ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 55 din 27 februarie 2020, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2019, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 188 C. pen., teza finală, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în oricare alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen., ce se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală este executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 72 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa închisorii durata reținerii de 24 de ore, din data de 29.07.2019 și cea a arestului preventiv din 30.07.2019 până la zi.

În temeiul art. 399 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestului preventiv pe o perioadă de 60 de zile.

În temeiul art. 127 C. pen. rap. la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a scăzut din durata măsurii educative privative de libertate durata reținerii de 24 de ore din data de 29.07.2019, precum și perioada arestului preventiv din data de 30.07.2019 la zi.

În temeiul art. 399 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestului preventiv pe o perioadă de 60 de zile.

S-a constatat că numitul D. a renunțat la acțiunea civilă.

În baza art. 397, art. 25, art. 19 alin. (1), art. 20 alin. (1) și (2) C. proc. pen., s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă B., Spitalul Clinic Județean de Urgență Arad, Institutul de Pneumoftiziologie "Marius Nasta", secția Clinică Chirurgie Toracică București și, în consecință:

În temeiul dispozițiilor art. 1349, art. 1357 alin. (1), art. 1381 și art. 1386 C. civ., inculpații au fost obligații în solidar (inculpatul C. în solidar cu partea responsabilă civilmente E.) să plătească părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Arad suma de 127.818,85 RON, părții civile Institutul de Pneumoftiziologie "Marius Nasta", secția Clinică Chirurgie Toracică București suma de 15.564,60 RON, precum și părții civile B. suma de 100.000 euro, cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat în vederea distrugerii corpul delict, respectiv un par din lemn, în lungime de 1 metru și o grosime de 5 cm, depus la Camera corpuri delicte a Tribunalului Arad.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A. în vederea stabilirii profilului genetic și a stocării în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, inculpatul A. a fost informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați inculpații A. și C., în solidar cu partea responsabilă civilmente E., să plătească statului câte 3.000 RON fiecare, ce reprezintă cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 272 C. proc. pen., s-a dispus virarea sumei de 470 RON, din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Arad, reprezentând plata onorariului avocațial din oficiu.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpații A. și C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia penală nr. 335/A din 13 aprilie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și de inculpații A. și C. împotriva Sentinței penale nr. 55/27.02.2020 a Tribunalului Arad, pronunțată în Dosarul nr. x/2019.

A fost desființată, în parte, sentința apelată și, în rejudecare, s-au dispus următoarele:

În baza art. 125 alin. (2) C. pen. raportat la art. 113 alin. (3) C. pen. și cu aplicarea art. 114 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 115 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. pen., a fost majorat cuantumul măsurii educative a internării într-un centru de detenție, aplicată inculpatului minor C., de la 3 ani la 5 ani.

În baza art. 1349 C. civ. raportat la art. 1357, 1381 și 1386 C. civ., a fost redus cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile B., de la 100.000 euro la 50.000 euro, daune morale.

În baza art. 404 alin. (61) C. proc. pen., s-a stabilit că partea civilă B. poate solicita emiterea unui ordin european de protecție, în condițiile legii.

Au fost menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art. 424 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata arestului preventiv, de la data de 27.02.2020 la zi.

În baza art. 424 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 127 C. pen. și cu aplicarea art. 72 C. pen., s-a dedus din măsura educativă a internării într-un centru de detenție, aplicată inculpatului C., durata arestului preventiv de la data de 27.02.2020 la zi.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive a inculpaților, concomitent cu emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii și a măsurii educative pe numele inculpaților.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.

Împotriva hotărârii instanței de apel, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen., au declarat recurs în casație inculpații A. și C., calea de atac fiind fundamentată, în cazul celui dintâi, pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 23 iunie 2020, termenul pentru examinarea admisibilității în principiu a cererilor de recurs în casație fiind stabilit la data de 03 septembrie 2020, fără citarea părților, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen.

În cuprinsul căii de atac formulată de inculpatul A., prin prisma cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., s-a arătat, în esență, că instanțele de fond și apel au realizat o greșită aplicare a legii, nereținând admisibilitatea procedurii abreviate de recunoaștere a vinovăției în privința sa, aspect care se circumscrie în pronunțarea unor hotărâri cu aplicarea greșită a legii procesual penale, concretizată pe planul dreptului penal substanțial în aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

A susținut recurentul inculpat A. că prin "pedeapsa prevăzută de lege" s-ar înțelege, în această situație, pedeapsa redusă ca urmare a aplicării cauzei de atenuare obligatorii prevăzute de art. 396 alin. (10) C. proc. pen. A apreciat, de asemenea, că deși pedeapsa de 5 ani închisoare, la care a fost condamnat, se situează aparent între limitele prevăzute de lege pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor, chiar în contextul reținerii cauzei de reducere a pedepsei la care a făcut referire, aplicarea procedurii recunoașterii învinuirii nu ar fi putut conduce la stabilirea aceleiași pedepse ca în situația neaplicării acesteia.

În consecință, a solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii recurate și, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza finală C. proc. pen., cu referire la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., aplicarea unei pedepse în limite legale.

Inculpatul C., în cuprinsul cererii de recurs în casație nu a indicat niciunul dintre cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., recurentul inculpat criticând pe această cale cuantumul măsurii educative a internării într-un centru de detenție ce i-a fost aplicată în cauză, pe care l-a apreciat ca fiind prea ridicat prin raportare la limitele de pedeapsă avute în vedere de către instanța de apel.

A subliniat că, deși cuantumul măsurii educative (5 ani) se încadrează în limitele pedepsei prevăzute de lege pentru tentativa la infracțiunea de omor, la baza majorării acestuia au stat alte limite ale pedepsei decât cele prevăzute de lege, respectiv cele cuprinse între 10 și 20 de ani închisoare, prevăzute pentru infracțiunea de omor (în formă consumată).

Cererea de recurs în casație nu a fost semnată nici de recurentul - inculpat și nici de apărătorul ales prin intermediul căruia a fost formulată.

Prin încheierea pronunțată la data de 03 septembrie 2020, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 335/A din 13 aprilie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2019 și a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovată de recurent.

Totodată, constatând că, în cauză, nu sunt îndeplinite 437 alin. (1) lit. c) teza I și lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul C. împotriva Deciziei penale nr. 335/A din 13 aprilie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2019.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de inculpatul A. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Totodată, dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. prevăd că hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare.

Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

Astfel, Înalta Curte reține că recurentul A. a fost condamnat de instanța de apel potrivit art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) și (2) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare, sancțiune care se încadrează în limitele prevăzute de lege, în condițiile în care tentativa la omor este pedepsită cu închisoarea de la 5 la 10 ani.

Referitor la susținerile recurentului-inculpat prin care se critică faptul că, instanțele de fond și apel, în mod greșit, nu au făcut aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. raportat la art. 374 alin. (4) C. proc. pen. privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă în cazul recunoașterii învinuirii, Înalta Curte constată că nu pot fi cenzurate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., întrucât reținerea sau nu a beneficiului prevăzut de art. 396 alin. (10) C. proc. pen., constituie un aspect de apreciere a instanței de fond, aceasta fiind în măsură să stabilească dacă un inculpat a recunoscut sau nu în totalitate faptele reținute în sarcina sa.

Recursul în casație nu poate tinde spre reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, iar instanța de recurs nu este abilitată să dea o nouă interpretare a materialului probator. Ca atare, nici chestiunile care definesc o anumită conduită procesuală a inculpatului, atunci când aceasta poate avea consecințe în planul tratamentului sancționator, nu pot fi supuse controlului judiciar pe calea recursului în casație.

Prin urmare, Înalta Curte constată că pedeapsa de 5 ani închisoare, stabilită conform art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 188 C. pen., este cuprinsă în limitele stabilite de norma incriminatoare.

În consecință, constatând că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 335/A din 13 aprilie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală în Dosarul nr. x/2019 și, având în vedere că acesta este cel care se află în culpă procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurentul inculpat A. și pentru intimatul inculpat C., în sumă de câte 627 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 335/A din 13 aprilie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurentul inculpat A. și pentru intimatul inculpat C., în sumă de câte 627 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 octombrie 2020.

GGC - NN