ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 863/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 19/ F din 28 februarie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins sesizarea cu privire la executarea mandatului european de arestare emis la 5 octombrie 2007 de Tribunalul Ordinar din Velletri - Italia, privind pe cetățeanul român A.M.F., în vederea cercetării acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, sechestrare de persoane și vătămare corporală gravă. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că mandatul european nu poate fi pus în executare, întrucât persoana solicitată nu se afla pe teritoriul României, ci pe teritoriul Austriei, unde a fost arestată și încarcerată în Penitenciarul Graz Jakomini, în baza unui ordin emis de Curtea Regională Graz.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești care, invocând dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 9, 18 și 21 C. proc. pen., a susținut că nu există motiv de refuz al punerii în executare a mandatului european, că nu s-au cerut relații la Curtea Regională Graz, pentru a se stabili dacă persoana solicitată a fost arestată în baza aceluiași mandat european emis de autoritățile italiene și în caz afirmativ să transmită mandatul spre executare instanței competente austriece și totodată, că judecata s-a făcut de Curtea de Apel Pitești fără citarea legală a persoanei solicitate și fără desemnarea unui apărător din oficiu. Examinând hotărârea atacată în baza motivelor de casare invocate, dar și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Curtea constată că recursul declarat de procuror este întemeiat, așa cum se va arăta în continuare. 1. Î n conformitate cu dispozițiile art. 77 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, iar potrivit art. 86 alin. (1) din aceeași lege, în cadrul procedurilor prealabile, autoritatea judiciară română când primește un mandat european de arestare, dar nu este competentă să îl soluționeze, transmite mandatul autorității judiciare competente și informează despre aceasta autoritatea emitentă. Din analiza acestor dispoziții legale rezultă că în cazul constatării necompetenței, autoritatea judiciară română nu poate respinge cererea de executare a mandatului european ci, în baza principiului menționat îl transmite autorității competente și informează autoritatea emitentă.

2. Examinând actele dosarului, Curtea constată că persoana solicitată nu a fost găsită pe teritoriul Statului Român, rezultând, potrivit adresei nr. 712/1/5/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, transmisă acelei curți, că cetățeanul român menționat în mandatul european de arestare, se află pe teritoriul Statului Austriac, fiind arestat și încarcerat în Penitenciarul Graz Jakomini în baza ordinului nr. 6/130/h emis de Curtea Regională Graz. Având în vedere acest act, instanța sesizată era datoare să facă verificări și să obțină informații privind situația juridică a persoanei solicitate chiar de la autoritățile judiciare din Austria sau prin direcția de specialitate a Ministerului Justiției din România și apoi, după efectuarea cercetării necesare, să transmită mandatul autorității de executare competente.

Întrucât Curtea de Apel Pitești nu a ținut seama de aceste dispoziții imperative și a respins sesizarea de punere în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare italiene, hotărârea pronunțată nu este legală și nici temeinică, impunându-se casarea acesteia și reluarea judecății pentru ca instanța să se conformeze prevederilor arătate mai sus. 3. Referitor la criticile din recursul procurorului, în sensul că, în cadrul procedurilor prealabile, persoana solicitată și negăsită în România trebuia citată în străinătate și că în această fază trebuia să îi fie desemnat un apărător din oficiu, acestea nu pot fi primite.

Astfel, respectivele obligații incumbau instanței numai în cazul identificării persoanei solicitate, a reținerii și prezentării ei în fața instanței în vederea arestării și punerii în executare a mandatului european de arestare conform dispozițiilor art. 88 1 alin. (5), art. 89 și 91 și următoarele din Legea nr. 302/2004, condiții neîntrunite în speță. 4. Față de considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. a) alin. ultim C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de procuror, a casa hotărârea atacată și a trimite cauze spre soluționare la Curtea de Apel Pitești. Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu desemnat persoanei solicitate să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva sentinței penale nr. 19/ F din 28 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. 62/46/2008 privind pe persoana solicitată A.M.F. Casează sentința atacată și trimite cauza spre soluționare la Curtea de Apel Pitești. Onorariul în sumă de 60 lei pentru apărătorul desemnat din oficiu intimatei persoane solicitate A.M.F., se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publica 10 martie 2008.