ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6886/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 70 din 18 septembrie 2006 a Curții de Apel Cluj a fost condamnat inculpatul T.E., în baza art. 254 C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 și 76 lit. c) C. pen., pentru infracțiunea de luare de mită la o pedeapsă de 7 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen., de 2 ani și 7 luni.

Conform art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra nerespectării dispozițiilor art. 83, 84 C. pen.

În baza art. 264 C. pen., cu aplicarea art. 74, 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul pentru infracțiunea de favorizarea infractorului la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen., raportat la art. 120 alin. (2) C. pen., de 2 ani.

Conform art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra nerespectării dispozițiilor art. 83, 84 C. pen.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată grațiată integral pedeapsa.

Atrage atenția inculpatului asupra nerespectării art. 7 din Legea nr. 543/2002.

În baza art. 264 C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat inculpatul pentru infracțiunea de favorizarea infractorului la o pedeapsă de 2 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata termenului de încercare prevăzut de art. 82 C. pen., de 2 ani.

Conform art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra nerespectării dispozițiilor art. 83, 84 C. pen.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată grațiată integral pedeapsa.

Atrage atenția inculpatului asupra nerespectării art. 7 din Legea nr. 543/2002.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 a obligat pe inculpatul T.E. să restituie denunțătorului T.V. suma de 300 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la data efectuării plății.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 a dispus confiscarea sumei de 200 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la data efectuării plății și a obligat pe inculpatul T.E. la plata acestei sume cu titlu de confiscare către stat.

În baza art. 20 din Legea nr. 78/2000 a menținut măsura sechestrului asigurator luată asupra imobilului înscris în C.F. 1256 Mihai Viteazu de Sus, județul Cluj, prin încheierea nr. 1693/2006 a Oficiului de Cadastru și publicitate imobiliară Turda, imobil cu nr. top.919/4/3-920/4/3-921/4/3 „Arator” proprietatea inculpatului T.E. și a soției T.A., până la concurența sumei de 500 dolari S.U.A. în favoarea D.N.A. prin ordonanța din 24 martie 2006.

În baza art. 30 din Legea nr. 78/2000 a dispus ca hotărârea judecătorească de condamnare, după rămânerea definitivă să fie publicată în ziarul săptămânal local „21” din Turda.

Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond a administrat nemijlocit probele, ascultând pe inculpat, pe denunțătorii T.V., C.C., precum și pe martorii N.M., D.M.V., S.G.F., B.M., C.A., D.L.C., C.G., N.I.M., B.I., T.A.G., C.T. și C.D.

În baza acestor probe, instanța a reținut că nu există nici contradicții și nici dubii cu privire la comiterea de către inculpat a infracțiunii de luare de mită și a două infracțiuni de favorizarea infractorului, că aceste fapte s-au săvârșit de către cel trimis în judecată și anume T.E.

Astfel, se reține în fapt că, în anul 2002, inculpatul T.E. avea gradul de căpitan de poliție și ocupa funcția de ofițer coordonator al celor douăsprezece de poliție arondate Poliției Municipiului Turda.

Potrivit obligațiilor de serviciu prevăzute de fișa postului, la data de 6 aprilie 2002, inculpatul a organizat, coordonat și executat, împreună cu polițiști din cadrul posturilor de poliție Iara și Valea Ierii o acțiune comună pentru prevenirea și combaterea infracțiunilor la regimul circulației. Fiind într-o zi de sâmbătă, acțiunea s-a derulat începând cu ora 17,00, efectivul de polițiști fiind amplasat în centrul comunei Iara la drumul județean 107.M. Au participat alături de inculpatul T.E., lt. N.M., șeful Postului de poliție Iara, plt. adj. B.M., plt. M.M., ambii de la Postul de poliție Iara, plt. adj. D.V.M., șeful Postului de poliție Valea Ierii și plt. S.F. din cadrul aceluiași post.

În jurul orei 20,00 în trafic a fost oprit un autoturism marca FORD, condus de C.C.S. și în care se mai aflau T.V. și martorul D.L.C.

Constatându-se că vehiculul aparținând lui T.V. a fost încredințat spre conducere minorului C.C. ce nu poseda permis de conducere, ocupanții autoturismului au fost conduși la sediul postului de poliție. Aici, fiecare a fost introdus într-un birou separat și audiat cu privire la împrejurările constatate.

Întrucât C.C. era minor, lt. N.M. l-a convocat telefonic pe tatăl acestuia C.G., să se prezinte la poliție pentru a asista la luarea declarației.

Într-o altă încăpere se afla martorul D.L.C. care, la solicitarea și în prezența inculpatului T.E. consemna cu mâna proprie o declarație cu privire la împrejurările în care a fost depistată mașina în trafic. Singurul căruia nu i-a putut fi luată declarația a fost T.V. care, fiind sub influența băuturilor alcoolice, era recalcitrant. Acesta se plimba dintr-o încăpere în alta a postului de poliție, fuma și „dădea indicații” cu privire la modul de audiere. La un moment dat, T.V. i-a făcut semn inculpatului T.E., arătându-i palma unei mâini cu toate cele cinci degete răsfirate. Receptând acest gest, ce însemna oferirea a 500 dolari S.U.A. în schimbul stopării cercetărilor, inculpatul T.E. a și preluat inițiativa în anchetă: i-a luat martorului D.L.C. foaia cu declarația consemnată, mai înainte ca aceasta să fi fost încheiată și semnată, spunându-i că poate pleca acasă. Apoi, intrând în biroul în care se afla minorul, i-a comunicat și acestuia că e liber și poate pleca, cu toate că nici C.C. nu-și încheiase declarația.

La scurt timp, din postul de poliție a plecat și T.V., precum și cei șase polițiști care au participat la acțiunea din seara respectivă.

A doua zi dimineață, la 7 aprilie 2002, T.V. s-a deplasat la domiciliul minorului C.C. căruia i-a făcut cunoscut modul în care a „negociat” neîntocmirea dosarului penal, solicitându-i totodată să participe cu 200 dolari americani la suma ce trebuia plătită inculpatului T.E.

Nedispunând de nici o sumă de bani, minorul s-a împrumutat de la vecinul său, martorul C.A. Deoarece acesta nu a fost dispus prea ușor să-l împrumute pe minor, C.C. s-a văzut nevoit să-i împărtășească destinația banilor, în sensul că trebuie să-i dea inculpatului T.E. pentru a nu-i întocmi dosar penal.

În cursul aceleiași zile, T.V. s-a deplasat în comuna M. V., unde domicilia inculpatul T.E., s-a întâlnit cu acesta pe stradă și i-a înmânat cei 500 dolari S.U.A., promiși în seara precedentă.

Ulterior, la Postul de poliție Iara nu a fost înregistrat nici un dosar penal având ca obiect infracțiunile la regimul circulației pe drumurile publice săvârșite de T.V. și C.C. și constatate în seara de 6 aprilie 2002 de către organele de poliție.

Aceasta fiind situația de fapt, activitățile infracționale comise de inculpat, s-au reținut că, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de: luare de mită, prevăzută și pedepsită de art. 254 C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (constând în primirea sumei de 500 dolari S.U.A. în data de 7 aprilie 2002 de la denunțătorul T.V., pentru a nu-și îndeplini obligația de serviciu și anume, pentru a nu înregistra pe numele acestuia și a lui C.C., dosarele penale privitoare la infracțiunile săvârșite de aceștia la regimul circulației pe drumurile publice, precum și a celor două de favorizare a infractorului, prevăzute și pedepsite de art. 264 C. pen., constând în fapta de a stopa cercetarea penală începută în seara de 6 aprilie 2002, cu privire la infracțiunile la regimul circulației autovehiculelor pe drumurile publice, săvârșite de către T.V. și C.C. și urmărind zădărnicirea urmăririi penale demarate împotriva acestora.

Pentru aceste infracțiuni, inculpatul T.E. a fost condamnat, prin sentința penală nr. 70 din 18 septembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, așa după cum s-a arătat.

Nemulțumit de această hotărâre, în termenul legal, atât parchetul, precum și inculpatul au declarat recursurile de față.

Prin recursul declarat de parchet, sentința este criticată pentru netemeinicie, sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate și a modalității de executare dispusă, solicitându-se înlăturarea aplicării art. 74 și 76 C. pen., precum și ale art. 81 C. pen.

Prin recursul declarat de inculpat, aceeași hotărâre este criticată pentru netemeinicie, sub aspectul aprecierii probelor și față de incertitudinea acestora, a solicitat achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Recursul declarat de parchet în limita motivelor ce se vor analiza, urmează a se vedea că este fondat, în timp ce recursul declarat de inculpat, se apreciază că fiind fără temei.

Verificându-se hotărârea atacată, în raport de criticile aduse, precum și din oficiu, Curtea reține că probatoriul administrat dovedește fără contradicții și dubii, vinovăția penală a inculpatului, cu privire la săvârșirea tuturor infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

Apărarea inculpatului, se constată că a fost cercetată și analizată de către instanța de fond, așa încât critica adusă și susținerea ce vizează nevinovăția sa, se vor înlătura ca simple afirmații fără temei.

Astfel, activitățile infracționale întreprinse de inculpat în 6 și 7 aprilie 2002, infirmă apărările sale și drept urmare, vor fi înlăturate ca nefondate.

Trecându-se la examinarea motivelor de recurs formulate de parchet și care vizează individualizarea pedepselor atât sub aspectul cuantumului dar și al modalității de executare dispusă în raport de calitatea pe care o avea inculpatul, dar și față de gravitatea infracțiunilor săvârșite și în concurs real, se constată că, atât cuantumul, precum și modalitatea de executare a pedepsei aplicate pentru infracțiunea de luare de mită cu adevărat nu sunt corespunzătoare și nu respectă cerințele art. 72 și 52 C. pen.

Majorarea cuantumului pedepsei se va face însă cu menținerea aplicării prevederilor art. 74 și 76 C. pen., apreciindu-se ca fiind justificate.

Cu aceste precizări și deci, prin menținerea circumstanțelor atenuante acordate în favoarea inculpatului, pedeapsa pentru această infracțiune va fi sporită și totodată, vor fi înlăturate și prevederile art. 81 și 82 C. pen., așa încât, sancțiunea penală va fi executată, prin privare de libertate.

Pentru aceste considerente, recursul declarat de parchet urmează a fi admis și în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., după casarea hotărârii atacate, doar în limita celor analizate prin rejudecare, se va dispune în sensul celor de mai sus.

Toate celelalte dispoziții ale sentinței vor fi menținute.

Așa fiind, recursul declarat de inculpat (după cum arătam) va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Va fi obligat și la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., Serviciul Teritorial Cluj împotriva sentinței penale nr. 70 din 18 septembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, privind pe inculpatul T.E. Casează sentința penală atacată numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254 C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, precum și cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 81, 82, 83 C. pen., pentru infracțiunile comise de inculpat.

Înlătură aplicarea art. 81,82 și 83 C. pen., pentru infracțiunile prevăzute de art. 254 C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și două infracțiuni prevăzute de art. 264 C. pen.

Majorează pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prevăzută de  art. 254 C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., de la 7 luni închisoare la 2 ani închisoare.

Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe o perioadă de un an după executarea pedepsei principale.

Face aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.E. împotriva sentinței penale nr. 70 din 18 septembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul intimat inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 noiembrie 2006.