ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7078/2006

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7078/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 375 din 17

decembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 740/2003, s-a admis

în parte acțiunea formulată de reclamanta M.M.

S-a anulat dispoziția nr. 222 din 29

ianuarie 2003 emisă de Primarul Municipiului Târgu Jiu, în parte și a fost

obligat Consiliul Local Târgu Jiu să restituie în natură reclamantei suprafața

de 380 mp, teren situat în Târgu Jiu, în continuarea terenului reclamantei de

la est la vest, pe o lungime de 46,5 m și lățime de 16 m (până în fostul iaz al

morilor) și de aici pe lungimea de 19,5 m cu o lățime de 6 m până la digul de

protecție al barajului râului Jiu, conform schiței G.M. și C.D.

A fost obligat pârâtul Consiliul

Local Târgu Jiu la 3 milioane lei cheltuieli judecată către reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut

că reclamanta a dovedit dreptul de coproprietate al autorului său asupra

terenului în litigiu, pentru care expertiza efectuată în cauză a stabilit că nu

este inclus în terenul aparținând târgului L., trecut în inventarul bunurilor

publice, reclamanta formulând notificarea numai pentru restituirea suprafeței

de 380 mp ce face parte din suprafața de 861 mp teren liber.

Împotriva acestei sentințe civile au

declarat apel reclamanta M.M. și pârâtul Consiliul Local al Municipiului Târgu

Jiu, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin motivele de apel formulate de

reclamantă s-a criticat sentința civilă sub aspectul nerestituirii întregii

suprafețe de 761 mp teren situat în Târgu Jiu cât și, sub aspectul neacordării

în totalitate a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariile în cele trei

expertize.

Prin motivele de apel formulate de

pârâtul Consiliul Local al Municipiului Târgu Jiu, s-a criticat sentința civilă

apelată, sub aspectul că în mod nejustificat s-a admis acțiunea reclamantei

pentru suprafața de 380 mp, în condițiile în care acest teren face parte din

domeniul public, fiind rezultatul amenajărilor hidrotehnice ale râului Jiu.

Prin decizia civilă nr. 2759 din 7

septembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, în dosarul

nr. 2575/2004 s-au respins ca nefondate ambele apeluri pentru următoarele

considerente:

Legea nr. 10/2001, ca lege cu

caracter reparator privind cetățenii ale căror proprietăți au fost preluate de

către stat abuziv, anterior anului 1989, stabilește mai multe categorii de

măsuri reparatorii, totuși prevalează restituirea în natură, conform art. 1

alin. (1), art. 7 și art. 9 alin. (1) din acest act normativ.

Reclamanta, în calitate de persoană

îndreptățită, fiind moștenitoarea autorului său, R.N., s-a adresat în

condițiile legii, cu notificarea organelor administrației locale pentru

retrocedarea suprafeței de 380 mp, teren situat în Târgu Jiu, ce a fost preluat

în mod abuziv, fără titlu valabil și fără temei legal de organele

administrației de stat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr.

10/2001.

Din conținutul raportului de

contraexpertiză, întocmit în cauză, rezultă că terenul în suprafață de 380 mp,

solicitat de reclamantă prin notificare face parte din suprafața de 861 mp, ce

se regăsește în actul de vânzare-cumpărare invocat, fiind teren liber,

neafectat de construcții și poate fi restituit în natură reclamantei, fiind

amplasat la aproximativ 220 m mai la nord de târgul L., nefiind inclus în

suprafața de 18018 mp, indicată în inventarul domeniului public, aparținând

Municipiului Târgu Jiu.

Din conținutul Dispoziției nr. 222

din 29 ianuarie 2003 emisă de Primarul Municipiului Târgu Jiu, rezultă că

reclamanta a anexat la notificare și actul de vânzare-cumpărare, încheiat în

anul 1930, fiind respectate dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, astfel

încât au apărut ca nefondate și aceste critici.

Pentru aceste considerente apelul

pârâților Consiliul Local al Municipiului Târgu Jiu și Primarul Municipiului

Târgu Jiu au fost constatate nefondate.

În ce privește apelul declarat de

reclamantă s-a constatat că și sub acest aspect, Tribunalul a pronunțat o

hotărâre legală și temeinică.

Prima instanță a respectat

dispozițiile art. 21, art. 22 din Legea nr. 10/2001, privind emiterea

notificării și a deciziei sau dispoziției de aprobare a restituirii în natură,

în condițiile în care atât notificarea inițială, din 17 februarie 2001, cât și

revenirea ulterioară a acesteia nu a vizat restituirea în natură a suprafeței

de 749 mp, precizați în cererea depusă la fila 129 (dosar fond), după

efectuarea raportului de expertiză de către cei trei experți, nefiind astfel

urmată procedura Legii nr. 10/2001 și pentru acest teren. A fost constatată

nefondată și critica referitoare la stabilirea cuantumului sumei reprezentând

cheltuielile de judecată, atâta timp cât acțiunea civilă a fost admisă în

parte, pentru suprafața de 310 mp.

Împotriva acestei decizii civile au

declarat recurs reclamanții M.M. și pârâții Consiliul Local al Municipiului

Târgu Jiu și Primarul Municipiului Târgu Jiu, criticând-o pentru nelegalitate.

Astfel, recurenta-reclamantă arată

că instanța de apel nu s-a pronunțat complet asupra primului motiv de apel, în

sensul că nu a răspuns criticii potrivit căreia în dispozitivul sentinței

civile, așa cum este individualizat pe dimensiuni și parcele, terenul restituit

este de 861 mp, adică exact atât cât au indicat experții prin transpunerea în

teren a actului de vânzare-cumpărare nr. 164 din 10 ianuarie 1930, deși

efectiva restituire privește suprafața de 380 mp.

Dacă restituirea s-ar face conform

cu dimensiunile menționate în dispozitivul sentinței civile, atunci suprafața

restituită este de 861 mp, și nu de 380 mp. Această critică așa cum a fost expusă

se întemeiază în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,

încadrarea fiind făcută de către instanță în condițiile art. 306 alin. (3) C.

proc. civ., în sensul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

Potrivit dispozițiilor art. 304 pct.

9 C. proc. civ., se arată că decizia civilă, ce face obiectul prezentului

recurs, este dată cu aplicarea greșită a Legii nr. 10/2001, lege specială de

retrocedare a proprietăților preluate abuziv de stat în perioada 1945-1990,

adică de repunere a proprietarilor sau a moștenitorilor acestora în situația

anterioară.

Într-o cerere de restituire esențial

este individualizarea terenului de restituit, pe vecinătăți și amplasament,

precizarea actului de proprietate în baza căruia se solicită restituirea și nu

atât menționarea exactă a suprafeței, dacă în actul de proprietate suprafața nu

este concret indicată. În această situație, se solicită în principal

retrocedarea în natură a întregii suprafețe de 749 mp, suprafața reală pe care

recurenta a cunoscut-o abia după întocmirea raportului de expertiză sau în

subsidiar, a suprafeței de 460 mp, din totalul de 749 mp, conform notificării.

Se arată că la prima instanță cât și

în apel a efectuat cheltuieli de judecată în valoare de 9.000.000.000 lei și

solicită obligarea pârâților la plata acestora.

Pârâții Consiliul Local al

Municipiului Târgu Jiu și Primarul Municipiului Târgu Jiu, prin recursul

declarat arată că decizia civilă pronunțată în apel este nelegală, potrivit

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv de

recurs se arată că terenul în litigiu face parte dintr-o suprafață mai mare de

18018 mp, dobândit de Municipiul Târgu Jiu în anul 1999, prin schimb, conform

Hotărârii nr. 72 din 31 iulie 1995.

Terenul solicitat de reclamanți este

rezultatul amenajărilor hidrotehnice ale râului Jiu, obținut prin regularizarea

cursului acestui râu.

Potrivit art. 22 din Legea nr.

10/2001, notificările trebuie dublate de prezentarea actelor de proprietate,

care atestă proprietatea persoanelor îndreptățite la restituirea imobilelor pe

care le solicită, iar intimata-reclamantă nu a depus nici un act de proprietate

din care să reiasă că ar fi deținut vreodată suprafața solicitată.

Actul de proprietate invocat de

reclamantă și încheiat în anul 1930, precizează ca adresă a imobilului, Târgu

Jiu, în timp ce notificarea a fost formulată pentru imobilul din str. O. nr.

84.

Se arată că nu se cunoaște nici

modalitatea de trecere în proprietatea statului a terenului solicitat și nici

intimata-reclamantă nu a depus vreun act în acest sens, din care să rezulte

suprafața de teren preluată abuziv.

Pe de altă parte, vecinătățile din

actul din 1930 nu corespund cu vecinătățile suprafeței de 308 mp, a cărui

restituire s-a solicitat și mai mult, acest teren este afectat de utilități,

așa cum rezultă din adresa nr. 8 din februarie 2004 emisă de E.O. SA, sucursala

Târgu Jiu.

Examinând decizia civilă recurată în

raport de motivele de recurs invocate de reclamantă și de pârâți, instanța

constată recursurile neîntemeiate pentru următoarele considerente:

Terenul aparținând autorului

reclamantei, conform actului autentic nr. 164/1930, a fost preluat de stat

abuziv, fără titlu, sarcina probei în sensul că imobilul este deținut de stat

cu titlu incumbând pârâților, ca deținători ai terenului, care nu au produs

nici un fel de dovadă cu privire la modalitatea de trecere în proprietatea

statului a terenului.

Reclamanta a făcut dovada, cu act

autentic, a dreptului de proprietate a autorului său și a calității sale de

persoană îndreptățită, precum și a preluării terenului de către stat abuziv,

fără titlu, fiind astfel incidente în speță dispozițiile art. 1 alin. (1), art.

3 alin. (1) lit. d) și art. 9 din Legea nr. 10/2001.

În ceea ce privește critica

formulată de reclamantă și întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., în sensul că decizia civilă recurată nu cuprinde motivele pe care se

sprijină, este neîntemeiată.

Examinând hotărârea sub aspectul

motivării ei, se distinge între mijloacele de apărare și argumentele invocate

de părți, instanța având obligația să examineze mijloacele de apărare și

pronunțându-se asupra lor să-și motiveze soluția dată, nu și argumentele pe

care părțile le-au invocat în susținerea mijloacelor de apărare.

Motivarea hotărârii în sensul

respingerii cererii de apel formulată de reclamantă, a rezultat din

considerentul că reclamanta prin notificarea formulată nu a solicitat

restituirea integrală a suprafeței de 861 mp ce se regăsește în actul de

vânzare-cumpărare al autorului său.

Și critica întemeiată pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., formulată de recurenta reclamantă,

este, de asemenea, neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Conform dovezilor de la filele 11

și, respectiv, 15 dosar fond, inițial, în temeiul art. 21 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001 reclamanta a formulat notificare către Primarul Municipiului Târgu

Jiu, pentru restituirea în natură a suprafeței de 460 mp, teren proprietatea

părinților săi potrivit actului de vânzare-cumpărare din 1930 autentificat în

anul 1942 sub nr. 7724, fila 19 dosar fond.

Ulterior, reclamanta a revenit la

notificarea inițială și a precizat că reduce suprafața pe care o solicită la

308 mp, din terenul ce a aparținut autorilor săi, iar prima instanță a dispus

restituirea în natură către reclamantă a suprafeței de 380 mp Intimații-pârâți

nu au formulat motive de apel și nici de recurs cu privire la acest aspect,

astfel că această dispoziție a hotărârii primei instanțe este intrată în

puterea lucrului judecat.

Cu privire la critica formulată de

reclamantă în sensul că nu i s-a restituit, în principal, întreaga suprafață de

749 mp, iar în subsidiar suprafața de 460 mp, în sensul dispozițiilor Legii nr.

10/2001, potrivit cărora în situația în care imobilul a fost preluat abuziv,

fără titlu, restituirea către persoana îndreptățită se face în natură, este

nefondată.

Aceasta deoarece, după ce a

solicitat prin prima notificarea restituirea în natură a suprafeței de 460 mp,

reclamanta a revenit și a solicitat suprafața de 308 mp, pentru ca apoi, după

finalizarea procedurii administrative, direct în instanță, după efectuarea

contraexpertizei, la 3 decembrie 2003, fila 129 dosar fond, aceasta își

majorează cererea din notificare și din contestație, ambele vizând suprafața de

308 mp, solicitând restituirea suprafeței de 749 mp.

Ori, modificarea unei contestații,

întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, nu se face în afara cadrului

procesual prevăzut de această lege specială, neputându-se formula pretenții

asupra unor imobile care nu au fost revendicate prin procedura prealabilă a

notificării, rezolvarea unei asemenea cereri nefiind posibilă direct în

instanță, pentru că s-ar eluda procedura specială prevăzută de lege.

În ceea ce privește cererea

recurentului reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată, efectuate la

prima instanță și în apel, este nefondată.

Astfel, prin motivele de apel

formulate de reclamantă, împotriva hotărârii primei instanțe, aceasta a

formulat critici și sub aspectul neacordării, în totalitate, a cheltuielilor de

judecată, ce au fost respinse de către instanța de apel, cu motivarea că, atâta

timp cât acțiunea reclamantei a fost admisă în parte nu se impunea obligarea

pârâților la plata, în totalitate, a cheltuielilor de judecată avansate de

reclamantă.

Cu privire la respingerea acestui

motiv de apel, de către instanță, reclamanta nu a formulat nici o critică, prin

recursul declarat, pe de o parte, iar, pe de altă parte, cererea de acordare a

cheltuielilor de judecată formulată în apel a fost respinsă, deoarece apelul

reclamantei a fost respins, situație în care aceasta nu mai este îndrituită de

lege la acordarea cheltuielilor de judecată.

În ce privește critica formulată de

pârâții Consiliul Local al Municipiului Târgu Jiu și Primarul Municipiului

Târgu Jiu, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9, C. proc. civ., este

neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă, pentru

motivele mai sus expuse, a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului

său asupra terenului a cărui restituire în natură a solicitat-o, cu act

autentic și a calității sale de persoană îndreptățită la restituire, în

calitate de moștenitoare legală a foștilor proprietari.

În ce privește terenul în litigiu

s-a stabilit regimul juridic al acestuia, ca fiind preluat abuziv, fără titlu

valabil de către stat.

În concluzie, în speță sunt

incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001, privind retrocedarea în natură a

terenului ce a făcut obiectul notificării reclamantei, așa cum a fost

precizată.

Cu privire la susținerea

recurenților-pârâți în sensul că terenul în litigiu nu ar fi identic cu cel al

autorilor reclamantei, se constată că este neîntemeiată, situația de fapt fiind

corect stabilită de către prima instanță, în sensul că terenul în litigiu nu

este inclus în suprafața de 18018 mp, indicată ca aparținând târgului L., este

liber și se află în continuarea terenului reclamantei, și se regăsește în actul

de vânzare-cumpărare privind pe cumpărătorii C. și N.R.

Totodată, s-a stabilit că pe acest

teren nu sunt amplasate construcții.

De menționat că, în cauză poziția

pârâților nu a fost constantă susținând fie că terenul este inclus în suprafața

de 18018 mp ce aparține târgului L., fie, după efectuarea contraexpertizei, că

acesta este afectat de lucrări de interes public, aspect nedovedit în cauză,

înscrisurile invocate fiind produse

pro causa

.

Așa fiind, în baza dispozițiilor

art. 312 C. proc. civ. constatând legalitatea deciziei civile pronunțate în

apel, instanța dispune respingerea recursurilor declarate de reclamantă și de

pârâți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile

declarate de reclamanta M.M. și pârâții Consiliul Local al Municipiului Târgu

Jiu și Primarul Municipiului Târgu Jiu împotriva deciziei nr. 2759 din 7

noiembrie 2004 a Curții de Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

15 septembrie 2006

.