ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 863/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 863/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 19/ F din 28 februarie 2008 a Curții de Apel

Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins

sesizarea cu privire la executarea mandatului european de arestare emis la 5

octombrie 2007 de Tribunalul Ordinar din Velletri - Italia, privind pe

cetățeanul român A.M.F., în vederea cercetării acestuia pentru săvârșirea

infracțiunilor de tâlhărie, sechestrare de persoane și vătămare corporală

gravă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că mandatul

european nu poate fi pus în executare, întrucât

persoana solicitată nu se

afla pe teritoriul României, ci pe teritoriul

Austriei, unde a fost arestată și încarcerată în Penitenciarul Graz Jakomini,

în baza unui ordin emis de Curtea Regională Graz.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Pitești care,

invocând dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 9, 18 și 21 C. proc.

pen., a susținut că nu există motiv de refuz al punerii în executare a

mandatului european, că nu s-au cerut relații la Curtea Regională Graz, pentru

a se stabili dacă persoana solicitată a fost arestată în baza aceluiași mandat

european emis de autoritățile italiene și în caz afirmativ să transmită

mandatul spre executare instanței competente austriece și totodată, că judecata

s-a făcut de Curtea de Apel Pitești fără citarea legală a persoanei solicitate

și fără desemnarea unui apărător din oficiu.

Examinând hotărârea atacată în baza motivelor de casare invocate, dar

și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Curtea

constată că recursul declarat de procuror este

întemeiat, așa cum se va

arăta în continuare.

n conformitate

cu dispozițiile art. 77 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea

judiciară internațională în materie penală, mandatul european de arestare se

execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, iar

potrivit art. 86 alin. (1) din aceeași

lege,

în cadrul procedurilor prealabile, autoritatea judiciară română când

primește

un mandat european de arestare, dar nu este competentă să îl soluționeze,

transmite mandatul autorității judiciare competente și informează despre

aceasta autoritatea emitentă.

Din analiza acestor dispoziții legale rezultă că în cazul constatării

necompetenței, autoritatea judiciară română nu poate respinge cererea de

executare a mandatului european ci, în baza principiului menționat îl transmite

autorității competente și informează autoritatea emitentă.

2.

Examinând actele

dosarului, Curtea constată că persoana solicitată nu a fost găsită pe

teritoriul Statului Român, rezultând, potrivit adresei nr. 712/1/5/2008 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, transmisă acelei curți, că

cetățeanul român menționat în mandatul european de arestare, se află pe teritoriul

Statului Austriac, fiind arestat și încarcerat în Penitenciarul Graz Jakomini

în baza ordinului nr. 6/130/h emis de Curtea Regională Graz.

Având în vedere acest act, instanța sesizată era datoare să facă

verificări și să obțină informații privind situația juridică a persoanei

solicitate chiar de la autoritățile judiciare din Austria sau prin direcția de

specialitate a Ministerului Justiției din România

și apoi, după efectuarea

cercetării necesare, să transmită mandatul

autorității de executare competente.

Întrucât Curtea de Apel Pitești nu a ținut seama de aceste dispoziții

imperative și a respins sesizarea de punere în executare a mandatului european

de arestare emis de autoritățile judiciare italiene, hotărârea pronunțată nu

este legală și nici temeinică, impunându-se casarea acesteia și reluarea

judecății pentru ca instanța să se conformeze prevederilor arătate mai sus.

3.

Referitor la

criticile din recursul procurorului, în sensul că, în cadrul procedurilor

prealabile, persoana solicitată și negăsită în România trebuia citată în

străinătate și că în această fază trebuia să îi fie desemnat un apărător din

oficiu, acestea nu pot fi primite.

Astfel, respectivele obligații incumbau instanței numai în cazul

identificării persoanei solicitate, a reținerii și prezentării ei în fața

instanței în vederea arestării și punerii în executare a mandatului european de

arestare conform dispozițiilor art. 88

1

alin. (5), art. 89 și 91 și

următoarele din Legea nr. 302/2004, condiții neîntrunite în speță.

4.

Față de considerentele

ce preced, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. a) alin. ultim C.

proc. pen., urmează a admite recursul declarat de procuror, a casa hotărârea

atacată și a trimite cauze spre soluționare la Curtea de Apel Pitești.

Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu desemnat

persoanei solicitate să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Pitești împotriva sentinței penale nr. 19/ F din 28 februarie 2008 pronunțată

de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie în dosarul nr. 62/46/2008 privind pe persoana solicitată A.M.F.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre soluționare la Curtea de

Apel Pitești.

Onorariul în sumă de 60 lei pentru apărătorul desemnat din oficiu

intimatei persoane solicitate A.M.F., se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publica 10 martie 2008.