ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7080/2006

Asupra recursului penal de față: Prin sentința penală nr. 508 din 7 septembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Cluj, inculpatul O.I.C. a fost condamnat, la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen. S-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 4 ani și 6 luni, atrăgându-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind cazurile de revocare a suspendării. De asemenea, în baza dispozițiilor art. 71 C. pen., s-a suspendat condiționat pe durata termenului de încercare de 4 ani și 6 luni pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) – c) C. pen.

Prin aceeași sentință, inculpatul C.D. a fost condamnat, la o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., menținându-se starea de arest a inculpatului și fiind dedusă din pedeapsă starea de arest preventiv de la 12 martie 2006 la 26 octombrie 2006. S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – c) C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

A fost dispusă, în baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, confiscarea specială a 1240 bucăți comprimate MDMA și a 9 grame substanță MDMA, ridicate de la inculpatul C.D. S-a reținut în sarcina inculpatului C.D. că, de la sfârșitul anului 2005 până în luna februarie 2006, acesta a deținut 1800 comprimate MDMA, din care 410 au fost puse la dispoziția inculpatului O.I.C., în ianuarie 2006, pentru a fi vândute, restul intenționând a le vinde tot prin intermediul inculpatului O.I.C. În sarcina inculpatului O.I.C. s-a reținut că, în luna ianuarie 2006, a primit de la inculpatul C.D., 410 comprimate ecstasy, pe care le-a dat martorului K.E.T. pentru a le comercializa. Martorul K.E.T. împreună cu o altă persoană, a fost cercetat într-un alt dosar penal, ocazie cu care a formulat un denunț împotriva inculpatului O.I.C., pentru săvârșirea infracțiunii pentru care acesta a fost condamnat prin sentința penală sus amintită.

În cursul cercetărilor, martorul a declarat că s-a întâlnit cu un tânăr cunoscut sub denumirea de C., identificat ulterior ca fiind inculpatul O.I.C., care l-a întrebat dacă poate vinde niște pastile de ecstasy, pe care ulterior le-a și remis martorului K.E.T., solicitând 5 Euro pe bucată. Inculpatul O.I.C., fiind audiat a declarat că, la data de 26 sau 27 ianuarie 2006, a primit de la inculpatul C.D. mai multe pastile de ecstasy, într-un plic, din care a dat martorului 8-10 pastile în vederea comercializării. Martorul i-a spus că pastilele nu erau de calitate și că se vând la un preț scăzut. A doua zi, împreună cu martorul a numărat pastilele primite și a constatat că erau 400 bucăți în plic, după care l-a sunat pe inculpatul C.D., spunându-i că pentru aceste pastile poate primi suma de 1000 Euro.

Inculpatul C.D. a fost de acord să primească această sumă, dar acest lucru nu s-a mai întâmplat pentru că a doua zi inculpatul a fost prins de poliție. Inculpatul C.D. a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că în cursul anului 2004, în mai multe tranșe, i-a împrumutat unui prieten numit J.V. suma de 8000 dolari S.U.A., din care suma de 5000 dolari S.U.A. aparțineau unei rude a sa care a insistat să-i fie restituită suma de bani. J.V. a promis ultima oară că-i va restitui suma de bani în preajma sărbătorilor de iarnă, după care a părăsit țara. În iarna anului 2006, inculpatul a fost contactat telefonic de numitul J.V., care i-a spus că va întâlni o persoană care va veni din partea sa, persoană cu care inculpatul s-a întâlnit la scurt timp după telefon și care i-a dat o pungă în care se găseau niște pastile roz.

Ulterior, J.V. i-a spus inculpatului la telefon că pastilele reprezintă o garanție că împrumutul ce i-a fost acordat va fi restituit. Inculpatul a precizat și contextul în care a aflat că pastilele respective erau droguri, modul în care s-a hotărât să le vândă și a și stabilit prețul de vânzare. În ziua în care urma să se întâlnească cu inculpatul O.I.C., inculpatul a realizat consecințele faptelor sale și a aruncat pastilele într-un tomberon, explicând în acest mod de ce organele de poliție nu au găsit asupra sa nici o pastilă, el fiind cel care a condus organele de poliție la coșul de gunoi în care fuseseră aruncate pastilele. Împotriva acestei sentințe a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpatul C.D.

În apelul său, parchetul arată că pedeapsa aplicată inculpatului nu este în măsură să asigure scopul pedepsei și nu corespunde gravității faptei, fiind în dezacord cu pericolul social concret ridicat al acestei fapte. În apelul inculpatului, se solicită suspendarea condiționată a executării pedepsei, ce ar fi în acord și cu modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului O.I.C., căruia i s-a aplicat o pedeapsă mai mare, dar cu aplicarea art. 81 C. pen. Ambele apeluri au fost respinse, ca nefondate, prin decizia penală nr. 252/ A din 26 octombrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, prin care s-a constatat că la individualizarea pedepselor s-au respectat criteriile prevăzută de art. 72 C. pen.

și că în mod justificat s-au reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților. Împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs inculpatul C.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivele de recurs fiind în esență aceleași ca și cele invocate în apelul formulat. Examinând hotărârea prin prisma criticilor recurentului, ca și din oficiu pentru cazurile de casare la care se referă art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Curtea reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare: Este cert că în perioada sfârșitul anului 2005 - februarie 2006, inculpatul recurent a deținut aproximativ 1800 comprimate ecstasy, din care un număr de 410 comprimate le-a pus la dispoziția inculpatului intimat O.I.C., pentru a le vinde, iar restul intenționa să le vândă ulterior prin intermediul aceleiași persoane.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului recurent s-a făcut aplicarea art. 74 și 76 C. pen., reținându-se că inculpatul a avut o comportare bună anterior săvârșirii infracțiunii, că a regretat fapta și că în momentul în care a conștientizat pericolul faptei, a aruncat drogurile într-un tomberon. Curtea a fost sesizată numai cu recursul inculpatului C.D., astfel că se vede ținută de dispozițiile art. 385 8 C. proc. pen., în analiza temeiniciei hotărârilor pronunțate, sub aspectul individualizării judiciare a modalității de executare a sancțiunii aplicate. Deținând o cantitate însemnată de droguri și punând apoi în circulație o bună parte din această cantitate, inculpatul a periclitat în mod deosebit relațiile sociale constituite în legătură cu sănătatea populației.

Pentru fapta săvârșită, făcând aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., prima instanță și instanța de apel au aplicat inculpatului o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de lege, dar cu executare în regim privativ de libertate. Schimbarea modalității de executare a sancțiunii prin aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei ar afecta realizarea funcției educativ-preventive a sancțiunii, ar încuraja comportamente antisociale de acest gen și ar diminua caracterul de exemplaritate al pedepselor. Pericolul social concret al infracțiunii, cantitatea mare de droguri deținută și traficată, cooptarea în activitatea infracțională a altei persoane atestă o periculozitate sporită a inculpatului și faptul că reeducarea sa nu se poate înfăptui decât prin executarea efectivă a pedepsei.

Pentru aceste considerente, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul ca nefondat. În baza art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va computa din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 12 martie 2006 la 5 decembrie 2006. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 252 din 26 octombrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 12 martie 2006 la 5 decembrie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 decembrie 2006.