ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.02.2021

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 87/2021

HOTĂRÂRE
04.02.2021
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 87/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Asupra contestației de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 4/F din 14 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

S-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 23 octombrie 2020 de Judecătoria Duisburg pe numele persoanei solicitate A.

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile din Germania, cu respectarea regulii specialității.

S-a luat act că, în cazul pronunțării, de către autoritățile competente din Germania, a unei hotărâri de condamnare cu executare în regim de detenție, persoana solicitată și-a exprimat voința de a executa eventuala pedeapsă în România.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la 14 ianuarie 2021 la 12 februarie 2021, inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută pentru 24 de ore la data de 17 decembrie 2020, ora 11:15 și arestată provizoriu în vederea predării de la 30 decembrie 2020 la 14 ianuarie 2021.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București a reținut că, la data de 17 decembrie 2020 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr. x/2020, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare germane la 23 octombrie 2020 față de numitul A., urmărit internațional pentru săvârșirea a 5 infracțiuni de furt din locuință prevăzute de art. 242 I, 244 I, no. 3, IV, 53 din C. pen. german, art. 1, 105 ff din Legea privind Tineretul

În fața Curții, persoana solicitată a fost asistat de apărător din oficiu.

Prin Încheierea dată în cauză la 18 decembrie 2020, definitivă, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate pentru o durată de 15 zile - de la 18 decembrie 2020 la 1 ianuarie 2021, inclusiv.

A fost parcursă procedura prevăzută de Directiva nr. 2013/48/UE, persoana solicitată manifestându-și voința de a fi reprezentată și de un apărător din statul emitent al mandatului european de arestare; nu a fost desemnat un apărător de către autoritățile germane.

Prin Încheierea dată în cauză la 30 decembrie 2020, s-a dispus arestarea provizorie, pe parcursul soluționării mandatului european, a persoanei solicitate; încheierea a rămas definitivă prin respingerea contestației.

La același termen, persoana solicitată nu a formulat obiecțiuni privind identitatea, însă a refuzat predarea motivat de faptul că familia sa este în România; a precizat că recunoaște comiterea faptelor și, în caz de condamnare cu executare în regim de detenție, solicită să execute pedeapsa în România.

Cauza a fost amânată pentru a se verifica dacă există o situație de amânare a predării - cauze penale aflate în curs de cercetare.

La solicitarea Curții au fost comunicate și atașate la dosar fișa de cazier judiciar a persoanei solicitate și relațiile solicitate de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Fetești, acte conform cărora persoana solicitată nu este cercetată în prezent pe teritoriul României.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut că sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este întemeiată, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 103 din Legea nr. 302/2004 și nefiind incident niciun motiv de neexecutare a mandatului european de arestare dintre cele prevăzute de art. 98 din același act normativ.

Astfel, din mențiunile cuprinse în actele emise de autoritățile germane (Mandat european de arestare emis la data de 23 octombrie 2020 de Judecătoria Duisburg pe numele persoanei solicitate), rezultă că, pentru numitul A., cetățean român, s-a emis un mandat european de arestare pentru suspiciunea că, în fapt, la datele de 21 aprilie 2018, 26 ianuarie 2019, 1 martie 2019, 21 martie 2019 și 23 martie 2019, în Duisburg și B.:

Curtea a reținut că faptele menționate au echivalent în legislația penală română, reprezentând infracțiunile prevăzute de art. 228 - art. 229 alin. (1) lit. d) din noul C. pen. român cu aplicarea art. 38 alin. (1) din noul C. pen. român, pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

De asemenea, s-a reținut că faptele menționate sunt pedepsite de C. pen. german cu închisoarea până la 10 ani.

Prin urmare, sunt îndeplinite exigențele art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată.

Curtea a constatat faptul că persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea, invocând în esență faptul că familia sa se află pe teritoriul României.

În drept, această obiecțiune nu intră sub incidența dispozițiilor art. 99 din Legea nr. 302/2004 modificată.

Susținerile apărării privind posibilitatea efectuării unor comisii rogatorii de către autoritățile germane sau a unui eventual transfer de proceduri nu pot fi primite, instanța de executare - ca reflex al suveranității naționale al statului emitent - neputând să aprecieze asupra modalității în care se desfășoară cercetarea penală în cadrul statului emitent.

De altfel, aceste susțineri nu se circumscriu niciunui motiv de refuz al predării.

Curtea a constatat, prin urmare, că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de refuz de executare a mandatului european prevăzute de Legea nr. 302/2004.

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație persoana solicitată A., motivele contestației fiind susținute de către apărătorul desemnat din oficiu, astfel cum se regăsesc în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând contestația formulată, în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea celor ce succed:

Conform art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Din dispozițiile art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Ca atare, învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că, în cauză, predarea și arestarea persoanei solicitate A. se întemeiază pe existența unui mandat european de arestare emis de Judecătoria Duisburg pe numele persoanei solicitate, la data de 23 octombrie 2020, aceasta fiind urmărită internațional pentru săvârșirea a 5 infracțiuni de furt din locuință prevăzute de art. 242 I, 244 I, no. 3, IV, 53 din C. pen. german, art. 1, 105 ff din Legea privind Tineretul.

În fapt, s-a reținut că, la datele de 21 aprilie 2018, 26 ianuarie 2019, 1 martie 2019, 21 martie 2019 și 23 martie 2019, în Duisburg și B.:

Se constată, astfel, că faptele pentru care este cercetată persoana solicitată A. sunt incriminate de legislația penală română, având corespondent în infracțiunile de prevăzute de art. 228 - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

În plus, se observă că faptele ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă, fac parte dintre cele prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004, republicată, care dacă sunt sancționate de legea statului emitent cu o pedeapsă privativă de libertate al cărei maxim este cel puțin 3 ani dau dreptul la predare între statele membre fără a mai fi supuse verificării condiției dublei incriminări.

Totodată, se constată că nu este incident în cauză niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate, astfel cum sunt prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, nefiind întrunite nici cerințele de refuz facultativ al predării, reglementate de art. 99 alin. (2) din aceeași lege.

Ca atare, instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanței, concluzionează că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. cuprinde toate informațiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, necesare pentru a aprecia asupra întrunirii cerințelor imperative impuse de lege, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

În consecință, în raport cu dispozițiile legale ce reglementează procedura de executare a mandatului european de arestare, Înalta Curte constată că solicitarea apărării privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu nu poate fi primită. Dispozițiile art. 104 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 republicată prevăd că, în situația în care, ulterior, instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, textul de lege neacordând instanței posibilitatea de a aprecia cu privire la aplicarea unei alte măsuri preventive, prevăzute de C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 4/F din 14 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în Dosarul nr. x/2020.

Va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 554 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 4/F din 14 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 554 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 februarie 2021.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2021-02-24
0,98
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 160/2021
Ședința publică din data de 24 februarie 2021 Asupra contestației de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 11 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr
ÎCCJ 2021-05-25
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 590/2021
Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 106/F din data de 03 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-a admis sesizar
ÎCCJ 2021-10-08
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 828/2021
Asupra contestației de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin încheierea din 30 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2021, a fost admisă propunerea formulată de
ÎCCJ 2021-05-11
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 473/2021
i solicitate către statul solicitant singura măsură preventivă ce se poate lua este arestarea în vederea predării, scopul fiind cel al asigurării predării efective a respectivei persoane. Numai în situația în care sunt depășite termenele ma
ÎCCJ 2024-02-13
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 124/2024
a unui mandat european și parcurgerea întregii proceduri din Legea nr. 302/2004 (arestare provizorie, examinarea condițiilor de predare, ș.a.m.d.), deși cu privire la acel mandat se dispusese anterior o soluție. Împotriva acestei sentințe,
Sursă