ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9173/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9173/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă
nr. 458/2004 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins ca
neîntemeiată contestația formulată de contestatoarea A.N.C.M. București – U.C.E.C.O.M.
în contradictoriu cu intimatul Municipiul București prin Primarul General.
Pentru a pronunța
această sentință, prima instanță a reținut că reclamanta nu a făcut dovada
temeiniciei cererii sale nici în etapa procedurii administrative prevăzute de
Legea nr. 10/2001 și nici în fața instanței, în sensul că nu a indicat
elementele de identificare a bunului imobil solicitat și nici nu a depus acte
doveditoare ale dreptului său de proprietate sau acte care să ateste calitatea
sa de succesor în drepturi al fostei C.M.M.M.M. conform art. 21 alin. (2) și
art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Față de aspectele
sus-menționate prima instanță a apreciat că persoana juridică solicitantă
trebuia să fie titularul dreptului de proprietate asupra imobilului preluat în
mod abuziv, acordarea măsurilor reparatorii fiind condiționate de continuarea
activității, după data preluării imobilelor, fie de întârzierea ori
întreruperea activității, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1985, precum
și identitatea între persoana juridică solicitantă și cea a cărei activitate a
fost interzisă ori întreruptă, aspecte neprobate însă în cauză.
Împotriva acestei
sentințe a formulat apel contestatoarea criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
În dezvoltarea
motivelor de apel s-a susținut că reclamanta are calitatea de persoană juridică
îndreptățită, încadrându-se în prima categorie de persoane juridice avute în
vedere de legiuitor și anume persoanele juridice care și-au continuat
activitatea neîntrerupt până la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, sens
în care nu mai era necesară existența unei hotărâri judecătorești care să-i
ateste continuitatea. Această condiție a legii, a susținu apelanta că trebuie
verificată în ce privește U.C.E.C.O.M. și nu cooperativa meșteșugărească
transformată. Apelanta apreciază că a probat dreptul de proprietate asupra
imobilului din litigiu, conform H.C.M. nr. 1594/1959 și a Instrucțiunilor date
în aplicarea acesteia, iar pârâta în calitatea sa de continuator al fostului
Sfat Popular al municipiului București deține și arhivele reclamantei în
conformitate cu aceste instrucțiuni.
Prin decizia civilă
nr. 1609/A din 6 decembrie 2004 Curtea de Apel București, secția a V-a civilă,
a respins apelul ca nefondat pentru motivul că, reclamanta neindicând
elementele de identificare a bunului imobil solicitat și nici acte doveditoare
ale dreptului său de proprietate, intimata neavând sarcina probațiunii.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs A.N.C.M. invocând motivele prevăzute de art. 304
pct. 9 și pct.10 C. proc. civ.
În dezvoltarea
motivelor de recurs se susține că instanța de apel a omis a analiza pct. 2 al
H.C.M. nr. 691 din 19 mai 1958, care se referă la transmiterea, cu plată, a
unor construcții din proprietatea statului în proprietatea C.M.M.M.M.
Recurenta consideră că
este îndeplinită condiția referitoare la identificarea imobilelor solicitate
spre restituire deoarece adresa administrativă a terenurilor coincide cu adresa
administrativă a construcțiilor.
De asemenea, în opinia
recurentei H.C.M. nr. 691 din 19 mai 1958 este un act translativ de proprietate
care corespunde cerințelor impuse de art. 22 din Legea nr. 10/2001, instanța în
mod greșit apreciind că acesta nu constituie titlu de proprietate.
Un alt motiv de recurs
se referă la faptul că instanțele nu s-au pronunțat asupra mijloacelor fixe ale
cooperativei și nici asupra situației creditelor de investiții folosite și
nerambursate de către fostele cooperative care au trecut la data de 31
octombrie 1959 la Sfatul Popular.
Recursul nu este
fondat.
Prin notificarea către
Primăria Municipiului București A.N.C.M. – U.C.E.C.O.M. a solicitat restituirea
în natură „pentru imobilul situat în localitatea București”, „identificarea
fizică” precizându-se că imobilul respectiv, C.M.M.M.M. ce aparține sistemului
cooperației meșteșugărești, era situat, la data transformării în întreprindere
de stat, în localitatea București. Este evident că recurenta nu a precizat dacă
este vorba de teren sau de construcții și nici adresa unde sunt situate aceste
imobile, inclusiv descrierea lor.
În mod corect
tribunalul a reținut că prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 691 din 15
mai 1958 invocat ca titlu de proprietate, se dispune transformarea unor
cooperative meșteșugărești, printre care și C.M.M.M.M. în unități economice de
stat cu preluarea patrimoniului existent, fără a se preciza elementele de
identificare a bunurilor preluate.
Referitor la cele două
suprafețe de teren situate în București la adresele precizate, nu prezintă
relevanță hotărârea, deoarece ele au fost trecute în folosință fără plata
cooperativei.
Este real că în actul
normativ invocat se face referire la construcțiile aflate pe aceste terenuri,
dar nu există date de identificare a acestora, iar cu privire la proprietatea
asupra acestora nu s-a făcut dovada, deoarece actul normativ stabilește numai
condițiile în care vor trece în proprietatea cooperativei aceste construcții,
actul normativ neconstituind titlu translativ de proprietate, cum greșit
susține recurenta.
Într-adevăr, în aceste
condiții nu au relevanță juridică apărările recurentei, în sensul că preluarea
imobilelor solicitate a fi restituite ar fi abuzivă și contrară dispozițiilor
art. 39 alin. (4) din Statutul Model al C.P.M., în condițiile în care
contestatoarea nu a probat calitatea de proprietar asupra acestuia.
De asemenea,
irelevantă este și apărarea făcută în fața instanțelor de fond și apel vizând
preluarea arhivelor (ce conțin documente referitoare la dreptul său de
proprietate) de către intimată, în calitatea sa de continuator al fostului Sfat
Popular al municipiului București, în condițiile în care sarcina probațiunii îi
incumbă, art. 1169 C. civ.
Referitor la critica
recurentei privind omisiunea instanței de a se pronunța asupra mijloacelor fixe
ale cooperativei și nici asupra situației creditelor de investiții folosite și
nerambursate de către fostele cooperative care au trecut la data de 31
octombrie 1959 la Sfatul Popular, din petitul contestației se poate observa că
nu s-a solicitat, iar potrivit art. 129 alin. (6) C. proc. civ. în toate
cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii, deduse
judecății.
În consecință, în
temeiul art. 312 C. proc. civ. va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta
A.N.C.M. – U.C.E.C.O.M. București împotriva deciziei civile nr. 1609/A din 6
decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2005.