ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7080/2006

Asupra recursului penal de față:

Prin sentința penală nr. 508 din 7

septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Cluj, inculpatul O.I.C. a fost

condamnat, la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.

16 din aceeași lege, art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen. S-a

suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe durata

termenului de încercare de 4 ani și 6 luni, atrăgându-se atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind cazurile de revocare a

suspendării.

De asemenea, în baza dispozițiilor art.

71 C. pen., s-a suspendat condiționat pe durata termenului de încercare de 4

ani și 6 luni pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64

lit. a) – c) C. pen.

Prin aceeași sentință, inculpatul C.D.

a fost condamnat, la o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.

16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen.,

menținându-se starea de arest a inculpatului și fiind dedusă din pedeapsă

starea de arest preventiv de la 12 martie 2006 la 26 octombrie 2006.

S-a interzis inculpatului exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., de la rămânerea

definitivă a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei, până la

grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului

de prescripție a executării pedepsei.

A fost dispusă, în baza art. 17 din

Legea nr. 143/2000, confiscarea specială a 1240 bucăți comprimate MDMA și a 9

grame substanță MDMA, ridicate de la inculpatul C.D.

S-a reținut în sarcina inculpatului C.D.

că, de la sfârșitul anului 2005 până în luna februarie 2006, acesta a deținut

1800 comprimate MDMA, din care 410 au fost puse la dispoziția inculpatului O.I.C.,

în ianuarie 2006, pentru a fi vândute, restul intenționând a le vinde tot prin

intermediul inculpatului O.I.C.

În sarcina inculpatului O.I.C. s-a

reținut că, în luna ianuarie 2006, a primit de la inculpatul C.D., 410

comprimate ecstasy, pe care le-a dat martorului K.E.T. pentru a le

comercializa.

Martorul K.E.T. împreună cu o altă

persoană, a fost cercetat într-un alt dosar penal, ocazie cu care a formulat un

denunț împotriva inculpatului O.I.C., pentru săvârșirea infracțiunii pentru

care acesta a fost condamnat prin sentința penală sus amintită.

În cursul cercetărilor, martorul a

declarat că s-a întâlnit cu un tânăr cunoscut sub denumirea de C., identificat

ulterior ca fiind inculpatul O.I.C., care l-a întrebat dacă poate vinde niște

pastile de ecstasy, pe care ulterior le-a și remis martorului K.E.T.,

solicitând 5 Euro pe bucată.

Inculpatul O.I.C., fiind audiat a

declarat că, la data de 26 sau 27 ianuarie 2006, a primit de la inculpatul C.D.

mai multe pastile de ecstasy, într-un plic, din care a dat martorului 8-10

pastile în vederea comercializării. Martorul i-a spus că pastilele nu erau de

calitate și că se vând la un preț scăzut. A doua zi, împreună cu martorul a

numărat pastilele primite și a constatat că erau 400 bucăți în plic, după care

l-a sunat pe inculpatul C.D., spunându-i că pentru aceste pastile poate primi

suma de 1000 Euro. Inculpatul C.D. a fost de acord să primească această sumă,

dar acest lucru nu s-a mai întâmplat pentru că a doua zi inculpatul a fost

prins de poliție.

Inculpatul C.D. a recunoscut

săvârșirea faptei, arătând că în cursul anului 2004, în mai multe tranșe, i-a

împrumutat unui prieten numit J.V. suma de 8000 dolari S.U.A., din care suma de

5000 dolari S.U.A. aparțineau unei rude a sa care a insistat să-i fie

restituită suma de bani. J.V. a promis ultima oară că-i va restitui suma de

bani în preajma sărbătorilor de iarnă, după care a părăsit țara.

În iarna anului 2006, inculpatul a

fost contactat telefonic de numitul J.V., care i-a spus că va întâlni o

persoană care va veni din partea sa, persoană cu care inculpatul s-a întâlnit

la scurt timp după telefon și care i-a dat o pungă în care se găseau niște

pastile roz. Ulterior, J.V. i-a spus inculpatului la telefon că pastilele

reprezintă o garanție că împrumutul ce i-a fost acordat va fi restituit.

Inculpatul a precizat și contextul

în care a aflat că pastilele respective erau droguri, modul în care s-a hotărât

să le vândă și a și stabilit prețul de vânzare.

În ziua în care urma să se

întâlnească cu inculpatul O.I.C., inculpatul a realizat consecințele faptelor

sale și a aruncat pastilele într-un tomberon, explicând în acest mod de ce

organele de poliție nu au găsit asupra sa nici o pastilă, el fiind cel care a

condus organele de poliție la coșul de gunoi în care fuseseră aruncate

pastilele.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpatul C.D.

În apelul său, parchetul arată că

pedeapsa aplicată inculpatului nu este în măsură să asigure scopul pedepsei și

nu corespunde gravității faptei, fiind în dezacord cu pericolul social concret

ridicat al acestei fapte.

În apelul inculpatului, se solicită

suspendarea condiționată a executării pedepsei, ce ar fi în acord și cu

modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului O.I.C., căruia i s-a

aplicat o pedeapsă mai mare, dar cu aplicarea art. 81 C. pen.

Ambele apeluri au fost respinse, ca

nefondate, prin decizia penală nr. 252/ A din 26 octombrie 2006, pronunțată de

Curtea de Apel Cluj, prin care s-a constatat că la individualizarea pedepselor

s-au respectat criteriile prevăzută de art. 72 C. pen. și că în mod justificat

s-au reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților.

Împotriva hotărârii pronunțate de

Curtea de Apel Cluj a declarat recurs inculpatul C.D., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, motivele de recurs fiind în esență aceleași ca și

cele invocate în apelul formulat.

Examinând hotărârea prin prisma

criticilor recurentului, ca și din oficiu pentru cazurile de casare la care se

referă art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Curtea reține că recursul

este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Este cert că în perioada sfârșitul

anului 2005 - februarie 2006, inculpatul recurent a deținut aproximativ 1800

comprimate ecstasy, din care un număr de 410 comprimate le-a pus la dispoziția

inculpatului intimat O.I.C., pentru a le vinde, iar restul intenționa să le

vândă ulterior prin intermediul aceleiași persoane.

La individualizarea pedepsei

aplicate inculpatului recurent s-a făcut aplicarea art. 74 și 76 C. pen.,

reținându-se că inculpatul a avut o comportare bună anterior săvârșirii

infracțiunii, că a regretat fapta și că în momentul în care a conștientizat

pericolul faptei, a aruncat drogurile într-un tomberon.

Curtea a fost sesizată numai cu

recursul inculpatului C.D., astfel că se vede ținută de dispozițiile art. 385

8

C. proc. pen., în analiza temeiniciei hotărârilor pronunțate, sub aspectul

individualizării judiciare a modalității de executare a sancțiunii aplicate.

Deținând o cantitate însemnată de

droguri și punând apoi în circulație o bună parte din această cantitate,

inculpatul a periclitat în mod deosebit relațiile sociale constituite în

legătură cu sănătatea populației.

Pentru fapta săvârșită, făcând

aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., prima instanță și instanța de apel au

aplicat inculpatului o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de lege, dar cu

executare în regim privativ de libertate.

Schimbarea modalității de executare

a sancțiunii prin aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., referitoare la

suspendarea condiționată a executării pedepsei ar afecta realizarea funcției

educativ-preventive a sancțiunii, ar încuraja comportamente antisociale de

acest gen și ar diminua caracterul de exemplaritate al pedepselor.

Pericolul social concret al

infracțiunii, cantitatea mare de droguri deținută și traficată, cooptarea în

activitatea infracțională a altei persoane atestă o periculozitate sporită a

inculpatului și faptul că reeducarea sa nu se poate înfăptui decât prin

executarea efectivă a pedepsei.

Pentru aceste considerente, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul ca

nefondat.

În baza art. 385

17

alin.

(4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va computa din pedeapsă

durata reținerii și arestării preventive de la 12 martie 2006 la 5 decembrie

2006.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D.

împotriva deciziei penale nr. 252 din 26 octombrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția

penală și de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii

și arestării preventive de la 12 martie 2006 la 5 decembrie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

decembrie 2006.