare germane în stare de deținere. Persoana solicitată s-a prevalat de regula specialității, enunțată de dispozițiile art. 117 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Curtea a constatat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate la data de 09.08.2018 îndeplinește condițiile de formă și de conținut prevăzute de art. 87 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, iar faptele pentru a căror săvârșire a fost condamnată dau loc la predare, fără a fi necesar să fie supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări, astfel cum rezultă din art. 97 alin. (1) pct. 18 din lege - "furt organizat și armat".

Totodată, s-a constatat că nu este incident niciun motiv de refuz obligatoriu al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, persoana solicitată deși minoră, la data săvârșirii faptelor avea vârsta mai mare de 14 ani. S-a reținut că motivul de refuz obligatoriu prevăzut de art. 99 alin. (1) lit. c) din Legea cadru este de strictă interpretare și se referă la ipoteza în care minorul are vârsta mai mică de 14 ani, deoarece doar în această situație minorul nu răspunde penal (se prezumă absolut că lipsește discernământul). Persoana solicitată avea la data faptelor 14 ani și 14 zile, iar potrivit înscrisurilor atașate dosarului cauzei avea discernământ la data săvârșirii infracțiunii reținute în sarcina sa.

De asemenea, s-a constatat că persoana solicitată a fost prezentă la soluționarea cauzei finalizate prin hotărârea judecătorească din data de 1.03.2017 pronunțată de Judecătoria Krefeld, Curtea cu jurați pentru minori, în Dosarul nr. x Ls 3 Js 899/16 - 321/16 prin care minorul A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare. În consecință, s-a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, întrucât deși persoana solicitată nu a participat la soluționarea cauzei finalizate prin pronunțarea soluției de revocare a beneficiului suspendării condiționate, potrivit hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțate în data de 22.12.2017 în cauza C-571/17 PPU, C., noțiunea de "proces în urma căruia a fost pronunțată decizia" în sensul art. 4a alin. (1) din Decizia-cadru 2002/584 trebuie interpretată în sensul că nu vizează o procedură ulterioară de revocare a acestei suspendări, întemeiată pe încălcarea condițiilor respective.

Curtea a reținut, însă că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 99 alin. (3) din Legea 302/2004, potrivit cărora: "în situația în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunțării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorității judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum și orice alte informații necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanța de judecată în fața căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte. În cazul în care autoritatea judiciară română de executare a recunoscut hotărârea penală străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunțării hotărârii prevăzute la art. 109."

S-a constatat îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 167 lit. a), b), c) și e) din Legea nr. 302/2004 republicată, respectiv: hotărârea de condamnare este definitivă și executorie; fapta care a atras condamnarea are corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 228 alin. (1), (22)9 alin. (2) lit. b) C. pen., iar persoana condamnată ar fi fost sancționabilă și potrivit legislației române; persoana condamnată este cetățean român; nu este incident în cauză niciunul dintre motivele prev. de art. 151 din Legea nr. 302/2004, republicată, de nerecunoaștere a hotărârii și neexecutare a pedepsei. Întrucât persoana condamnată A. a arătat că nu este de acord să fie transferat în Republica Federală Germania, prima instanță a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 99 alin. (3) din Legea 302/2004, cu privire la recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare, pe cale incidentală, de către instanța de judecată în fața căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte.

În ceea ce privește natura pedepsei aplicate persoanei solicitate minore, Curtea a constatat faptul că potrivit legii penale române față de minorul care, la data săvârșirii infracțiunii, avea vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani se ia o măsură educativă neprivativă de libertate sau, dacă a mai săvârșit o infracțiune, pentru care i s-a aplicat o măsură educativă ce a fost executată ori a cărei executare a început înainte de comiterea infracțiunii pentru care este judecat sau pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață, se ia o măsură educativă privativă de libertate.

S-a constatat astfel că minorului nu i se poate aplica o pedeapsă potrivit legii penale române, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiilor art. 166 alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004.

Într-adevăr, incompatibilitatea între felul pedepsei aplicate și legislația română există în cazul în care pedeapsa privativă de libertate aplicată prin hotărârea de condamnare nu corespunde exact, sub aspectul denumirii și al regimului, cu sancțiunile privative de libertate reglementate în legea penală română. Astfel, în ipoteza în care există o incompatibilitate între felul pedepsei aplicate și legislația română, instanța trebuie să adapteze pedeapsa aplicată în statul de condamnare la pedeapsa prevăzută în propria sa legislație, care corespunde sub aspectul felului, atât cât este posibil, cu pedeapsa aplicată prin hotărârea de condamnare.

În cauză, prima instanță a adaptat pedeapsa închisorii la o măsură educativă privativă de libertate, măsura internării într-un centru educativ fiind cea posibil a fi aplicată în ipoteza în care minorul sancționat cu o măsură educativă neprivativă de libertate (similar oarecum supravegherii exercitate pe perioada suspendării condiționate a executării pedepsei dispuse de organul judiciar german) nu își respectă obligațiile stabilite de instanță, potrivit dispozițiilor art. 112 alin. (1) lit. c) din C. pen.

Împotriva Sentinței penale nr. 66 din data de 13.03.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a formulat contestație persoana solicitată A., solicitând, în esență, adaptarea pedepsei închisorii aplicată de instanța germană la o măsură neprivativă de libertate care să îi permită să își îngrijească familia.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că este nefondată contestația formulată de persoana solicitată A., pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Art. 84 alin. (2) din aceeași lege prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

În cauză, mandatul european de arestare a fost emis în vederea executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicate contestatorului persoană solicitată prin hotărârea judecătorească din data de 30.05.2017 pronunțată de Judecătoria Krefeld, Curtea cu jurați pentru minori în Dosarul nr. x Ls 3 Js 899/16 - 321/16, prin care s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin hotărârea judecătorească din data de 1.03.2017 pronunțată de Judecătoria Krefeld, Curtea cu jurați pentru minori în Dosarul nr. x Ls 3 Js 899/16 - 321/16.

Înalta Curte constată că mandatul european de arestare îndeplinește toate condițiile de formă și de conținut prevăzute de art. 87 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, iar faptele pentru a căror săvârșire a fost condamnată persoana solicitată dau loc la predare, fără a fi necesar să fie supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări, astfel cum rezultă din art. 97 alin. (1) pct. 18 din lege - "furt organizat și armat".

Totodată, se constată îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 167 lit. a), b), c) și e) din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru recunoașterea hotărârii străine de condamnare și transfer într-un penitenciar din România și anume: hotărârea de condamnare este definitivă și executorie; fapta care a atras condamnarea are corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (2) lit. b) din C. pen. persoana condamnată ar fi fost sancționabilă și potrivit legislației penale române; persoana condamnată este cetățean român; nu este incident în cauză nici unul dintre motivele prev. de art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată, de nerecunoaștere a hotărârii și de neexecutare a pedepsei.

În consecință, se reține că în mod corect instanța de fond a dispus recunoașterea hotărârii judecătorești din data de 30.05.2017 pronunțată de Judecătoria Krefeld, Curtea cu jurați pentru minori în Dosarul nr. x Ls 3 Js 899/16 - 321/16 BEW prin care s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicate persoanei solicitate A. prin hotărârea judecătorească din data de 01.03.2017 pronunțată de Judecătoria Krefeld, Curtea cu jurați pentru minori în Dosarul nr. x Ls 3 Js 899/16 - 321/16.

De asemenea, având în vedere că persoana solicitată A. a declarat în fața instanței de fond că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare germane, arătând că dorește să execute pedeapsa în România, se constată că în mod corect prima instanță a constatat incidența în cauză a dispozițiilor art. 99 alin. (3) din Legea 302/2004, republicată, privind recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare, pe cale incidentală, de către instanța de judecată în fața căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte.

În privința criticilor formulate, Înalta Curte reține că, în realitate, acestea se referă la natura sancțiunii adaptată de instanța de fond, pe care contestatorul urmează să o execute, acesta, solicitând aplicarea unei măsuri educative neprivative de libertate.

Se constată că obiectul prezentei proceduri îl constituie recunoașterea hotărârii judecătorești din data de 30.05.2017 pronunțată de Judecătoria Krefeld, Curtea cu jurați pentru minori în Dosarul nr. x Ls 3 Js 899/16 - 321/16 BEW, prin care s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicate contestatorului persoană solicitată prin hotărârea judecătorească din data de 01.03.2017 pronunțată de Judecătoria Krefeld, Curtea cu jurați pentru minori în Dosarul nr. x Ls 3 Js 899/16 - 321/16, ca urmare a nerespectării obligațiilor impuse acestuia odată cu suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii.

Potrivit art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română.

Legislația penală română - art. 114 din C. pen. - prevede că față de minorii care la data săvârșirii infracțiunii, au vârsta între 14 și 18 ani, se iau numai măsuri educative neprivative/privative de libertate.

Având în vedere că la data comiterii faptei contestatorul avea vârsta de 14 ani și 14 zile, în mod corect prima instanță a reținut că sub aspectul naturii ei, pedeapsa închisorii aplicată de autoritățile judiciare germane nu corespunde regimului de executare prevăzut de legislația penală română și a dispus, conform art. 166 alin. (8) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, adaptarea pedepsei închisorii de 1 an și 6 luni la măsura educativă a internării într-un centru educativ pentru o perioadă de 1 an și 6 luni, aceasta din urmă fiind o măsură educativă privativă de libertate.

Conform legislației penale române, măsura educativă privativă de libertate se dispune, între altele, în ipoteza prevăzută de art. 123 alin. (1) lit. c) C. pen. Potrivit acestui text de lege, măsura educativă neprivativă de libertate se înlocuiește cu măsura educativă privativă de libertate dacă minorul nu respectă, cu rea-credință, condițiile de executare a măsurii educative sau a obligațiilor impuse. Asupra nerespectării de către persoana solicitată a obligațiilor ce i-au fost impuse prin sentința penală din data de 1.03.2017 prin care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, din care 4 săptămâni în arest, iar executarea diferenței a fost suspendată condiționat, pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 242, 243 (1), 25 (2) din C. pen. german și 1,3 din Legea germană privind instanțele pentru minori, a statuat definitiv instanța de judecată din Germania, respectiv, Judecătoria Krefeld, Curtea cu jurați pentru minori, prin hotărârea din data de 30.05.2017 pronunțată în Dosarul nr. x Ls 3 Js 899/16 - 321/16 BEW, prin care a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare la care contestatorul a fost condamnat prin sentința penală din data de 1.03.2017.

Solicitarea apărării de a se aplica contestatorului măsura educativă a supravegherii nu poate fi primită. Admiterea unei atare solicitări ar presupune o reindividualizare a sancțiunii stabilită prin hotărârea străină de condamnare, însă în procedura de recunoaștere reglementată de Legea nr. 302/2004 republicată, statul de executare nu are nicio competență de a statua asupra legalității ori temeiniciei soluției dispuse de autoritățile judiciare străine, ci doar de a evalua compatibilitatea acestei hotărâri cu normele interne adaptându-le, atunci când este cazul, la exigențele legii interne.

Prin urmare, întrucât există deja dovada neîndeplinirii cu rea-credință de către contestator a obligațiilor impuse prin hotărârea inițială de condamnare a instanței de judecată din Germania, iar hotărârea recunoscută conține soluția revocării suspendării condiționate a executării pedepsei, Înalta Curte constată că în mod corect Curtea de Apel a apreciat incidența dispozițiilor art. 123 alin. (1) lit. c) C. pen., în sensul că a existat o măsură mai ușoară, care a fost revocată din cauza neîndeplinirii condițiilor suspendării condiționate.

Față de cele ce preced, în temeiul art. 425

1

pct. 7 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 66 din data de 13 martie 2020 a Curții de Apel București, secția I penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul - persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 66 din data de 13 martie 2020 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă contestatorul - persoană solicitată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 31 martie 2020.

GGC - NN