ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5062/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 479 din 15

iulie 2004, Tribunalul Dâmbovița, secția civilă, a admis în parte contestația

introdusă de P.I.I. împotriva dispoziției nr. 1011 din 10 noiembrie 2003 emisă

de Primarul orașului Găiești și, în contradictoriu cu Primăria orașului Găiești

și Prefectura județului Dâmbovița, a constatat că reclamantul este îndreptățit

la măsuri reparatorii prin echivalent în valoare de 214.363.351 lei pentru

construcțiile casă de locuit și anexe gospodărești situate în Găiești, județul

Dâmbovița, preluate de stat în anul 1972 de la P.I., autorul reclamantului, și

demolate în anul 1978.

Reclamantul a declarat apel

susținând că despăgubirile constatate în primă instanță nu reflectă valoarea

reală a construcțiilor, care a fost corect stabilită în varianta a II-a din

raportul de expertiză omologat, greșit prima instanță reținând valoarea propusă

din prima variantă a raportului de expertiză tehnică.

Este de menționat că în varianta I a

raportului de expertiză valoarea construcțiilor a fost stabilită în raport de

conținutul adeverinței nr. 10527 din 1 noiembrie 2001 eliberată de Primăria Găiești,

care atestă că în registrul agricol din anii 1971,1973 autorul reclamantului a

figurat înscris cu o casă de locuit din cărămidă și o magazie de 12 mp din

scândură, ambele date în folosință în anul 1931, în timp ce în varianta a II-a

au fost avute în vedere casa de locuit și mai multe anexe gospodărești așa cum

au fost descrise de reclamant prin notificarea adresată primăriei în temeiul

art. 21 din Legea nr. 10/2001.

Apelul a fost respins ca nefondat

prin decizia nr. 29911 din 18 noiembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel

Ploiești, secția civilă.

Instanța de apel a statuat că

reclamantul nu a depus acte doveditoare care să confirme existența

construcțiilor așa cum a pretins prin notificare, astfel că în mod corect

evaluarea s-a făcut în raport cu evidențele agricole reflectate în adeverința

emisă de primărie.

Reclamantul a declarat recurs

susținând că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unei dovezi administrate,

anume depoziția din primă instanță a martorului A.T., care a demonstrat o altă

componență a construcțiilor demolate decât cea arătată prin adeverința avută în

vedere.

Încadrând susținerile în cazul de

casare prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., reclamantul a cerut

admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, acordarea măsurilor

reparatorii la valoarea stabilită prin varianta a II-a din raportul de

expertiză tehnică.

Recursul nu este întemeiat.

Este adevărat că instanțele nu au

analizat conținutul depoziției martorului, însă aceasta nu a fost avută în

vedere nici cu prilejul evaluării construcțiilor în varianta a II-a din

raportul de expertiză tehnică cerută a fi omologată de către reclamant prin

apel și recurs, astfel încât, pe temeiul acestei critici, varianta cerută nu

poate fi validată.

De altfel, din conținutul depoziției

(aflată la fila 36 din dosarul primei instanțe) nu rezultă decât o enumerare de

construcții, fără a se indica suficiente date de descriere care să permită

evaluarea lor.

Or, potrivit art. 304 pct. 10 C.

proc. civ., în vigoare la data soluționării apelului, în prezent abrogat, se

cere ca dovada administrată și omisă la cercetare să fi fost hotărâtoare pentru

dezlegarea pricinii, ceea ce evident nu este cazul de față.

În consecință, recursul va fi

respins ca nefondat în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.I. împotriva deciziei nr. 2911

din 11 noiembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2006.