ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 31 din 15 iulie 2020, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 113 C. pen., cu aplicarea art. 114 alin. (2), art. 115 alin. (1) pct. 2 C. pen., art. 125 alin. (2) C. pen., art. 128 C. pen., art. 187 C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) raportat la art. 374 alin. (4) C. proc. pen., a fost aplicată inculpatului A., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, măsura educativă prevăzută de art. 115 alin. (1) pct. 2 lit. b) coroborat cu art. 125 C. pen. și anume, internarea într-un centru de detenție pe o durată de 6 ani.

S-a atras atenția inculpatului minor asupra dispozițiilor art. 126 C. pen.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din măsura educativă aplicată perioada reținerii și arestului preventiv, începând cu 16.02.2020 până la zi.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestului preventiv față de inculpatul A., pentru o perioadă de 60 de zile de la pronunțarea sentinței.

În baza art. 19 alin. (3), (5) și art. 25 alin. (1), art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 1349 alin. (1) - (2) și art. 1357 - 1371 C. civ., art. 1381 - 1395 C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B. și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente C. să plătească respectivei părți civile suma de 10.000 RON, reprezentând daune materiale, respectiv suma de 30.000 euro, cu titlu de daune morale.

În baza art. 19 alin. (5) și art. 25 alin. (1), art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 1349 alin. (1) - (2) și art. 1357 - 1371 C. civ., art. 1381 - 1395 C. civ., art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin O.U.G. nr. 72/2006, a fost admisă acțiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Județean de Urgență Reșița, drept pentru care a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente C., la plata sumei de 12.966,28 RON, cu titlu de daune materiale către această parte civilă.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea corpurilor delicte indicate în dispozitivul hotărârii.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente C., la plata sumei de 900 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

S-a reținut, în esență că, în noaptea de 15/16.02.2020, inculpatul A., prin folosirea unui obiect contondent, pe fondul unui conflict anterior cu persoana vătămată, respectiv numitul B., a lovit-o pe aceasta în zona cutiei toracice, a capului, precum și în alte zone ale corpului, în curtea barului "D." din localitatea Fizeș, jud. Caraș-Severin, persoana vătămată pierzându-și cunoștința, fiind lăsată la locul agresiunii și fiindu-i provocate leziuni pentru a căror vindecare sunt necesare un număr de 45 - 50 de zile de îngrijiri medicale, cu punerea vieții în primejdie (comă grad II), autorul părăsind locul faptei către domiciliu.

Prin Decizia penală nr. 851/A din 18 septembrie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, partea civilă B. și inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 31 din data de 15.07.2020 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 424 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a constatat încetarea de drept a măsurii preventive a arestării preventive luată față de inculpatul apelant A. la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 424 alin. (4) C. proc. pen. rap. la art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a dedus din măsura educativă aplicată inculpatului apelant durata arestului preventiv de la 15.07.2020 la zi.

Împotriva Deciziei penale nr. 851/A din 18 septembrie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, inculpatul A. a declarat recurs în casație, la data de 02 noiembrie 2020.

În cererea scrisă, inculpatul A. a indicat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 13 ianuarie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 851/A din 18 septembrie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casație la Completul 8 și s-a fixat termen la data de 10 februarie 2021.

În motivarea scrisă a cererii sale inculpatul A. a indicat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

S-a arătat că în mod nelegal i-a fost aplicata măsura educativa privativa de libertate a internării într-un centru de detenție pe o durata de 6 ani, durata care se situează peste limita maxima prevăzuta de lege pentru care aceasta putea fi dispusă.

Prin aplicarea în cauza a considerentelor Deciziei nr. 6/2014 pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, coroborate cu prevederile art. 174 C. pen., art. 128 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. s-a susținut că inculpatului A. nu îi putea fi aplicata măsura educativa a internării într-un centru de detenție decât intre limitele prevăzute de art. 125 alin. (2) C. pen., reduse cu o treime, respectiv între 1 an și 4 luni și până la 3 ani și 4 luni.

În esență, s-a solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii și, în rejudecare, prin aplicarea corectă a legii, dispunerea unei măsuri educative neprivative de libertate.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 851/A din 18 septembrie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În motivarea scrisă a cererii sale inculpatul A. a indicat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. ""s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În cauza de față, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor prevăzută de art. 32 alin. (1) raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 113 C. pen., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor, fiind de la 10 la 20 de ani.

Potrivit art. 33 alin. (2) C. pen., tentativa se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată, ale cărei limite se reduc la jumătate. Când pentru infracțiunea consumată legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, iar instanța s-ar orienta spre aceasta, tentativa se sancționează cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.

La individualizarea sancțiunii aplicate inculpatului minor A., tribunalul a dispus internarea într-un centru de detenție pe o durată de 6 ani.

În recursul de față, inculpatul, prin apărător susține că măsura educativă privativă de libertate de internare într-un centru de detenție pe o perioada de 6 ani, este nelegală, acesta situându-se peste limita maxima prevăzută de lege.

Înalta Curte reamintește că dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. sunt incidente atunci când se procedează la aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită sau aplicarea unei pedepse principale care depășește limitele generale ale pedepsei prevăzute de art. 60 C. pen. ori care se situează sub aceste limite, aplicarea unei pedepse principale care depășește sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită.

Prin urmare, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru tentativă la infracțiunea de omor, pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, sunt între 5 și 10 ani închisoare.

Contrar susținerilor apărării, urmare a aplicării dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (inculpatul minor A. recurgând la procedura de recunoaștere a învinuirii), limitele de pedeapsă pentru tentativă la infracțiunea de omor sunt situate între 3 ani și 4 luni închisoare și 6 ani și 8 luni închisoare.

Totodată art. 125 alin. (2) C. pen., prevede că "Internarea se dispune pe o perioadă cuprinsă între 2 și 5 ani, afară de cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detențiunea pe viață, când internarea se ia pe o perioadă cuprinsă între 5 și 15 ani."

Contrar susținerilor apărării "prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei."

Prin urmare, măsura educativă privativă de libertate de internare a inculpatului A. într-un centru de detenție pe o perioada de 6 ani, este legală, acesta situându-se în limitele prevăzute de lege.

Așa cum a arătat și instanța de apel, Înalta Curte constată că apărările inculpatului privind incidența în cauză a Deciziei nr. 6/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, nu pot fi reținute, neavând legătură cu speța de față.

Problema de drept care a făcut obiectul Dosarului nr. x/2014 în care s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr. 6/2014, publicată în M. Of. nr. 471/26.06.2014 a privit interpretarea și aplicarea art. 6 alin. (1) din C. pen., aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitive a cauzei, potrivit cu care: "În aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei potrivit art. 6 alin. (1) din C. pen., în cazul tentativei, limita maximă a pedepsei ce trebuie avută în vedere este maximul prevăzut de lege pentru forma tentată (maximul special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea consumată, redus sau înlocuit conform dispozițiilor privind tratamentul sancționator al tentativei)."

Prin urmare, Înalta Curte constată că măsura educativă privativă de liberate de internarea într-un centru de detenție pe o durată de 6 ani dispusă față de inculpatul minor A. se situează în limite legale, și prin urmare cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., nu este incident în cauză.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 851/A din data de 18 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosar nr. x/2020.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurenta inculpat va fi obligată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 851/A din data de 18 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosar nr. x/2020.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 februarie 2021.

GGC - ED