ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3487/2006

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3487/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 23 decembrie 2004, reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pe

pârâtul P.I. solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se dispună

rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 254 din 15 mai

1998.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că prin contractul menționat a vândut către SC E.C. SRL

acțiunile reprezentând 39.984 % din capitalul SC M. SA Târgu – Jiu. Deoarece

cumpărătorul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale prin actul adițional

din 10 august 2001 aceleiași acțiuni au fost transferate către P.I., care a

preluat toate obligațiile cumpărătorului inițial, inclusiv aceea de reziliere a

unor investiții, pe care însă nu le-a efectuat.

Pârâtul a depus întâmpinare

prin care a invocat prescripția dreptului la acțiune care s-a născut la 15 mai

1998 sau la 10 august 2001 și netemeinicia acțiunii deoarece au făcut

importante investiții. Excepția prescripției a fost respinsă prin încheierea

ședinței publice din 21 martie 2005 având în vedere dispozițiile art. 26

2

și

art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 25/2002.

Tribunalul București, prin

sentința nr. 2243 din 16 mai 2005, a admis acțiunea reclamantei și s-a dispus

rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni înregistrat sub nr. 254/1998

modificat prin actul adițional din 10 august 2001.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că printre obligațiile cumpărătorului din contractul

ce vânzare-cumpărare acțiuni a fost și aceea de efectuare a unor investiții în

valoare totală de 800.000$ în anul 1999, 800$ în anul 2000 și 2100$ în anul

2001, investiții ce urmau a fi certificate anual.

S-a mai convenit că

nerealizarea investițiilor în primii doi ani conduce la rezilierea

contractului.

Această sancțiune a fost

menționată și prin actul adițional încheiat cu pârâtul P.I. la art. 3.

Împotriva acestei sentințe a

promovat apel pârâtul care a arătat că în mod eronat a reținut instanța de fond

că nu a efectuat investițiile stabilite prin contract, întrucât în realitate a

efectuat investiții chiar peste cele asumate prin contract, depunând spre

dovadă sentința nr. 405 din 28 septembrie 2001 pronunțată de Tribunalul Gorj,

care atestă faptul că în perioada 1999 - 2001 a realizat investiții totale de

4.436.853 dolari S.U.A. față de 3.700.000 dolari S.U.A. asumate prin contract.

Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, a respins apelul ca nefondat.

În motivarea soluției

instanța de control judiciar a reținut că pârâtul nu a efectuat investițiile

asumate prin contract și nu a prezentat certificatul de atestare a acestora,

prevăzut în art. 7.7.3 din contract, astfel că au devenit aplicabile atât

dispozițiile art. 1020 – art. 1021 C. civ., referitoare la desființarea

contractului pentru neîndeplinirea obligațiilor cât și dispozițiile art. 7.7.2

referitoare la nerealizarea investițiilor pentru primii doi ani.

S-a mai reținut că apelantul

nu a depus nici un mijloc de probă respectiv certificatele semnate de cenzorii

societății sau de o firmă de audit autorizată, care să cuprindă obligatoriu

prezentarea investițiilor din anul precedent.

Cu petiția înregistrată la

data de 7 iunie 2006 pârâtul a declarat recurs, în termen și legal timbrat

împotriva deciziei instanței de apel, criticile vizând aspecte de nelegalitate

fiind invocate dispozițiile art. 304 pct, 9, C. proc. civ.

Astfel, se susține că s-au

încălcat efectele puterii de lucru judecat, instanța de apel contrazicând

hotărârea Tribunalului Gorj care a stabilit irevocabil realizarea integrală a

investițiilor stabilite prin contractul de vânzare-cumpărare acțiuni.

În susținerea recursului

s-au depus înscrisuri.

Recursul este fondat.

La data de 15 mai 1998 s-a

încheiat contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 254, cumpărătorul fiind SC

E.C. SRL.

La data de 10 august 2001 a

fost încheiat actul adițional la acest contract prin care pârâtul-recurent

devine dibitor în contractul respectiv, preluând toate obligațiile

cumpărătorului inițial.

Prin clauza inserată la art.

7.7 cumpărătorul se obligă să investească în societate pe o perioadă de 4 ani

3.700 mii dolari S.U.A. în conformitate cu programul de investiții.

Art. 77.2 din contractul

încheiat stabilește că nerealizarea de către cumpărător a volumului de

investiții dă dreptul vânzătorului ca la sfârșitul acestei perioade (12 ani),

să ceară rezoluțiunea contractului.

În speță,

reclamanta-intimată nu a procedat la rezoluțiunea contractului ci a procedat la

încheierea actului adițional din 10 august 2001 cu recurentul-pârât.

Anterior încheierii actului

adițional cumpărătoarea inițială SC E.C. SRL a chemat în judecată

intimata-reclamantă solicitând să se constate că a realizat investiții în

perioada 1999 – 2000 - 2001 de 4.436.853 dolari S.U.A. acțiune admisă prin

sentința nr. 405 din 28 septembrie 2001, irevocabilă.

Hotărârea arătată se bucură

de puterea lucrului judecat.

Instanța de apel contrazice

în considerentele deciziei noțiunea de putere judecat, ignorând efectele

juridice ale acesteia știut fiind că în esență, puterea de lucru judecat a unei

hotărâri judecătorești, semnifică faptul că o hotărâre nu poate fi judecată în

mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima

adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.

Pe de altă parte s-au

interpretat greșit actele deduse judecății, susținerea potrivit căreia s-a

făcut referire numai la un activ urmând a fi înlăturată, fiind contrazisă de

înscrisurile aflate la dosar apel respectiv referate vizate de comisia de

cenzori privind volumul de investiții realizat.

Față de cele arătate văzând

și dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâtul P.I., împotriva deciziei nr. 145 din 24 martie 2006, pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

Modifică decizia atacată în

sensul că admite apelul declarat împotriva sentinței nr. 2243 din 16 mai 2005 a

Tribunalului București, pe care o schimbă în tot și pe fond respinge acțiunea

formulată de reclamantă, ca nefondată.

Obligă intimata la plata sumei

de 5000 Ron, onorariu avocat, către recurentă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 9 noiembrie 2006.