ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5988/2006

Asupra recursului penal de față:

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin încheierea din 8 iunie 2006,

dată în dosarul nr. 4593/2/2006, Curtea de Apel București a scos de pe rol

cauza și a trimis dosarul la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București

pentru efectuarea actelor premergătoare față de judecătorul M.M., având în

vedere plângerea formulată de petent sub aspectul săvârșirii infracțiunilor

prevăzute de art. 246, 248 și 249 alin. (1) C. pen.

Pentru a pronunța soluția de mai

sus, prima instanță a reținut următoarele:

La 3 mai 2006 s-a înregistrat pe

rolul instanței, acțiunea penală formulată de petentul I.D.C. împotriva

intimatei M.M., judecător la Judecătoria Sector 1 București.

În motivarea cererii, petiționarul a

pretins că, prin sentința civilă nr. 4503 din 7 iulie 2003, pronunțată în

dosarul nr. 3719/2003, intimata a încălcat grav legile, furnizând părții

adversă căreia i-a acordat numeroase privilegii prin admiterea acțiunii

intentate de aceasta din urmă.

În motivarea soluției s-a reținut că

pentru efectuarea actelor premergătoare față de intimata M.M. având în vedere

faptele reclamate se impune trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În termen legal, împotriva acestei

soluții a declarat recurs petentul care a cerut desființarea încheierii atacate

și continuarea judecății la Curtea de Apel București.

Calea de atac a recursului folosită

de petent este admisibilă potrivit art. 311 C. proc. pen., combinat cu art. 385

1

alin. (1) lit. c) C. proc. pen., dar recursul este nefondat pentru

considerentele ce urmează:

Soluția de dezinvestire și de

trimitere a cauzei la parchet este conformă legii.

Astfel, în raport de infracțiunile ce

se pretind a fi comise de un judecător și care au fost sesizate prin plângere,

potrivit art. 222 C. proc. pen., urmărirea penală se efectuează obligatoriu de

procuror, potrivit art. 209 alin. (3) C. proc. pen., situație în care se

impunea sesizarea organului de urmărire competent, în temeiul art. 221 C. proc. pen.

Instanța de fond, constatând în mod

corect că, petentul nu a sesizat organul competent, ci s-a adresat direct

instanței, respectiv, Curtea de Apel București, s-a conformat dispozițiilor art.

222 alin. (7) C. proc. pen., și a trimis plângerea greșit îndreptată, la

organul competent să efectueze acte premergătoare în eventualitatea începerii

urmăririi penale.

Așa fiind, soluția atacată este

legală și temeinică și în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursul declarat de petent se va respinge, ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul I.D.C. împotriva încheierii din 8 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 4593/2/2006.

Obligă recurentul petiționar la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 octombrie 2006.