ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3473/2007

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 706 din 16 iunie 2006 a Tribunalului Alba, secția civilă, a fost admisă contestația formulată de contestatorul M.C. împotriva pârâtei Primăria Municipiului Alba-lulia, reținându-se că este persoană îndreptățită la restituirea terenului în suprafață de 735 mp, înscris în C.F. nr. 29120 Alba lulia, nr. top 2937/4/1/1 și nr. top 2937/4/1/2. Pârâta a fost obligat să emită dispoziție de restituire în natură a întregului imobil. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că, potrivit extrasului de C.F., anexat la dosar, imobilul în litigiu a fost înscris, inițial în C.F.

3260 Alba-lulia, făcând parte din parcela cu nr. top 2937/4, în suprafață totală de 1439 mp, aparținând antecesorilor contestatorului M.N. și M.F. În baza încheierii nr. 1434/1978, imobilul a fost parcelat în două, cu nr.top 2937/4/1, în suprafață de 735 mp și nr. top 2937/4/2 în suprafață de 704 mp. Potrivit conținutului adeverinței nr. 834/2001, eliberată SC P. SA Alba-lulia și a mențiunilor din C.F., parcela cu nr. top 2937/4/1 a fost expropriată în anul 1975 în baza Decretului nr. 281/1975 astfel: 335 mp de la antecesorul contestatorului și 400 mp de la contestator, fiind întabulat în favoarea Statului Român în C.F. 29120 Alba-lulia, respectiv nr. top 2937/4/1/1, teren construibil în suprafață de 124 mp și nr. top 2937/4/1/2 alei, accese și zone verzi în suprafață de 611 mp, condiții față de care imobilul intră sub incidența art. 2 din Legea nr. 10/2001.

În ceea ce privește calitatea contestatorului de persoană îndreptățită, s-a reținut că acesta este îndreptățit în nume propriu la restituirea suprafeței de 400 mp, ce figurează în tabelul anexă la decretul de expropriere. De altfel, instanța a avut în vedere cererea contestatorului prin care a solicitat întreaga suprafață expropriată, în care a inclus-o și pe cea aparținând antecesorilor săi, decedați la momentul apariției Legii nr. 10/2001. Prin dispoziția nr. 424 din 25 aprilie 2005, emisă de Primarul municipiului Alba- lulia s-a stabilit calitatea de persoană îndreptățită a contestatorului numai pentru suprafața de teren ce s-a expropriat de la el și pentru cota de ½ de la antecesorul său M.N., din suprafața de 335 mp, motiv pentru care, reținându-se că este îndreptățit la restituirea întregii suprafețe ce s-a expropriat de la antecesorii săi, s-a dispus anularea dispoziției.

Cu privire la modalitatea de restituire, față de concluziile raportului de expertiză, s-a reținut că poate fi restituit în natură întreg terenul, deoarece pe el se află mai multe garaje, alei de acces la garaje și o parte din centrala termică, în prezent dezafectată. Pentru că pârâtul nu a făcut dovada existenței autorizațiilor pentru garaje, acestea fiind construcții fără fundație, s-a apreciat că sunt incidente disp. art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, fiind posibilă restituirea în natură, ca regulă impusă de legea specială, și s-a înlăturat apărarea părții adverse, conform căreia scopul exproprierii a fost atins, prin evidențierea garajelor și aleilor de acces la ele. Curtea de Apel Alba-lulia, secția civilă, prin decizia nr. 361/A din 22 noiembrie 2006 a respins ca nefondat apelul pârâtului Primarul municipiului Alba-lulia și l-a obligat la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.

Instanța a reținut că hotărârea apelată este legală și temeinică, deoarece contestatorul a făcut dovada că terenul în discuție este liber de construcții, nefiind realizat scopul pentru care a fost expropriat și calitatea sa de persoană îndreptățită nu a fost contestată. A mai reținut că, apelantul nu a făcut dovada acordării despăgubirilor persoanei expropriate prin adresa emisă de SC P. SA Alba-lulia, fiind dovedită numai valoarea terenului la data exproprierii. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Alba-lulia, invocând motivul prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. A arătat că, greșit s-a restituit în natură terenul pretins de contestator, pentru că scopul exproprierii a fost realizat, lucrările avute în vedere ocupând funcțional tot terenul, care în prezent nu este liber, ci afectat de servituti și alte amenajări de utilitate publică, ce aparțin domeniului public, potrivit H.G.

nr. 974/2002. Se susține de către recurent că, instanțele trebuiau să aplice art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, adică să acorde măsuri reparatorii în echivalent. Precizează, de asemenea, că greșit s-a aplicat art. 12 din aceeași lege, în condițiile în care s-a dispus restituirea în natură a terenului, fără a fi obligat contestatorul să ramburseze suma reprezentând valoarea despăgubirii acordată cu ocazia exproprierii, actualizată. În fine, ultima critică se referă la reținerea greșită a calității procesuale pasive a Primăriei municipiului Alba-lulia prin primar, deși persoana deținătoare este municipiul Alba-lulia, care potrivit art. 11 din Legea nr. 286/2006 are personalitate juridică.

Recursul motivat vizează, de fapt, aspecte care țin de aplicarea Legii nr. 10/2001 și permite încadrarea în disp. art. 304 pct 9 C. proc. civ. Imobilul a cărui restituire s-a solicitat a aparținut parțial contestatorului intimat și parțial antecesorilor săi, fiind făcută dovada calității de persoană îndreptățită a intimatului M.C. Terenul a fost expropriat, fără ca proprietarii să primească despăgubirile corespunzătoare valorii sale la acel moment. În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize, prin concluziile căreia s-a stabilit că terenul în litigiu se află din punct de vedere administrativ situat în intravilanul localității Alba-lulia, pe el fiind evidențiată o centrală termică, garaje și alee de acces.

Suprafața ocupată de construcții fără fundație (garaje) este de 205 mp, ce include și accesul la o parte dintre garaje. Pe baza acestor concluzii, având în vedere disp. art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, instanța a reținut că, terenul poate fi restituit în natură contestatorului, deoarece scopul exproprierii nu s-a realizat, în condițiile în care acesta este afectat de garaje private și alei de acces la ele, cât și de o centrală termică în stare de nefunctionare. Instanțele s-au mărginit la a constata că imobilul este liber, că acele construcții evidențiate de expert s-au edificat fără autorizație, că nu au fundație și pot fi ușor demolabile, iar centrala termică este dezafectată, situație în care este posibilă restituirea în natură a terenului.

Întrucât, potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ. „... judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală pentru aflarea adevărului în cauză, pentru stabilirea faptelor și aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale", se impunea să insiste ca expertul prin lucrarea întocmită să facă referiri concrete cu privire la starea în care se află centrala termică (în ce măsură mai este sau nu funcțională), la posibilitățile de demolare a garajelor și dacă aleile de acces sunt uzitate numai pentru garaje ori și pentru accesul la blocurile de locuințe.

Potrivit aceluiași text enunțat, „judecătorii vor putea ordona probele pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc". Procedând altfel, instanța de apel nu a stabilit pe deplin situația de fapt privitoare la identificarea imobilului, vizând construcțiile existente pe el, ceea ce se poate realiza numai pe baza unui supliment de expertiză care să elucideze toate aspectele de mai sus. Pentru aceste considerente, instanța, în baza disp. art. 314 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceiași instanță.

Cu ocazia rejudecării, va dispune efectuarea unui supliment de expertiză, prin care să se identifice terenul în discuție, în suprafață și vecinătăți, construcțiile existente pe respectivul teren, starea în care se află construcțiile, dacă sunt edificate pe fundație sau nu, dacă sunt ușor demontabile, în ce stare de funcționare este centrala termică, pentru ca în raport de toate aceste aspecte, instanța să se poată pronunța cu privire la modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii contestatorului. Cu aceeași ocazie, instanța se va pronunța și cu privire la calitatea procesuală pasivă a Primăriei Municipiului Alba-lulia, având în vedere dispozițiile Legii nr. 10/2001 în vigoare la data sesizării acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Alba-lulia prin primar împotriva deciziei nr. 361/A din 22 noiembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Alba-lulia, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi, 30 aprilie 2007.