ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7470/2006

Asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la 22

august 2001, reclamanta C.C.F. Dersca, județul Botoșani a chemat în judecată pe

pârâții C. Dersca și F. Botoșani cerând să fie obligați să îi restituie, în

natură, o cameră (4 ml x 4,5 ml) situată în clădirea care constituie sediul

Primăriei Comunei Dersca, invocând incidența Legii nr. 10/2001.

În motivarea cererii reclamanta arată că autoarea sa, B.P.C.I.E.

Dersca, potrivit actului de convenire autentificat sub nr. 466/1936 de fosta

Judecătorie Mihăileni încheiat cu Primăria Comunei Dersca, a primit în

proprietate camera în litigiu pentru ca, ulterior, aceasta să fie deposedată,

în mod abuziv, în baza măsurilor dispuse în aplicarea Decretului nr. 197 din 13

august 1948 pentru dizolvarea și lichidarea întreprinderilor bancare și

instituțiilor de credit.

În contextul mai sus arătat,

reclamanta susține că imobilul în litigiu a trecut din patrimoniul autoarei

sale, B.P.C.I.E. Dersca, în mod abuziv și fără plată în cel al C.A.D.P.A.

Dersca, autoarea pârâtei.

Totodată, reclamanta a susținut că

după apariția Decretului nr. 455/1954, foștii membrii cooperatori ai autoarei

sale au constituit C.C.E.F. Dersca și că, deși au făcut mai multe demersuri nu

au reușit să reintre în proprietatea imobilului în litigiu.

Pârâta F. Botoșani a cerut

respingerea acțiunii susținând că litigiul dedus judecății este unul ivit în

sfera dreptului cooperatist și a fost determinat de faptul că o cooperativă de

un anumit profil și-a schimbat obiectul de activitate.

Pârâta a susținut că B.P.C.C.I.

Dersca a funcționat până în anul 1949 când membrii săi au hotărât schimbarea

obiectului social și transformarea acesteia în cooperativă de consum, achiziții

și de desfacere, cooperativă care funcționează și în prezent anume C. Dersca.

Totodată, pârâta a arătat că s-a

încercat deposedarea abuzivă de către stat de imobilul în litigiu a C. Dersca

în anul 1958 de către Sfatul Popular, însă această situație a fost ulterior

remediată prin hotărârea arbitrală nr. 795 din 30 octombrie 1958 care a

consfințit dreptul de proprietate al acestei cooperative asupra bunului.

Prin sentința civilă nr. 148 din 7

mai 2002 Tribunalul Botoșani a respins acțiunea ca inadmisibilă.

În motivarea sentinței s-a reținut

că imobilul în litigiu nu a fost preluat în mod abuziv de stat, în sensul art.

2 din Legea nr. 10/2001 și, ca atare, nu cade în sfera de reglementare a

acestui act normativ.

Prima instanță a reținut că în

potrivit dispozițiilor art. 12 din Decretul nr. 197/1948, B.C.I.E. Dersca,

invocată a fi autoarea sa de către reclamantă, și-a schimbat obiectul de

activitate și a fuzionat, prin absorbție, cu C.C.A.D.P. Dersca, cooperativă

care a preluat întregul patrimoniu al celei absorbite, inclusiv spațiul în

litigiu.

Ca atare, cum nu a intervenit o

deposedare abuzivă de către stat a fostei cooperative de credit de imobilul în

litigiu, prima instanță a apreciat că pretențiile deduse judecății de către

reclamantă în procedura Legii nr. 10/2001 sunt inadmisibile.

Prin decizia civilă nr. 47 din 16

octombrie 2002 Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondat apelul declarat de

reclamante.

Pentru a hotărî astfel instanța a

reținut că, în raport de situația de fapt evocată și de prima instanță, nu se

poate reține că imobilul în litigiu ar fi fost preluat abuziv de stat în sensul

art. 2 din Legea nr. 10/2001.

Totodată, instanța de apel a reținut

că nu pot fi primite în acest cadru procesual criticile pe care reclamanta le

formulează cu privire la modalitatea de desființare a fostei bănci de credit și

că oricum, prin Hotărârea nr. 795/1958 a Arbitrajului de Stat s-a stabilit că

imobilul în litigiu aparținea cooperativei C. Dersca.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta, invocând incidența art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ.

În motivarea recursului reclamanta

reiterează aspectele de fapt ale litigiului și apreciază că în raport de art. 2

din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 potrivit cărora

„indiferent de modalitatea în care au fost preluate imobilele de către stat sau

alte persoane juridice, preluarea este considerată abuzivă”, este îndreptățită

la restituire.

Totodată, recurenta susține că

motivarea instanței de apel este nelegală întrucât nu ține cont de principiile

generale ale reorganizării persoanelor juridice și de faptul că în raport de

dispozițiile Decretul nr. 31/1954, președintele și contabilul șef al fostei

cooperative de credit nu puteau hotărî reorganizarea cooperativei în anul 1948,

instanțele fiind în eroare și cu privire la „identitatea sistemului creditcoop”

în cadrul căreia urma să se verifice condițiile de succesibilitate ale părților

în litigiu.

Analizând criticile formulate de

recurentă, care se încadrează în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul nu poate fi primit pentru următoarele

considerente:

În drept, prin Legea nr. 10/2001 a

fost reglementată situația juridică a unor imobile preluate în mod abuziv de

stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în

perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Prin dispoziția art. 2 din lege au

fost definite mai multe categorii de preluări care au fost abuzive [lit. a)-g)]

iar la lit. h) s-a stipulat că sunt considerate a fi abuzive și preluările

referitoare la „orice alte imobile preluate fără titlul valabil sau fără

respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele

preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale

puterii sau ale administrației de stat”.

În accepțiunea art. 2 din Legea nr.

10/2001, ca de altminteri al întregii reglementări, rezultă că pentru a

califica preluarea unui imobil a fi abuzivă este necesar ca ea să se fi produs

în afara sau cu încălcarea dispozițiilor legale sau prin nesocotirea voinței

celui deposedat ori printr-un exces de putere comis de către cel care deposeda.

Or, în speță, imobilul în litigiu,

în mod necontestat, a fost proprietatea B.P.I.E. cu sediul în comuna Dersca

județul Botoșani, drept dobândit prin actul de convenire autentificat sub

nr.466/29 iulie 1936 de Judecătoria Mihăileni, județul Dorohoi.

Prin Decretul nr. 197/1948,

Ministerul Finanțelor Publice a hotărât dizolvarea și lichidarea

întreprinderilor bancare și a institutelor de credit, de ori ce fel, cu capital

particular sau de stat, cu excepția celor nominalizate expres în art. 1, măsură

permisă statului, act normativ prin care legiuitorul a prevăzut procedura de

dizolvare ori lichidare a acestor persoane juridice.

Prin art. 12 din decret, referitor

la societățile de credit, legiuitorul a instituit posibilitatea de a-și schimba

obiectul social, caz în care, aceste societăți nu mai era necesar să intre în

procedura de dizolvare ori lichidare.

În aceste împrejurări, conducerea

C.C.B.I.E., potrivit mențiunilor procesului verbal nr. 21 din august 1948, a

hotărât schimbarea obiectului său social și transformarea sa în cooperativă de

aprovizionare, desfacere și producție agricolă, caz în care noua cooperativă a

preluat întregul activ al fostei cooperative de credit, inclusiv imobilul în

litigiu.

Faptul că această hotărâre ar fi

fost una formală și ar fi fost adoptată de conducerea cooperativei de credit

doar în scopul de a eluda procedura de lichidare ori dizolvare prevăzută prin

Decretul nr. 197/1948, a fost invocată și de organele puterii locale (Sfatul

Popular al Comunei Dersca) care au ocupat imobilul în anul 1957.

Ulterior însă, prin hotărârea nr.

795 din 31 octombrie 1959, Arbitrajul de Stat, Regiunea Suceava, a admis

cererea formulată de C.C. Dersca și a obligat pârâtul Sfatul Popular al Comunei

Dersca să îi lase în deplină proprietate imobilul, cameră 4 m x 4,5 m, în

considerentele hotărârii reținându-se că transformarea fostei cooperative de

credit s-a făcut, în mod legal, ca urmare a schimbării obiectului său de

activitate, în condițiile art. 12 din decret.

În raport de considerentele de fapt

arătate, în mod just, instanțele de fond au reținut că imobilul în litigiu nu a

făcut obiectul vreunei deposedări abuzive săvârșite de stat, de o organizație

cooperatistă sau de o persoană juridică ci, dimpotrivă, acesta a făcut obiect

al unui transfer de proprietate din patrimoniul fostei cooperative de credit,

B.I.E. ca urmare a reorganizării acesteia în condițiile art. 12 din Decretul

nr. 197/1948, în cel al C.C. Dersca.

Ca atare, cum în speță nu sunt date

condițiile unei preluări abuzive a bunului de către stat, în mod corect

instanțele de fond au constatat că pretențiile formulate de reclamantă în

procedura Legii nr. 10/2001 nu pot fi primite, aceasta urmând să își valorifice

eventualele pretenții cu privire la acest bun pe calea dreptului comun.

Așa fiind, pentru considerentele de

fapt și de drept arătate, care fac de prisos analizarea celorlalte critici

invocate de recurentă și care exced cadrului procesual prevăzut de Legea nr.

10/2001, considerente care, în parte se substituie și în parte le completează

pe cele reținute de judecătorii fondului, Înalta Curte urmează a respinge

recursul dedus judecății ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta C.C.F. Dersca și continuat de C.C. Jijia Dorohoi

împotriva deciziei nr. 47 din 16 octombrie 2002 a Curții de Apel Suceava,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 septembrie 2006.