ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8629/2005

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Neamț la 19 martie 2003, reclamantul B.I. a chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Primăria Comunei Horia, solicitând restituirea imobilului casă și teren în suprafață de 1374 mp, situat în com. Horia, în temeiul dispozițiilor Legii 10/2001. În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că este unicul moștenitor al soției sale B.O., de la care imobilul a fost preluat abuziv și că, în această calitate, s-a adresat cu notificare Primăriei comunei Horia, jud. Neamț, solicitând restituirea în natură. Tribunalul Neamț, secția civilă, prin sentința civilă nr. 215 C din 4 iunie 2003 a respins acțiunea reclamantului ca nefondată, reținând că terenul a cărui restituire s-a solicitat a aparținut autorilor O.B., care l-a dobândit prin succesiune legală.

La rândul său, B.O. a testat casa și terenul în favoarea reclamantului, însă la moartea acesteia, ca efect al Legii 58/1974 terenul a trecut în proprietatea statului. După apariția Legii 18/1991, la cererea reclamantului, în calitate de succesor testamentar, precum și la cererea celorlalți succesori legali, s-a eliberat titlul de proprietate nr. 37/447 pentru întreaga suprafață de teren. Cu privire la casă, s-a reținut că reclamantul nu a făcut nici o dovadă din care să rezultă că aceasta a fost expropriată. Împotriva sentinței menționate a declarat apel reclamantul B.I. susținând că prima instanță nu a avut în vedere faptul că imobilul a fost preluat abuziv, cu încălcarea legilor care apără proprietatea.

Apelantul a criticat sentința și pentru omiterea împrejurării că este moștenitorul legal al soției sale, care i-a și testat imobilul în litigiu. Curtea de Apel Bacău, secția civilă, prin decizia civilă nr. 119 din 5 decembrie 2003 a respins apelul reclamantului ca nefondat, reținând că pentru acesta și ceilalți moștenitori ai defunctei B.O., s-a emis titlul de proprietate nr. 37/447 din 9 iunie 1994, astfel încât în speță nu sunt aplicabile dispozițiile Legii 10/2001. În ceea ce privește casa, s-a apreciat că nu s-a făcut dovada preluării de către pârâtă. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs reclamantul B.I. la 12 februarie 2004, criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru faptul că instanțele nu au chemat în judecată Statul Român, prin Ministerul Finanțelor și Primăria com.

Horia, încălcându-i astfel drepturile procesuale. În esență, recurentul a susținut că în mod eronat instanțele de fond și apel au încălcat dispozițiile art. 480 și urm. C. civ. și art. 492 C. civ. neobservând că pentru terenul în litigiu nu a existat nici un proiect de construcție pentru utilitate publică, astfel că potrivit art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001 bunurile preluate fără titlu valabil trebuia să-i fie restituite. Intimații Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Neamț și Primăria comunei Horia au formulat întâmpinări solicitând respingerea recursului ca nefondat. Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, raportat la criticile formulate de reclamantul-recurent, Înalta Curte urmează să aprecieze că recursul este nefondat având în vedere următoarele considerente: Critica potrivit căreia prin nechemare în judecată a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor și a Primăriei com.

Horia, s-ar fi încălcat drepturile procesuale ale recurentului, este nefondată. În realitate, în virtutea principiului disponibilității, reclamantul-recurent a fixat cadrul procesual, chemând în judecată în calitate de pârâți, Ministerul Finanțelor Publice și Primăria com. Horia, jud. Neamț, persoane juridice ce figurează în această calitate atât în dispozitivul sentinței Tribunalului Neamț cât și în cel al deciziei recurate. Ambii pârâți-intimați au fost legal reprezentați exercitându-și drepturile procesuale și formulând întâmpinări. Critica potrivit căreia decizia recurată este nelegală întrucât în mod greșit s-a refuzat aplicarea dispozițiilor Legii 10/2001 deși imobilul în litigiu a fost preluat abuziv, este, de asemenea, nefondată.

În realitate, reclamantul B.I. s-a adresat la 5 aprilie 1991 Comisiei pentru aplicarea Legii 18/1991, solicitând, în calitate de moștenitor testamentar al defunctei B.O., fiica lui B.I. și B.M., reconstituirea dreptului de proprietate pentru casa și terenul în suprafață totală de 2,75 ha. Reclamantul nu este și moștenitor legal ai defunctei B.O. întrucât nu a fost căsătorit cu aceasta. Comisiei locale de fond funciar s-au adresat și moștenitorii legali ai defuncților B.I. și B.M., cu cererea înregistrată sub nr. 174 din 6 martie 1991, cele două cereri fiind soluționate prin eliberarea titlului de proprietate nr. 37/447 din 7 iunie 1994 emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Neamț, în care au fost menționați toți moștenitorii legali precum și moștenitorul testamentar, B.I.

Reclamantul s-a adresat cu notificarea Primăriei com. Horia la 15 august 2001 solicitând restituirea imobilului în baza dispozițiilor Legii 10/2001, însă în mod corect în răspunsul ce i-a fost comunicat, s-a precizat că bunurile solicitate nu intră sub incidența actului normativ menționat. Pentru teren, reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii 18/1991, iar în ceea ce privește construcția nu s-a făcut nici o dovadă a preluării de către organele statului în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. De altfel, imobilul nu figurează înscris la rubrica „curți-construcții” nici în titlul de proprietate menționat, iar din adresa nr. 845 din 12 aprilie 1983 rezultă că la momentul respectiv construcția era în stadiu de autodemolare.

Față de considerentele enunțate se va aprecia că nu sunt întrunite motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și se va respinge recursul reclamantului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.I. împotriva deciziei nr. 119 din 5 decembrie 2003 a Curții de Apel Bacău. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2005.