ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5242/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Petiționara M.A. a formulat plângere penală împotriva judecătorului B.T.M., președintele Judecătoriei Sectorului 3 București pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., pentru că nu și-a îndeplinit cu știință îndatoririle de serviciu cu prilejul primirii și repartizării spre soluționare, în ziua de 10 mai 2005, a cererii petentei, prin care solicita să i se facă dovada repartizării aleatorii a plângerii depuse de acesta la data de 4 mai 2005, susținând că prin aceasta i-au fost vătămate interesele sale legale și i s-a produs o pagubă materială importantă.

Prin rezoluția din 16 martie 2006, procurorul N.O. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în dosarul nr. 1108/P/2005 al aceluiași parchet, s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva magistratului pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât fapta sesizată nu este prevăzută de legea penală. Se motivează că mențiunea făcută de președintele instanței în adresa de comunicare către petentă în sensul că „dacă într-adevăr aveți curiozitatea modului aleatoriu de repartizare a cauzelor vă puteți adresa persoanei responsabile de la registratura instanței” nu poate fi apreciat ca un act de dispreț față de petentă și drepturile sale la informare așa cum se susține în plângerea penală.

Plângerea petentei împotriva rezoluției din 16 martie 2006, a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția din 5 aprilie 2006 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. După respingerea plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, petiționara s-a adresat conform art. 278 1 C. proc. pen., instanței de judecată. Prin sentința penală nr. 95 din 31 mai 2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta M.A. împotriva rezoluției din 5 aprilie 2006 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. 1108/P/2005. Se motivează în esență că, din probele administrate (situația repartizării dosarelor din 4 mai 2005) rezultă că repartizarea cauzei la care se referă petenta a fost făcută cu respectarea dispozițiilor din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești.

Împotriva sentinței a declarat recurs petiționara M.A., susținând că hotărârea nu este motivată în drept pe fondul respingerii plângerii, nu au fost luate în considerare susținerile sale și soluția pronunțată de instanță este rezultatul unei erori grave de fapt, solicitându-se admiterea recursului, casarea sentinței, admiterea plângerii și să se dispună trimiterea cauzei la procuror. Criticile sunt nefondate. Din examinarea dosarului cauzei se constată că prima instanță a făcut o analiză judicioasă a tuturor aspectelor cauzei și a tras concluzii corecte.

Astfel, pe justificat temei instanța a constatat că procurorul în rezoluție a reținut că faptele indicate de petentă nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu întrucât nu există obligație de serviciu stabilită de lege sau regulamentul de funcționare al instanțelor de a introduce în prezența părții datele referitoare la cererea depusă și de a face dovada modului cum funcționează sistemul de repartizare aleatorie a cauzelor în sistemul pe calculator aplicat de instanțele de judecată. De asemenea, în mod corect prima instanță a reținut că repartizarea cauzei, la care se referă petiționara a fost făcută cu respectarea dispozițiilor din regulamentul de ordine interioară a instanțelor.

În consecință, corect procurorul a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale vreunei fapte penale și a dispus neînceperea urmăririi penale. Motivarea sentinței este completă și convingătoare. Sentința fiind deci legală și temeinică, iar criticile nefondate, urmează a se respinge recursul în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Recurenta urmează a fi obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara M.A. împotriva sentinței penale nr. 95 din 31 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Obligă recurenta petiționară să plătească statului suma de 60 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 septembrie 2006.