ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5307/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 12 august 2002

reclamanții S.C., K.A. și K.G. au chemat în judecată pe pârâții Statul Român,

prin Consiliul Local al Municipiului Târgu-Mureș, SC F.A. SA Târgu-Mureș, SC R.

SRL Târgu Mureș, A.P.A.P.S., SC L. SA Târgu-Mureș, Primăria Târgu-Mureș, C.I., H.V.

și H.S. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea

absolută a actelor juridice de înstrăinare, inclusiv a celor făcute în cadrul

procesului de privatizare a farmaciei A. nr. 3, ca fiind îndeplinite cu

încălcarea dispozițiilor imperative ale legii și având ca obiect părți din

imobilul înscris în C.F. nr. 800/II Târgu-Mureș, nr.top 1249/2, 1123, 1124 și

1247/2, precum și în C.F. nr. 714, cu nr.top 1123 și 1124, compus din 7 camere

și dependințe, situat administrativ în Târgu-Mureș, imobil ce a trecut în

proprietatea statului abuziv și cu nerespectarea prevederilor Decretului nr. 92/1950.

Prin aceeași acțiune reclamanții au

mai solicitat restabilirea situației anterioare de carte funciară prin

înscrierea ca proprietar al imobilului pe antecesorul reclamanților, K.A.,

precum și evacuarea pârâților din imobil.

Investit inițial cu soluționarea

cauzei, Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința nr. 632 din 29 noiembrie

2002, a declinat în favoarea Judecătoriei Târgu-Mureș competența de soluționare

a acțiunii formulată de reclamanți împotriva pârâților Statul Român, prin

Consiliul Local al Municipiului Târgu-Mureș, SC L. SA Târgu-Mureș, Primăria

municipiului Târgu Mureș, C.V., C.I., H.V. și H.S. Prin aceeași sentință s-au

disjuns capetele de cerere privind constatarea nulității absolute a actelor

juridice de înstrăinare făcute în cadrul procesului de privatizare a farmaciei

A. nr. 3, restabilirea situației anterioare de carte funciară și evacuarea din

imobilul litigios formulate de reclamanți împotriva pârâților SC F.A. SA Târgu-Mureș,

SC R. SRL Târgu-Mureș și A.P.A.P.S., capete de cerere ce au fost trimise spre

soluționare la Secția comercială a Tribunalului Mureș.

După sesizarea Judecătoriei Târgu-Mureș,

la data de 5 noiembrie 2003, în fața acestei instanțe, reclamanții au formulat

o precizare de acțiune prin care au solicitat: să se constate faptul că

imobilele situate în Târgu-Mureș, apartamentele nr. 1 și 2 au trecut în

proprietatea statului cu încălcarea normelor în vigoare la acea dată, deci fără

titlu; să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare

nr. 100/1997 încheiat SC L. SA Târgu-Mureș și C.V. și C.I., precum și a

contractului nr. 141/1997 încheiat între SC L. SA Târgu-Mureș și H.V. și H.S.;

să se dispună restabilirea situației anterioare de carte funciară, respectiv

radierea dreptului de proprietate al Statului Român și înscrierea ca proprietar

al imobilelor a antecesorului reclamanților, K.A.

Sesizată în condițiunile rezumate

mai sus, Judecătoria Târgu Mureș, prin sentința civilă nr. 5382 din 20

septembrie 2004, a respins acțiunea reclamanților.

Tribunalul Mureș, prin decizia

civilă nr. 124 din 23 martie 2006 a respins excepția invocată de

reclamanții-apelanți privind lipsa competenței materiale a Judecătoriei Târgu-Mureș.

Aceeași instanță a admis apelul declarat de reclamanți, a desființat sentința

civilă nr. 5382 din 20 septembrie 2004 a Judecătoriei Târgu-Mureș și a dispus

trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași judecătorie.

Împotriva deciziei dată în apel au

declarat recurs reclamanții care și-au exprimat nemulțumirea cu privire la

respingerea excepției lipsei competenței materiale a Judecătoriei Târgu-Mureș.

În fața instanței de recurs, la data

de 10 ianuarie 2007, reclamanții K.G., S.C. și K.A. au invocat excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art. 163 alin. (1) C. proc. civ. raportat

la art. 1201 C. civ. sub cuvânt că sunt contrare prevederilor art. 124 alin. (2),

art. 126 alin. (2) și art. 21 din Constituția României, art. 6 pct. 1 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și

art. 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Pe cale de consecință,

s-a solicitat suspendarea soluționării cauzei în recurs și sesizarea Curții

Constituționale.

Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția

civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie, prin

încheierea din 4 aprilie 2007, a hotărât că excepția de neconstituționalitate

este inadmisibilă și a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, cu

motivarea că cele două dispozițiile legale, art. 163 alin. (1) C. proc. civ. și

art. 1201 C. civ., nu au legătură cu cauza, cât timp atât instanța de fond, cât

și cea de apel, au soluționat pricina în fond și nu în baza unei excepții

procedurale.

Împotriva încheierii prin care s-a

respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, în termen legal, au

declarat recurs reclamanții K.G., S.C. și K.A., care au invocat următoarele

critici: încheierea atacată nu a fost motivată potrivit legii; instanța a făcut

aplicarea prevederilor abrogate din Legea nr. 47/1992 și a ignorat motivele

invocate de recurenți în susținerea excepției de neconstituționalitate;

acțiunea reclamanților a fost întemeiată pe dispozițiile art. 46 din Legea nr. 10/2001,

modificată, astfel că instanța competentă în acest caz este secția civilă a

tribunalului în raza căruia se află sediul unității deținătoare, astfel cum

dispun prevederile art. 24 alin. (8) din aceeași lege; cu toate acestea,

Tribunalul Mureș, prin sentința nr. 632/2002, a disjuns acțiunea, în sensul

declinării competenței către Judecătoria Târgu-Mureș, iar pentru constatarea

nulității actelor de privatizare a fost învestită secția comercială a

Tribunalului Mureș; deși în fața instanțelor unde acțiunea a fost disjunsă,

reclamanții au invocat excepția de necompetență materială a judecătoriei, atare

excepție a fost respinsă invocându-se autoritatea de lucru judecat ce rezultă

din sentința civilă nr. 632/2002 a Tribunalului Mureș, hotărâre prin care a

fost greșit investită judecătoria; trebuie să se dea prevalență principiului

respectării ordinii publice, față de cel al autorității de lucru judecat; de

aplicarea prevederilor criticate ca neconstituționale depinde pronunțarea unei

hotărâri justă în cauză.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea

nr. 47/1992 „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața

instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind

neconstituționalitate unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege

sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în

orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia”, iar în

conformitate cu alin. (6) al aceluiași articol „dacă excepția este

inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța

respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții

Constituționale”.

Pentru a fi admisibilă excepția de

neconstituționalitate, legiuitorul a impus, printre alte condiții, ca

dispoziția din lege criticată ca neconstituțională să aibă „legătură cu

soluționarea cauzei”. Analizând această condiție la speța dedusă judecății așa

cum cauza a fost mai sus rezumată, se constată că nemulțumirea reclamanților nu

vizează atât faptul că art. 163 alin. (1) C. proc. civ. și art. 1201 C. civ. ar

intra în coliziune cu unele prevederi constituționale, cât împrejurarea că

acțiunea introductivă de instanță, care în opinia reclamanților reprezintă un

tot unitar, a fost disjunsă, cu o parte din petitele acțiunii fiind învestită

judecătoria, iar cu o altă parte a fost învestită secția comercială a

tribunalului.

Cu alte cuvinte, sub aparența sau la

adăpostul excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 163 alin. (1) C.

proc. civ. și art. 1201 C. civ. reclamanții au formulat, în realitate, critici

ce vizează nelegalitatea sentinței civile nr. 632/2002 a Tribunalului Mureș

prin care acțiunea fost disjunsă, cât și critici ce se referă la necompetența

materială a judecătoriei de a soluționa atare cauză. Nu excepția puterii

lucrului judecat îi nemulțumește pe reclamanți ori că prevederile ce o consacră

ar fi, în adevăr, neconstituționale, ci nesoluționarea în tot a acțiunii de aceeași

secție civilă a tribunalului, ca instanță de fond.

Or, atât soluția de disjungere a

unei acțiuni, cât și chestiunea competenței materiale a unei instanțe de a

soluționa o cauză anume constituie aspecte ce privesc jurisdicția generală și

intră în atribuțiunea de control judiciar cu care este investită instanța de

casare, aspecte care nu formează obiect al jurisdicției constituționale.

Față de cele ce preced, recursul

reclamanților se privește ca nefondat și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamanții K.G., S.C. și K.A. împotriva încheierii din 4 aprilie 2007 dată de

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale,

pentru minori și familie, în dosarul nr. 236/43/2006.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2007.