ÎCCJ, decizie (scj.ro #171038)

Mandat european de arestare. Menținerea arestării în vederea predării

Cuprins pe materii

: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare

Indice alfabetic

: Drept procesual penal

-

mandat european de arestare

Legea nr. 302/2004,

art. 104, art. 113

După rămânerea definitivă a hotărârii de predare a persoanei solicitate în baza unui mandat european de arestare, instanța poate dispune prin încheiere menținerea arestării în vederea predării pentru o perioadă de 30 de zile, cu respectarea duratei totale a arestării de 180 de zile prevăzută în art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, în ipoteza în care constată, conform art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, că din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent - constând, de exemplu, în reducerea zborurilor dintre statul român și statul emitent, ca efect al situației epidemiologice internaționale determinate de răspândirea infecțiilor cauzate de coronavirusul SARS-CoV-2 - predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 472 din 13 august 2020

Prin încheierea nr. 83/F din 5 august 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-au dispus următoarele:

În baza art. 104 alin. (9) și (10) din Legea nr. 302/2004, s-a menținut măsura arestării preventive în vederea predării a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 6 august 2020, până la data de 4 septembrie 2020, inclusiv.

Totodată, s-a dispus ca hotărârea să fie notificată persoanei solicitate, autorității judiciare italiene, Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Biroul Sirene, Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate - Serviciul Cooperare Judiciară Internațională în Materie Penală și Inspectoratului Județean de Poliție Vâlcea - Centrul de Reține și Arestare Preventivă.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Pitești a reținut, în esență, următoarele:

Prin adresa din 4 august 2020, emisă de Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliției Române - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Biroul Sirene, s-a transmis Curții de Apel Pitești solicitarea formulată de autoritatea judiciară din Italia, respectiv de Tribunalul Genova - Biroul judecătorului pentru cercetări preliminare, privind executarea mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., la data de 20 mai 2020.

Prin sentința nr. 64/F din 7 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost autorizată predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Italia, dispunându-se arestarea acesteia în vederea predării pe o perioadă de 30 zile și predarea ei către autoritatea judiciară solicitantă cu respectarea termenelor prevăzute în art. 104 alin. (10) și art. 112 din aceeași lege.

La data de 4 august 2020, Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliției Române - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Sirene a adus la cunoștința Curții de Apel Pitești că nu s-a putut proceda la predarea persoanei solicitate, având în vedere, pe de o parte, că nu sunt suficiente zboruri disponibile între România și Italia, iar pe de altă parte, măsurile impuse din cauza pandemiei. Totodată, s-a adus la cunoștința instanței faptul că autoritățile din Italia solicită prelungirea preluării/predării persoanei solicitate.

În contextul prezentat, reținând că din interpretarea dispozițiilor art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 rezultă că legiuitorul a prevăzut posibilitatea intervenirii unor situații excepționale care împiedică predarea efectivă a persoanei solicitate în intervalul de 30 zile pentru care s-a dispus arestarea preventivă în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, dând astfel posibilitatea instanței naționale să mențină succesiv măsura arestării preventive a persoanei solicitate pentru o perioadă totală de maximum 180 de zile, instanța a procedat la verificarea măsurii arestării în vederea predării a persoanei solicitate A., conform art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004.

În cadrul acestui demers, notând, pe de o parte, că predarea efectivă a persoanei solicitate nu s-a putut realiza din motive obiective, iar pe de altă parte, că decizia în baza căreia a fost emis mandatul european de arestare nu a fost revocată, instanța a constatat că se impune menținerea măsurii arestării în vederea predării a persoanei solicitate A. pentru o perioadă de 30 de zile, aceasta fiind necesară în vederea finalizării procedurii predării părții către autoritatea judiciară emitentă.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A., criticând-o pentru nelegalitate, pentru argumente circumscrise, în esență, chestiunii menținerii măsurii arestului preventiv fără a fi îndeplinite condițiile prevăzute în art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A. în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a o respinge, ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, reglementează procedura și condițiile predării persoanei solicitate și prevede următoarele:

„(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu sprijinul unității de poliție pe raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

(2) Dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

(3) În cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte.

(4) În toate cazurile, în momentul predării, autoritățile române comunică autorităților statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica.”

Art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 statuează că „instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 112.”

Totodată, dispozițiile art. 104 alin. (10) teza finală din Legea nr. 302/2004 stabilesc că „durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile.”

Pe de altă parte, potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, în cazul în care instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, iar potrivit art. 104 alin. (13) din același act normativ: „După întocmirea sentinței prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispozițiile Codului de procedură penală cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător.”

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale rezultă că, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, instanța competentă dispune arestarea persoanei solicitate în vederea predării ei către statul emitent, măsură ce se verifică periodic până la predarea efectivă și a cărei durată totală (care cuprinde durata arestului, atât în procedura de executare a mandatului european de arestare anterioară pronunțării hotărârii definitive de predare, cât și în procedura ce urmează după momentul rămânerii definitive a hotărârii de predare și până la predarea efectivă) nu poate depăși 180 de zile.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, la data de 4 august 2020, Curtea de Apel Pitești a fost sesizată cu cererea formulată de Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliției Române - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Biroul Sirene, de menținere a măsurii arestării persoanei solicitate A., în vederea predării acesteia către autoritățile judiciare din Italia în baza sentinței penale nr. 64/F din 7 iulie 2020 a Curții de Apel Pitești, rămasă definitivă (prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritatea judiciară din Italia, în baza mandatului european de arestare emis la 20 mai 2020 de Tribunalul Genova, în vederea cercetării acesteia pentru comiterea infracțiunilor de apartenență la o organizație criminală și spălare a banilor, prevăzute în art. 416 C. pen. italian și art. 110, art. 648 bis C. pen. italian, infracțiuni prevăzute și în legislația penală română în art. 49 alin. 1 din Legea nr. 129/2019 și art. 367 C. pen. - pedepsite cu închisoarea de la 3 la 10 ani, respectiv de la 1 la 5 ani).

În argumentarea cererii, s-a arătat că autoritățile judiciare din Italia solicită menținerea arestului preventiv față de persoana solicitată A., în vederea predării, arătând că această procedură nu s-a desfășurat până în prezent, întrucât nu au fost suficiente zboruri disponibile între România și Italia, în contextul măsurilor impuse de evoluția epidemiei cu COVID-19. Totodată, s-a arătat că se efectuează diligențe în vederea organizării unui zbor în acest sens până la sfârșitul lunii august.

În acest context, constatând că, pe fondul pandemiei de coronavirus, misiunea de predare a persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Italia nu a putut fi realizată până la data de 5 august 2020, dată până la care s-a dispus arestarea acesteia în vederea predării prin sentința penală definitivă nr. 64/F din 7 iulie 2020 a Curții de Apel Pitești, instanța de fond, făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 104 alin. (9) coroborat cu art. 104 alin. (10) și (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, cu referire la art. 113 alin. (2) din același act normativ, a dispus menținerea măsurii arestării față de persoana solicitată, pe o perioadă de 30 zile, cu începere de la data de 6 august 2020 și până la data de 4 septembrie 2020, în vederea predării acesteia către statul emitent al mandatului european de arestare.

În cadrul prezentului demers judiciar, persoana solicitată A. contestă legalitatea soluției instanței de fond de menținere a arestului său preventiv în vederea predării, susținând că această măsură a fost dispusă cu încălcarea dispozițiilor art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, întrucât nu s-a făcut dovada faptului că nepreluarea/nepredarea sa este rezultatul unor situații  independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, nu s-a stabilit o nouă dată pentru finalizarea procedurii și nici nu s-au oferit garanții în sensul că predarea va avea loc până la finalul perioadei până la care a fost menținută măsura preventivă contestată.

Evaluând susținerile contestatorului persoană solicitată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată caracterul lor neîntemeiat, reținând în acest sens, prioritar, că arestarea persoanei solicitate și, subsecvent, menținerea acestei măsuri în vederea predării este obligatorie în situația dată, în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare.

Legea specială nu permite o măsură alternativă în această situație, întrucât predarea persoanei solicitate către autoritățile străine nu se poate face decât în stare de arest preventiv. Practic, predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecință directă a admiterii solicitării privind mandatul european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate și menținerea acesteia în custodia statului solicitat, întrucât numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea părții către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Dispozițiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004, care conțin referiri cu privire la menținerea, verificarea periodică a măsurii arestării sau înlocuirea acesteia cu o altă măsură, în condițiile prevăzute în art. 211-222 C. proc. pen., reglementează măsurile ce pot fi luate în cursul judecății procedurii de punere în executare a unui mandat european de arestare, iar nu și după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanța s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu, arestarea persoanei solicitate în vederea predării.

Pe de altă parte, conjunctura epidemiologică internațională actuală, determinată de răspândirea infecțiilor cauzate de coronavirusul SARS-CoV-2, care a avut ca urmare, printre altele, reducerea zborurilor dintre statul român și cel italian, constituie un motiv obiectiv, de notorietate și independent de voința autorităților române sau alte statului emitent, în sensul art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, care a determinat imposibilitatea punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, până la data fixată inițial.

În consecință, susținerile contrarii ale acesteia sunt neîntemeiate, la fel ca și cele vizând omisiunea stabilirii unei noi date a predării sale, în condițiile în care, în cuprinsul adresei din 4 august 2020 a Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliției Române - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Biroul Sirene se menționează că Biroul Sirene Italia a comunicat că încearcă organizarea unui zbor până la sfârșitul lunii august 2020. În contextul acestei comunicări, aparenta incertitudine ce poartă asupra datei la care se va efectua preluarea/predarea persoanei solicitate A. nu constituie însă o dovadă a lipsei de interes a autorităților statului emitent, astfel cum susține contestatorul, ci doar un alt efect al stării pandemice actuale și a implicațiilor ei multiple.

Tot cu privire la susținerea contestatorului persoană solicitată privind incertitudinea predării sale în viitorul apropiat, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că Legea nr. 302/2004 reglementează, în cuprinsul art. 113, termenul în interiorul căruia trebuie să se realizeze predarea și sancțiunea care intervine în caz contrar, respectiv aceea a punerii în libertate a persoanei solicitate în cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare.

Aceste prevederi legale se completează cu dispozițiile art. 104 alin. (10) teza finală din Legea nr. 302/2004, care stabilesc că durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile.

În acest context, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că persoana solicitată A. a fost reținută pentru 24 de ore, de la data de 7 iulie 2020, ora 11:30  până la data de 8 iulie 2020, ora 11:30, iar începând cu data de 7 iulie 2020 a fost arestată în vederea predării până la data de 5 august 2020, când măsura a fost menținută (prin încheierea nr. 83/F din 5 august 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie), pe o perioadă de 30 de zile, de la 6 august 2020 până la data de 4 septembrie 2020, inclusiv.

În consecință, constată că măsura dispusă de instanța de fond este legală și temeinică și din perspectiva perioadei maxime de 180 de zile înăuntrul căreia trebuie să se realizeze efectiv predarea persoanei solicitate.

În final, Înalta Curte de Casație și Justiție notează că, raportat la obiectul cauzei pendinte, excedează verificărilor ce pot fi făcute în actualul cadru procesual aspectele vizând oportunitatea valorificării în cauză a instituției transferului de proceduri, invocată de contestatorul persoană solicitată.

În raport cu argumentele prezentate, constatând că menținerea arestării persoanei solicitate A. în vederea predării acesteia către autoritățile judiciare din Italia constituie o măsură privativă de libertate temporară, care satisface pe deplin exigențele impuse de dispozițiile legale incidente în materie, fiind singura aptă a asigura finalizarea procedurii speciale reglementată de Legea nr. 302/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond în urma efectuării verificărilor la care este îndrituită conform dispozițiilor art. 104 alin. (9) și urm. din Legea nr. 302/2004 este temeinică și legală, iar criticile formulate de contestator, neîntemeiate.

Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii nr. 83/F din 5 august 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.