ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9173/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 458/2004 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatoarea A.N.C.M. București – U.C.E.C.O.M. în contradictoriu cu intimatul Municipiul București prin Primarul General. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanta nu a făcut dovada temeiniciei cererii sale nici în etapa procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001 și nici în fața instanței, în sensul că nu a indicat elementele de identificare a bunului imobil solicitat și nici nu a depus acte doveditoare ale dreptului său de proprietate sau acte care să ateste calitatea sa de succesor în drepturi al fostei C.M.M.M.M.

conform art. 21 alin. (2) și art. 22 din Legea nr. 10/2001. Față de aspectele sus-menționate prima instanță a apreciat că persoana juridică solicitantă trebuia să fie titularul dreptului de proprietate asupra imobilului preluat în mod abuziv, acordarea măsurilor reparatorii fiind condiționate de continuarea activității, după data preluării imobilelor, fie de întârzierea ori întreruperea activității, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1985, precum și identitatea între persoana juridică solicitantă și cea a cărei activitate a fost interzisă ori întreruptă, aspecte neprobate însă în cauză. Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatoarea criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de apel s-a susținut că reclamanta are calitatea de persoană juridică îndreptățită, încadrându-se în prima categorie de persoane juridice avute în vedere de legiuitor și anume persoanele juridice care și-au continuat activitatea neîntrerupt până la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, sens în care nu mai era necesară existența unei hotărâri judecătorești care să-i ateste continuitatea. Această condiție a legii, a susținu apelanta că trebuie verificată în ce privește U.C.E.C.O.M. și nu cooperativa meșteșugărească transformată. Apelanta apreciază că a probat dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu, conform H.C.M. nr. 1594/1959 și a Instrucțiunilor date în aplicarea acesteia, iar pârâta în calitatea sa de continuator al fostului Sfat Popular al municipiului București deține și arhivele reclamantei în conformitate cu aceste instrucțiuni.

Prin decizia civilă nr. 1609/A din 6 decembrie 2004 Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a respins apelul ca nefondat pentru motivul că, reclamanta neindicând elementele de identificare a bunului imobil solicitat și nici acte doveditoare ale dreptului său de proprietate, intimata neavând sarcina probațiunii. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A.N.C.M. invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și pct.10 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că instanța de apel a omis a analiza pct. 2 al H.C.M. nr. 691 din 19 mai 1958, care se referă la transmiterea, cu plată, a unor construcții din proprietatea statului în proprietatea C.M.M.M.M. Recurenta consideră că este îndeplinită condiția referitoare la identificarea imobilelor solicitate spre restituire deoarece adresa administrativă a terenurilor coincide cu adresa administrativă a construcțiilor.

De asemenea, în opinia recurentei H.C.M. nr. 691 din 19 mai 1958 este un act translativ de proprietate care corespunde cerințelor impuse de art. 22 din Legea nr. 10/2001, instanța în mod greșit apreciind că acesta nu constituie titlu de proprietate. Un alt motiv de recurs se referă la faptul că instanțele nu s-au pronunțat asupra mijloacelor fixe ale cooperativei și nici asupra situației creditelor de investiții folosite și nerambursate de către fostele cooperative care au trecut la data de 31 octombrie 1959 la Sfatul Popular. Recursul nu este fondat. Prin notificarea către Primăria Municipiului București A.N.C.M. – U.C.E.C.O.M. a solicitat restituirea în natură „pentru imobilul situat în localitatea București”, „identificarea fizică” precizându-se că imobilul respectiv, C.M.M.M.M.

ce aparține sistemului cooperației meșteșugărești, era situat, la data transformării în întreprindere de stat, în localitatea București. Este evident că recurenta nu a precizat dacă este vorba de teren sau de construcții și nici adresa unde sunt situate aceste imobile, inclusiv descrierea lor. În mod corect tribunalul a reținut că prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 691 din 15 mai 1958 invocat ca titlu de proprietate, se dispune transformarea unor cooperative meșteșugărești, printre care și C.M.M.M.M. în unități economice de stat cu preluarea patrimoniului existent, fără a se preciza elementele de identificare a bunurilor preluate. Referitor la cele două suprafețe de teren situate în București la adresele precizate, nu prezintă relevanță hotărârea, deoarece ele au fost trecute în folosință fără plata cooperativei.

Este real că în actul normativ invocat se face referire la construcțiile aflate pe aceste terenuri, dar nu există date de identificare a acestora, iar cu privire la proprietatea asupra acestora nu s-a făcut dovada, deoarece actul normativ stabilește numai condițiile în care vor trece în proprietatea cooperativei aceste construcții, actul normativ neconstituind titlu translativ de proprietate, cum greșit susține recurenta. Într-adevăr, în aceste condiții nu au relevanță juridică apărările recurentei, în sensul că preluarea imobilelor solicitate a fi restituite ar fi abuzivă și contrară dispozițiilor art. 39 alin. (4) din Statutul Model al C.P.M., în condițiile în care contestatoarea nu a probat calitatea de proprietar asupra acestuia.

De asemenea, irelevantă este și apărarea făcută în fața instanțelor de fond și apel vizând preluarea arhivelor (ce conțin documente referitoare la dreptul său de proprietate) de către intimată, în calitatea sa de continuator al fostului Sfat Popular al municipiului București, în condițiile în care sarcina probațiunii îi incumbă, art. 1169 C. civ. Referitor la critica recurentei privind omisiunea instanței de a se pronunța asupra mijloacelor fixe ale cooperativei și nici asupra situației creditelor de investiții folosite și nerambursate de către fostele cooperative care au trecut la data de 31 octombrie 1959 la Sfatul Popular, din petitul contestației se poate observa că nu s-a solicitat, iar potrivit art. 129 alin. (6) C. proc.

civ. în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii, deduse judecății. În consecință, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanta A.N.C.M. – U.C.E.C.O.M. București împotriva deciziei civile nr. 1609/A din 6 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2005.