ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8629/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Neamț la 19 martie 2003, reclamantul B.I. a chemat în judecată pe

pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Primăria Comunei

Horia, solicitând restituirea imobilului casă și teren în suprafață de 1374 mp,

situat în com. Horia, în temeiul dispozițiilor Legii 10/2001.

În motivarea cererii sale,

reclamantul a arătat că este unicul moștenitor al soției sale B.O., de la care

imobilul a fost preluat abuziv și că, în această calitate, s-a adresat cu

notificare Primăriei comunei Horia, jud. Neamț, solicitând restituirea în

natură.

Tribunalul Neamț, secția civilă,

prin sentința civilă nr. 215 C din 4 iunie 2003 a respins acțiunea

reclamantului ca nefondată, reținând că terenul a cărui restituire s-a solicitat

a aparținut autorilor O.B., care l-a dobândit prin succesiune legală. La rândul

său, B.O. a testat casa și terenul în favoarea reclamantului, însă la moartea

acesteia, ca efect al Legii 58/1974 terenul a trecut în proprietatea statului.

După apariția Legii 18/1991, la cererea reclamantului, în calitate de succesor

testamentar, precum și la cererea celorlalți succesori legali, s-a eliberat

titlul de proprietate nr. 37/447 pentru întreaga suprafață de teren.

Cu privire la casă, s-a reținut că

reclamantul nu a făcut nici o dovadă din care să rezultă că aceasta a fost

expropriată.

Împotriva sentinței menționate a

declarat apel reclamantul B.I. susținând că prima instanță nu a avut în vedere

faptul că imobilul a fost preluat abuziv, cu încălcarea legilor care apără

proprietatea.

Apelantul a criticat sentința și

pentru omiterea împrejurării că este moștenitorul legal al soției sale, care

i-a și testat imobilul în litigiu.

Curtea de Apel Bacău, secția civilă,

prin decizia civilă nr. 119 din 5 decembrie 2003 a respins apelul reclamantului

ca nefondat, reținând că pentru acesta și ceilalți moștenitori ai defunctei B.O.,

s-a emis titlul de proprietate nr. 37/447 din 9 iunie 1994, astfel încât în

speță nu sunt aplicabile dispozițiile Legii 10/2001.

În ceea ce privește casa, s-a

apreciat că nu s-a făcut dovada preluării de către pârâtă.

Împotriva deciziei menționate a

declarat recurs reclamantul B.I. la 12 februarie 2004, criticând-o ca nelegală

și netemeinică pentru faptul că instanțele nu au chemat în judecată Statul

Român, prin Ministerul Finanțelor și Primăria com. Horia, încălcându-i astfel

drepturile procesuale.

În esență, recurentul a susținut că

în mod eronat instanțele de fond și apel au încălcat dispozițiile art. 480 și

urm. C. civ. și art. 492 C. civ. neobservând că pentru terenul în litigiu nu a

existat nici un proiect de construcție pentru utilitate publică, astfel că

potrivit art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001 bunurile preluate fără titlu

valabil trebuia să-i fie restituite.

Intimații Ministerul Finanțelor

Publice prin D.G.F.P. Neamț și Primăria comunei Horia au formulat întâmpinări

solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Analizând ansamblul probatoriu

administrat în cauză, raportat la criticile formulate de reclamantul-recurent,

Înalta Curte urmează să aprecieze că recursul este nefondat având în vedere

următoarele considerente:

Critica potrivit căreia prin

nechemare în judecată a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor și a

Primăriei com. Horia, s-ar fi încălcat drepturile procesuale ale recurentului,

este nefondată.

În realitate, în virtutea

principiului disponibilității, reclamantul-recurent a fixat cadrul procesual,

chemând în judecată în calitate de pârâți, Ministerul Finanțelor Publice și

Primăria com. Horia, jud. Neamț, persoane juridice ce figurează în această

calitate atât în dispozitivul sentinței Tribunalului Neamț cât și în cel al

deciziei recurate.

Ambii pârâți-intimați au fost legal

reprezentați exercitându-și drepturile procesuale și formulând întâmpinări.

Critica potrivit căreia decizia

recurată este nelegală întrucât în mod greșit s-a refuzat aplicarea

dispozițiilor Legii 10/2001 deși imobilul în litigiu a fost preluat abuziv,

este, de asemenea, nefondată.

În realitate, reclamantul B.I. s-a adresat

la 5 aprilie 1991 Comisiei pentru aplicarea Legii 18/1991, solicitând, în

calitate de moștenitor testamentar al defunctei B.O., fiica lui B.I. și B.M.,

reconstituirea dreptului de proprietate pentru casa și terenul în suprafață

totală de 2,75 ha.

Reclamantul nu este și moștenitor

legal ai defunctei B.O. întrucât nu a fost căsătorit cu aceasta.

Comisiei locale de fond funciar s-au

adresat și moștenitorii legali ai defuncților B.I. și B.M., cu cererea

înregistrată sub nr. 174 din 6 martie 1991, cele două cereri fiind soluționate

prin eliberarea titlului de proprietate nr. 37/447 din 7 iunie 1994 emis de

Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra

terenurilor Neamț, în care au fost menționați toți moștenitorii legali precum

și moștenitorul testamentar, B.I.

Reclamantul s-a adresat cu

notificarea Primăriei com. Horia la 15 august 2001 solicitând restituirea

imobilului în baza dispozițiilor Legii 10/2001, însă în mod corect în răspunsul

ce i-a fost comunicat, s-a precizat că bunurile solicitate nu intră sub

incidența actului normativ menționat.

Pentru teren, reclamantului i-a fost

reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii 18/1991, iar în ceea ce

privește construcția nu s-a făcut nici o dovadă a preluării de către organele

statului în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

De altfel, imobilul nu figurează

înscris la rubrica „curți-construcții” nici în titlul de proprietate menționat,

iar din adresa nr. 845 din 12 aprilie 1983 rezultă că la momentul respectiv

construcția era în stadiu de autodemolare.

Față de considerentele enunțate se

va aprecia că nu sunt întrunite motivele de recurs prevăzute de art. 304 C.

proc. civ. și se va respinge recursul reclamantului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantul B.I. împotriva deciziei nr. 119 din 5 decembrie 2003 a

Curții de Apel Bacău.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 1 noiembrie 2005.