ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3473/2007

Asupra

recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 706 din 16

iunie 2006 a Tribunalului Alba, secția civilă, a

fost admisă contestația formulată de contestatorul M.C. împotriva

pârâtei

Primăria Municipiului Alba-lulia, reținându-se că este persoană

îndreptățită la

restituirea terenului în

suprafață de 735 mp, înscris în C.F. nr. 29120 Alba lulia, nr. top

2937/4/1/1

și nr. top 2937/4/1/2.

Pârâta a fost obligat să emită dispoziție

de restituire în natură a întregului imobil.

Pentru a

pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că, potrivit extrasului de

C.F., anexat la dosar, imobilul în litigiu a fost înscris, inițial în

C.F. 3260 Alba-lulia, făcând parte din parcela cu nr. top 2937/4, în suprafață

totală de 1439 mp, aparținând antecesorilor contestatorului M.N. și M.F.

În baza

încheierii nr. 1434/1978, imobilul a fost parcelat în două, cu nr.top

2937/4/1, în suprafață de 735 mp și nr. top 2937/4/2 în suprafață de

704 mp.

Potrivit conținutului adeverinței nr.

834/2001, eliberată SC P. SA Alba-lulia

și

a mențiunilor din C.F., parcela cu nr. top 2937/4/1 a fost expropriată în

anul

1975 în baza Decretului nr. 281/1975 astfel: 335 mp de la antecesorul

contestatorului și 400 mp de la contestator,

fiind întabulat în favoarea Statului Român

în C.F. 29120 Alba-lulia,

respectiv nr. top 2937/4/1/1, teren construibil în suprafață de 124 mp și nr.

top 2937/4/1/2 alei, accese și zone verzi în suprafață de 611 mp, condiții față

de care imobilul intră sub incidența art. 2 din Legea nr. 10/2001.

În ceea ce privește

calitatea contestatorului de persoană îndreptățită, s-a reținut

că acesta este îndreptățit în nume propriu la restituirea suprafeței de

400 mp, ce figurează în tabelul anexă la decretul de expropriere.

De altfel,

instanța a avut în vedere cererea contestatorului prin care a solicitat

întreaga suprafață expropriată, în care a inclus-o și pe cea aparținând

antecesorilor

săi, decedați la momentul apariției Legii

nr. 10/2001.

Prin

dispoziția nr. 424 din 25 aprilie 2005, emisă de Primarul municipiului Alba-

lulia s-a stabilit calitatea de persoană îndreptățită a contestatorului

numai pentru suprafața de teren ce s-a expropriat de la el și pentru cota de

½ de la antecesorul său M.N., din suprafața de 335 mp, motiv pentru

care, reținându-se că

este îndreptățit la

restituirea întregii suprafețe ce s-a expropriat de la antecesorii săi,

s-a

dispus anularea dispoziției.

Cu privire

la modalitatea de restituire, față de concluziile raportului de expertiză,

s-a reținut că poate fi restituit în natură întreg terenul, deoarece pe

el se află mai multe garaje, alei de acces la garaje și o parte din centrala

termică, în prezent dezafectată.

Pentru că

pârâtul nu a făcut dovada existenței autorizațiilor pentru garaje, acestea

fiind construcții fără fundație, s-a apreciat că sunt incidente disp. art. 10 alin.

(3)

din Legea nr. 10/2001, fiind posibilă restituirea în

natură, ca regulă impusă de legea

specială,

și s-a înlăturat apărarea părții adverse, conform căreia scopul exproprierii a

fost

atins, prin evidențierea garajelor și aleilor de acces la ele.

Curtea de Apel Alba-lulia, secția

civilă, prin decizia nr. 361/A din 22 noiembrie 2006 a respins ca nefondat

apelul pârâtului Primarul municipiului Alba-lulia și l-a obligat la plata sumei

de 300 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.

Instanța a reținut că hotărârea apelată

este legală și temeinică, deoarece contestatorul a făcut dovada că terenul în

discuție este liber de construcții, nefiind

realizat

scopul pentru care a fost expropriat și calitatea sa de persoană îndreptățită

nu

a fost contestată.

A mai reținut

că, apelantul nu a făcut dovada acordării despăgubirilor persoanei

expropriate prin adresa emisă de SC P. SA Alba-lulia, fiind dovedită

numai valoarea terenului la data exproprierii.

Împotriva

acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Primarul

municipiului Alba-lulia, invocând motivul prev. de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

A arătat

că, greșit s-a restituit în natură terenul pretins de contestator, pentru că

scopul exproprierii a fost realizat, lucrările avute în vedere ocupând

funcțional tot terenul, care în prezent nu este liber, ci afectat de servituti

și alte amenajări de utilitate publică, ce aparțin domeniului public, potrivit

H.G. nr. 974/2002.

Se susține

de către recurent că, instanțele trebuiau să aplice art. 11 alin. (4) din

Legea nr. 10/2001, adică să acorde măsuri reparatorii în echivalent.

Precizează, de asemenea, că greșit s-a

aplicat art. 12 din aceeași lege, în condițiile în care s-a dispus restituirea

în natură a terenului, fără a fi obligat

contestatorul

să ramburseze suma reprezentând valoarea despăgubirii acordată cu

ocazia

exproprierii, actualizată.

În fine, ultima critică se

referă la reținerea greșită a calității procesuale pasive a

Primăriei municipiului Alba-lulia prin primar, deși persoana

deținătoare este

municipiul Alba-lulia,

care potrivit art. 11 din Legea nr. 286/2006 are personalitate

juridică.

Recursul

motivat vizează, de fapt, aspecte care țin de aplicarea Legii nr. 10/2001

și permite încadrarea în disp. art. 304 pct 9 C. proc. civ.

Imobilul a cărui

restituire s-a solicitat a aparținut parțial contestatorului intimat și

parțial antecesorilor săi, fiind făcută dovada calității de persoană

îndreptățită a intimatului M.C.

Terenul a fost

expropriat, fără ca proprietarii să primească despăgubirile

corespunzătoare valorii sale la acel moment.

În cauză

s-a dispus efectuarea unei expertize, prin concluziile căreia s-a stabilit că

terenul în litigiu se află din punct de vedere administrativ situat în

intravilanul localității Alba-lulia, pe el fiind evidențiată o centrală

termică, garaje și alee de acces. Suprafața ocupată de construcții fără

fundație (garaje) este de 205 mp, ce include și accesul la o parte dintre

garaje.

Pe baza acestor concluzii, având în vedere

disp. art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, instanța a reținut că, terenul

poate fi restituit în natură contestatorului,

deoarece

scopul exproprierii nu s-a realizat, în condițiile în care acesta este afectat

de

garaje private și alei de acces la ele, cât și de o centrală termică

în stare de nefunctionare.

Instanțele

s-au mărginit la a constata că imobilul este liber, că acele construcții

evidențiate de expert s-au edificat fără autorizație, că nu au fundație

și pot fi ușor demolabile, iar centrala termică este dezafectată, situație în

care este posibilă restituirea în natură a terenului.

Întrucât,

potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ. „... judecătorii au îndatorirea să

stăruie prin

toate mijloacele legale, pentru a preveni

orice greșeală pentru aflarea adevărului în cauză, pentru stabilirea faptelor

și aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și

legale", se impunea să insiste ca expertul prin lucrarea întocmită să facă

referiri concrete cu privire la starea în care se află centrala termică (în ce

măsură mai este sau nu funcțională), la posibilitățile de demolare a garajelor

și dacă aleile de acces sunt uzitate numai pentru garaje ori și pentru accesul

la blocurile de locuințe.

Potrivit

aceluiași text enunțat, „judecătorii vor putea ordona probele pe care le

consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc".

Procedând

altfel, instanța de apel nu a stabilit pe deplin situația de fapt privitoare la

identificarea imobilului, vizând construcțiile existente

pe el, ceea ce se poate realiza numai pe baza unui supliment de expertiză care

să elucideze toate aspectele de mai sus.

Pentru aceste

considerente, instanța, în baza disp. art. 314 C. proc. civ., va admite

recursul, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecarea apelului

la aceiași instanță.

Cu ocazia

rejudecării, va dispune efectuarea unui supliment de expertiză, prin care

să se identifice terenul în discuție, în suprafață și vecinătăți,

construcțiile existente pe

respectivul

teren, starea în care se află construcțiile, dacă sunt edificate pe fundație

sau nu, dacă sunt ușor demontabile, în ce stare de funcționare este centrala

termică, pentru

ca în raport de toate aceste aspecte, instanța să se

poată pronunța cu privire la modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii

contestatorului.

Cu aceeași ocazie, instanța se va pronunța și

cu privire la calitatea procesuală

pasivă a

Primăriei Municipiului Alba-lulia, având în vedere dispozițiile Legii nr.

10/2001

în vigoare la data sesizării acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

pârâta Primăria Municipiului Alba-lulia prin primar împotriva deciziei nr.

361/A din 22 noiembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Alba-lulia, secția

civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru

rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 30 aprilie

2007.